6,831 matches
-
Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la imaginea instant și pînă la marile estuare ale unor fluvii de cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a decis ca poezia lui Ștefan Drăghici să se termină brusc, în dimineața zilei de 27 noiembrie, într-o ceață mult mai grea și mai năprasnică, alături de soția lui, pe una din șoselele care, ca
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei depășiri; fiece criză fiind, în mod patetic, regăsirea, revelarea unui alt tip de energie, încă una din fețele infinite ale inteligenței cercetătoare. * Nu întîmplător am ales citatul din William Faulkner - romanul Absalom, Absalom... Mai sînt inși exaltați care prevăd pentru secolul ce vine și cele următoare un dezinteres din ce în ce mai mare pentru proză și literatură, în general, considerate complete de
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
roman, fără teoreme, principii sau legi, scrise, comentate, fără marea poezie sondînd zonele cele mai ascunse ale spiritului și sufletului. Subiectele se vor schimba ca și uneltele de scris, precum și substanța însăși a ceea ce mai numim literatură, cuvînt derivînd de la infinita combinație a literelor, slovelor... Fără știință, artă, cercetare, - nici o salvare. De aceea ne-am mirat că un profesor universitar ca dl Emil Constantinescu, la sfîrșitul mandatului său, a preferat să decoreze un fotbalist semidoct, fudul, țîfnos, pe care stadioanele străine
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
al părintelui său. Numele unei școli la care Matthew a învățat, Harmony, e întru totul simbolic. Tatăl învață să se armonizeze cu fiul său atât de special, să intre pe lungimea sa de undă, să micșoreze, cu dragoste, atenție și infinită răbdare, traumatizantele distanțe. E drept că nu ajung să comunice așa cum o fac autiștii între ei (într-o limbă de deasupra limbajului, de la suflet la suflet); dar este, în acest efort de apropiere și înțelegere reciprocă, ceva eroic, ca într-
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Liviu Petcu Abstract: Perpetual progress in St. Gregory of Nyssa's In Canticum Canticorum. The notion of a perpetual spiritual progress or straining (ἐπέκτασις) toward the infinite God as the highest calling of a human beings - a classic leitmotif in the theological anthropology of Gregory of Nyssa - has been investigated extensively in secondary studies of the Cappadocian’s doctrine. Gregory of Nyssa describes the Christian soul as
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
rest and satisfaction in God. On the one hand, God is satistying to the soul. But Gregory’s eshatology is summed up in a paradox, that our satisfaction is never to be sastified. Norme de redactare Keywords: perpetual spiritual progress, infinite God, In Canticum canticorum, satisfaction in God, brides, union, perfection. Epectaza este condiția însăși a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la Filipeni 3
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ci de a o redirecționa spre obiectul corespunzător, în timp ce sufletul, fie că persoana este femeie sau bărbat, preia rolul feminin în relație cu Dumnezeu 6. După cum am notat anterior, fundamentală pentru spiritualitatea Sfântului Grigorie este o tânjire nesățioasă pentru divinul infinit - ἐπέκτασις - iar părintele capadocian contracarează noțiunea de a-pasional cu o viziune a pasiunilor reorientate spre un țel adecvat 7. Este de la sine înțeles că perfecțiunea umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință puternică. În acest sens
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Norme de redactare Cântării Cântărilor și omiliile asupra Fericirilor sunt toate înălțări spirituale fără un posibil sfârșit (prin acest aspect, diferă în mod esențial de ascensiunile unei Sfinte Tereza)15. Din moment ce obiectul este infinit, călătoria spre el este și ea infinită. De aici încolo, toate calculele limitate dispar. Odată ce sufletul a ajuns la un nou vârf, este ca și cum nu ar fi făcut încă nici primul pas16. „Prin această depășire, ființa umană devine pururea mai mare și mai înaltă ca sine însăși
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
