1,194 matches
-
care trebuie apoi să fie astupate cu ceară. 5) Nici o castă nu-și poate depăși sarcina atribuită ei; pentru cele mai triviale aspecte ale vieții, fiecare își are legile și regulile ei speciale. Diferențierea între caste se face printr-o infinitate de dispoziții, deosebiri, moduri de comportament, obiceiuri, prescrise fiecăreia dintre ele. Aceste numeroase datini și practici la care sînt supuse toate cástele, au cauzat englezilor mari dificultăți, anume în recrutarea de soldați. La început, aceștia erau recrutați din casta śudra
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
diferitelor probleme în discuție. Dacă aceste soluții erau și originale, ele posedau un element de atracție în plus pentru cititor sau auditor, dar justificarea lor completă o aveau în adevărul și autenticitatea lor față de viață. De altfel, Adevărul are o infinitate de aspecte juste, totdeauna reale, așa încît originalitatea vine prin forța lucrurilor, cu condiția ca să plecăm de la punerea corectă a problemelor și să pornim animați de bunăvoință și dezinteres total în efortul de a obține Adevărul și nu niște "adevăruri
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care n-a reușit să se mîntuiască în această existență, se va renaște sub alta și altă formă, pînă ce va atinge gradul de perfecțiune necesar pentru "eliberare". Oricum, moartea, așadar, nu reprezintă un terminus definitiv, absolut, care pune pecetea infinității pe suflet în orice condiție s-ar găsi el în momentul despărțirii de viață. Dacă, pentru creștin, prin urmare, moartea înseamnă posibilitatea de a trece, potrivit faptelor, bune sau rele, săvîrșite aici pe pămînt, în Paradis sau Infern pe vecie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
morții, este mov. Un alt simbol este fluturele; Ciuang-Tze se visează fluture, care la rândul lui se visează om, iar în acastă ipostaza se visează fluture, până cînd distincția dintre vis și realitate dispare. Aici fluturele semnifică metamorfoza timpului și infinitatea planurilor sale. Același fluture apare, și în Domnisoara Christina, descoperit de Egor, însă aici semnifică sufletul celei moarte, prins între cele două lumi. e) problema timpului, în: Fratele risipitor. Tema este timpul cu caracteristicile sale, în funcție de împrejurare. Astfel, el se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
grupează o armie întreagă de malcontenți, de căutători de posturi, oameni fără convingeri, postulanți de toate soiurile, făcători de treburi. Când un guvern a fost mult timp la putere și când n-a știut să transige cu dibăcie c-o infinitate {EminescuOpXI 116} de mici interese, grupul malcontenților se mărește din zi în zi cu toate elementele interesate mai mult ori mai puțin la o schimbare - și criza se produce. Am voit a recapitula toate adevărurile acestea pentru a dovedi ceea ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui Bohr, convins că principiul de complementaritate putea constitui punctul de plecare al unei noi epistemologii, îmbrățișînd totodată fizica, biologia, psihologia, istoria, politica sau sociologia 2; ii) cea a lui Korzybski, ce propunea un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 3; iii) cea a lui Lupasco, fondată pe logica antagonismului energetic. În acest context, lucrările lui Stéphane Lupasco ocupă un loc aparte. Principiul complementarității reprezenta o bază prea restrînsă, iar abordarea lui Korzybski, în ciuda importantelor contribuții la înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
termen, să spunem T', care este situat pe același nivel de realitate cu opușii A și non-A, nu poate realiza concilierea lor. Ni s-ar putea reproșa că nu facem astfel decît să deplasăm problema. Dacă tolerăm existența unei infinități de aspecte pentru a descrie o lume de interconexiuni ireductibile, ajungem fatalmente la dizolvarea realului într-o multitudine niciodată accesibilă în ansamblul său. Tocmai aici se află meritul istoric al lui Lupasco: a știut să recunoască faptul că infinita multiplicitate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se dedublează: A este tot-odată A și non-A. E interesant de remarcat că această opinie e și cea a lui Alfred Korzybski, care, în 1933, sub presiunea paradoxurilor mecanicii cuantice, a propus un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 9 și care l-a avut drept emul pe celebrul scriitor de science-fiction Alfred Van Vogt, autorul volumului Lumea Â10, pe care Boris Vian l-a întîmpinat și l-a tradus cu entuziasm. Este interesant de semnalat că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
starea în care se află. De exemplu, AA semnifică faptul că principiul actualizării se actualizează efectiv în fenomenul considerat, în vreme ce AP înseamnă că principiul de actualizare se potențializează în același fenomen. Desigur, pornind de la acești nouă termeni, putem defini o infinitate de alți termeni, cores-punzînd unui principiu dat care se află într-o stare complexă, rezultantă a unei înlănțuiri oarecare de stări T, A și P. Am putea astfel descrie diferitele procese ale realității într-o dinamică de sisteme de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care se află într-o stare complexă, rezultantă a unei înlănțuiri oarecare de stări T, A și P. Am putea astfel descrie diferitele procese ale realității într-o dinamică de sisteme de sisteme. Ceea ce este important e faptul că această infinitate de termeni este generată de numai nouă termeni fundamentali. Structura logică ternară a realității antrenează o structură nonară a oricărui proces al realității: trei își manifestă forța plenară transformîndu-se în nouă. O lectură instructivă a structurii nonare poate fi făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e în natura spiritului de abstractizare și de formalizare să se intensifice tot mai mult, astfel încît pe termen scurt sau lung, stă în vocația însăși a științei să eludeze orice problemă etică și ontologică și să se instaleze în infinitatea posibilelor ca pe un teren de joc unde viața și moartea se înfruntă mereu, cu șanse egale și infinit renăscînde"38. Și aici ne confruntăm cu un redutabil paradox. Emisfera de jos a structurii absolute comunică cu emisfera de sus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