către unul de deasupra”20. Este vorba de scara pe care se urcă continuu, această idee furnizându-i Sfântului Ioan Scărarul titlul cunoscutei sale opere 21. E o devenire continuă pe 15 Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite of Gregory of Nyssa, From, Presence and Thought An Essay on the Religious Philosophy of Gregory of Nyssa, tr. Mark Sebanc, Ignatius Press, San Francisco, 1995, p. 46-47. 16 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, 6, P. G. XLIV
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în unire și de fiecare dată exterior, transcendent prin ființa Sa”26. De aceea, sufletul intră în sine și iese din sine „nesfârșind niciodată să iasă și neîncetând să intre”27. E o depășire continuă. Creștinul este într-o devenire infinită, într-un univers de har. Fiecare început din progresul său devine un punct de plecare spre alte începuturi și mai înalte. Sufletul trăiește sentimentul unui veșnic început al devenirii sale: „Ci marginea a ceea ce s-a aflat devine, celor ce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
este actualizarea indefinitului a două persoane în relația dintre ele. În iubire se activează indefinitul persoanelor ce sunt prin ființa lor legate și orientate una spre alta. Dar în activarea iubirii între ele, persoanele se împărtășesc de Dumnezeu, de Persoana infinită prin Sine din veci, de interesul Ei pentru persoanele omenești la nesfârșit. De aceea orice treaptă nouă în unirea cu Dumnezeu e un punct de plecare pentru pornirea mai departe spre o nouă treaptă de unire cu El, pentru că El
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a se bucura/ Cad fulgii lumilor" (Acolo). Elementele naturale apar înnobilate de obîrșia lor divină, care face ca abordarea lor pe filiera voluptății senzoriale să nu oculteze puritatea adorației, în perspectiva infinitei regenerări: "Tu, întrebarea mea și carne bună,/ Catifelare însăși a invizibilului./ O clipă numai ar trebui să mă însori/ Cu frumusețea mea, matcă de sori,/ Să văd pietrificarea cum se mișcă,/ negura cum se face blondă,/ Carnea seniorală,/ Inima o
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Unele neajunsuri, cum ar fi demonstrativismul prea apăsat, nu fură însă din valoarea cărții, care îți dă uneori impresia unei "istorii personale" despre viața cotidiană în comunism și postcomunism . În analizarea evoluției cetățeanului român al perioadei de tranziție, ca o infinită și nesigură transformare a crisalidei în ceva ce nu se știe ce va fi, potențialul monstruos nu e exclus. Puse în contextul lumii românesti, personajele ajung să o exprime, să o demistifice din interior, ca și cum ne-ar explica AND-ul
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
cu acuratețe de către Cornelia Bucur, adaugă încă un nume listei de mari prozatori contemporani americani (sigur, există o doză rezonabilă de risc în a începe o cronică cu verdicte de felul acesta). Pe lângă Underworld al lui Don De Lillo și Infinite Jest al lui David Foster Wallace, romanul lui Franzen colorează violent scena literară americană a ultimilor ani, reconfirmând calitățile prozatorilor de peste ocean, care au dat mereu tonul. Cariera Corecțiilor e o poveste în sine, dincolo de simpla receptare critică (extrem de favorabilă
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
coerența lor freatică, de principiul ascuns care le leagă. Coerența muzeului devine model și se instituie astfel factor civilizator determinant. Omologul răsăritean al aceleiași instituții muzeale apusene definește aceeași diferență - considerată de această dată condiție a înnoirii - calitativ, ca reprezentând infinitele posibilități de a fi neuniform rămânând unic. Pentru realizarea acestui tip paradoxal de diferență, coerența se arată a fi neputincioasă. O astfel de diferență nu poate fi pusă în act decât de spontaneitatea și creativitatea care izvorăsc dintr-o sursă
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
ci viața merită să fie felicitată, pentru tine". Altfel spus, Alma pare să fi atins performanța supremă a oricărei muze moderne perfect adaptată spiritului narcisist al vremii: capacitatea de a se "autoinspira". De aici încolo viața muzelor poate deveni o infinită, nebănuită și captivantă aventură!
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
dintre modelele mele. În care am crezut nesmintit. Nu sînt eu în măsură să judec sau să dau verdicte literare. Și nu acesta este rostul acestor rînduri. Vreau însă, ca într-un ritual de exorcizare, să mă eliberez de tristețea infinită pe care o am acum, la despărțirea de model. O tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
decedat. Sub impactul acestei vești și al acestei pierderi, personajul are revelația punctului interior (“punctul despărțitor”), adică a zonei celei mai ascunse a eului, a tărâmului abisal, unde nu mai există dualitate, contradicție, unde nu mai dăinuie decât o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
o porție de oftat și lacrimi printre rânduri. Tu ai plecat fără să spui, Fără să-mi dai o îmbrățișare, Mi-e greu, mă simt al nimănui, Mă simt un oarecare. Pierd nopțile gândind la noi, Zilele-s reci și infinite, Tânjesc la tine, la noi doi, Trezești dorințe nebănuite. Azi am citit scrisoarea așteptată, Un fulger mi-a însoțit privirea, Mă rog la cer să fii iertată, Mi-ai înșelat cu zel iubirea. Autor,Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografică: MI-AI
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
școală. Numele pe care i-l dau este Belle-the-Bull, în traducere liberă. Frumoasa Arțăgoasă. Logica terțului exclus este foarte bună pentru obiecte, dar este chiar periculoasă atunci cînd vorbim despre tot ce are legătură cu infintiul, cum ar fi mulțimile infinite ori ideile de Dumnezeu, de înger sau lucrurile legate de sufletul nostru omenesc. Matematicienii Cantor și Brouwer au studiat mulțimile infinite și au văzut că acestea nu se supun legilor concepute de Aristotel în urmă cu trei mii de ani
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
obiecte, dar este chiar periculoasă atunci cînd vorbim despre tot ce are legătură cu infintiul, cum ar fi mulțimile infinite ori ideile de Dumnezeu, de înger sau lucrurile legate de sufletul nostru omenesc. Matematicienii Cantor și Brouwer au studiat mulțimile infinite și au văzut că acestea nu se supun legilor concepute de Aristotel în urmă cu trei mii de ani. Părinții mei, de pildă, nu gîndeau potrivit logicii aristotelice. Eu vorbesc adesea despre separare, care stă la baza cunoașterii noastre limitate
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
Aristotel în urmă cu trei mii de ani. Părinții mei, de pildă, nu gîndeau potrivit logicii aristotelice. Eu vorbesc adesea despre separare, care stă la baza cunoașterii noastre limitate. Separarea socială și politică a oamenilor, ființe cu dimensiuni de fapt infinite, aduce mari nenorociri, cum ar fi războiul, în care fiecare dintre părți o anihilează pe cealaltă. În orice conflict, cele două părți au puncte de vedere care par absolute. Eliminarea conflictului este un domeniu de studiu în optimizările tehnice, dar
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
atât de străin. Transformarea unei piese scrise pentru a fi jucată de păpuși într-una pentru oameni schimbă absența psihologiei într-o psihologie misterioasă. Dincolo de ceea ce spun, actorii balizează un spațiu al presupunerilor, al ipotezelor, al posibilităților, pe care, cu infinite precauții, ne îndeamnă să le explorăm. Relațiile dintre oameni sunt reduse la expresia lor cea mai primitivă: dragostea, moartea și prețul lor în bani. Și probabil lucrul cel mai subtil transmis de acest spectacol, fructificând o experiență de viață atât
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
de călugări. În fond, ce altceva decît un templu ar putea fi teatrul? Un templu al iubirii, între altele, sau măcar acel spațiu cvasisacru în care e posibilă iubirea. Iar pe tărîmul sacrului, ca și al teatrului, translațiile pot fi infinite, deși transgresiunile sînt limitate. Shakespeare caută, cum știm, o muză care să-l inspire, o iubită doar trubaduresc întrezărită și un tînăr actor apt să interpreteze, cu har, roluri feminine, dar să recite și sonetele pe care i le-a
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]