delincventului. "Abolirea crimei este mai întâi, în această sferă a dreptului nemijlocit, răzbunare, care este justă potrivit conținutului, întrucât ea este răsplată. Dar potrivit formei, ea este acțiunea unei voințe subiective care în orice lezare întâmplată poate să-și pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fel de "pădure tropicală virgina", un teritoriu puțin cunoscut pe care l-a explorat prin "lupta mentală" ce avea ca scop dezvoltarea viziunii absolute, adică a viziunii infinitului, atît a celui mare, cît și a celui mic, i.e. a "dublei infinități" despre care vorbise Pascal (vezi Cugetări, 2000, p. 131). Apare poemul Endymion de John Keats (alte poeme între 1817-1820) și este atacat în Quarterly Review pe această temă. ¶ Apar Childe Harold (IV) și Beppo de Byron. ¶ P.B. Shelley publică The
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Acesta și este în nuce programul romantic, si a fost surprins cel mai bine în ideea lui Henry David Thoreau: și anume, omul trebuie, pentru a se spiritualiza, să dobîndească simplitate exterioară (unitate) pentru că astfel să ajungă la complexitate interioară (infinitate), pentru a învinge vidul-devoratorul, adică pentru a se mîntui. Pe de altă parte, la Blake teoria inconștientului (Devoratorul) apare limpede în imaginea omului care s-a închis pe sine în "caverna". De aici, el învăța să deschidă "ferestre" spre conștiința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Necreat, sînt de acord, dar că nu există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță deja în Europe a Prophecy (1794) (iii, 4) (BCW: 237): "the eternal world that ever groweth" ("lumea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
x și y): cele două axe intersectate, Nord-Sud (Urthona-Urizen) și Est-Vest (Tharmas-Luvah), în realitate sînt transdimensionale sau hiperdimensionale, pentru că ele sînt "unitatea spațială adîncă" fundamentală, dar paradoxal și compozita, prin intermediul căreia este definit nu numai spațiul tridimensional fizic, ci toată infinitatea și infinitezimalitatea de dimensiuni vectoriale posibile. Crucea celor patru Zoa că "unitate spațială adîncă" fundamentală corespunde axelor x și f(x) [y] din sistemul coordonatelor carteziene. Crucea celor patru Zoa că "unitate adîncă spațială" compozita corespunde axelor x și f
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sensul mîntuirii ei. Ea știe că nu își poate hrăni copiii; "alăptarea" timpului și a spațiului o va face din Beula presonajul Eno: ea dilata o Clipă în șapte mii de ani și deschide centrul unui "atom de spațiu" în infinitate 220. Găsim aici o asemănare cu învățătură din Zohar, după care "originea lumii pornește de la o scînteie primordială de unde divinitatea a creat spațiul (Zohar, I, 152-16a). Același proces e numit sursă primordială, urmată de o "radiație". Că în doctrinele Gnozei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca niște rădăcini [...]"238. Creația este Creația Verbului în totală să expansiune în Vortexul Sferic Universal, adică realitatea integrală. Diferența "lungimilor de unda" ale morfismelor Verbului, care (Verb) se propagă în sine pînă la trecerea la limita a indefinității în infinitate, această diferență devine simbolism spațial ce arată calitatea fiecărui morfism 239 (adică a fiecărui plan de creație). În sistemul lui Blake creația este fundamentata de către Los prin legarea lui Urizen în timp: "în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur (VII, 14). 70 (ÎI, 122) Pămîntul infinit (the infinite Earth): vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vezi concepția lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Blake despre vortex că nivel infinit al realității ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea lucrării lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce cuprinde o infinitate de astfel de niveluri infinite. Pămîntul infinit este un astfel de nivel al realității integrale "trans-infinite". Astfel, pentru Blake Dumnezeu este Infinit și creează o infinitate de infinități, fiecare om în parte fiind o astfel de infinitate. 71 (ÎI, 129) Sau "stabiliți locuri fixe". 72 (ÎI, 142) Despart adîncul cu compasul: Este cel puțin intersant că scrierea poemului Vala (1795/1796/1797-1804) practic coincide cu publicarea lucrării lui Lorenzo Mascheroni Geometria del compasso (Geometria compasului) (1797), în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este de altfel și cazul lui Erwin Schrödinger sau Henri Coandă (pentru amănunte în privința lui Schrödinger, vezi Mihai A. Stroe, "Erwin Schrödinger and the Romantic Programme", 2006). 75 (ÎI, 167) în jurul infinitului: A se observă paradoxul situației descrise, în care infinitatea este circumscrisa după modul interfinitudinii: infinitul circumscris devine universul viu, care este finit că forma, dar infinit că viață-spirit. Îmbinarea celor două dimensiuni, a finitudinii și a infinitudinii, generează interfinitatea, care este dimensiunea secțiunii de aur. 76 (ÎI, 168) cerurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descoperite după moartea lui Kepler). Iată explicațiile lui Kepler privind modelul său descris în Mysterium Cosmographicum (1596): "[...] Înainte să fie creat universul, nu existau numere afară de Trinitate, care este Dumnezeu însuși [...] Căci linia și planul nu implică numere: aici însăși infinitatea domnește. Astfel, să luăm în considerare corpurile solide. Întîi trebuie să eliminăm corpurile solide neregulate, deoarece ne interesează numai creația ordonată. Rămîn șase corpuri, sfera și cele cinci poliedre regulate. Sferei îi corespunde cerul. Pe de altă parte, lumea dinamică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și poziția, face posibile proprietățile atomilor, pe cînd Existența pură, pentru a spune astfel, nu poate avea prin definitie altă proprietate decît pe aceea a ființării pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul, dar poetul afirmă existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]