1,208 matches
-
moderne, dar reprezintă un prim pas spre transformare conceptuală și imagistică. Un al doilea element fundamental în dezvoltarea noului imaginar rațional este constituit de asimilarea și integrarea matematicii în explicarea universului. Nicolaus Cusanus în De docta ignoratia, atunci când susține ideea infinității universului, apelează la două forme de argumentare: cea de tip teologic și de tip matematică. Calculele necesare pentru a reprezenta universul au făcut ca matematica să fie asimilată în cadrul discursului științific. Nicolaus Copernicus atunci când susține ideea heliocentristă avea deja instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari, practică magia, adăugând pentru exemplificare formule magice și cărți de magie, și se dedă plăcerilor trupești. După primul denunț
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
divinitatea lui Iisus Cristos, "imaculata concepție" etc. Cel de-al treilea grup de abateri se referă la concepția cosmologică a lui Bruno. Lucrările sale abundă de astfel de idei care ar putea fi considerate eretice. În primul rând ideea privind infinitatea universului. Concepția lui Cusanus a stârnit controverse din momentul enunțării sale, dar autorul său nu a fost acuzat pentru că a prezentat-o ca teorie și ca o reprezentare posibilă a realității. Aceeași subtilitate o încearcă și Bruno când se apără
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reprezentare posibilă a realității. Aceeași subtilitate o încearcă și Bruno când se apără vizavi de ideile considerate eretice, dar fără efect pentru că se consideră că lucrările sale descriu realitatea așa cum a văzut-o autorul. La aceasta s-a adăugat ideea infinității numerice a lumilor care contravine ideii de lume unică și finită promovată de biserică. În acest context ideea geocentrismului nu mai avea sens și astfel este adăugată pe lista acuzațiilor și ideea heliocentrică promovată de Copernic. Dincolo de acestea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
omenești. Idolii tribului (idola tribus) "își au izvorul în însăși natura omenească, (...) în genul omenesc"54. Omul nu poate ajunge la cunoașterea adevărului nici prin simțuri și nici prin intelect, deoarece ceea ce percepem și gândim nu poate cuprinde universul în infinitatea sa: "Căci este fals că simțurile omului sunt măsura lucrurilor; dimpotrivă, toate percepțiile, fie ale simțurilor, fie ale minții, sunt pe măsura omului și nu pe măsura universului"55. Acești idoli au apărut ca urmare a posibilității reduse a intelectului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Lupta pentru univers Una dintre cele mai cunoscute revoluții realizate la nivelul științei la începutul secolului al XVII-lea a fost cea a viziunii asupra cosmosului. Trecerea de la teoriile geocentrice la cele heliocentrice și de la ideea finitudinii la cea a infinității reprezintă o revoluție importantă pentru modalitatea de a percepe lumea. Aceste transformări nu s-au realizat brusc, ci treptat, inserându-se între concepțiile oficiale, inițial ca teorie, fără legătură cu realitatea, pentru ca ulterior să fie considerate ca noua imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
două secole mai târziu atunci când gânditorul englez a sintetizat și perfecționat-o. Totuși acest demers de modificare a concepției despre univers nu trebuie urmărit dintr-o singură direcție, ci din două diferite. În primul rând cea care introduce ideea de infinitate și de univers sau universuri infinite. Aceasta prin structură nu avea cum să fie heliocentrică, pentru că așa cum preciza Giordano Bruno lumea nu are un centru ea fiind o sferă cu raza infinită și centrul peste tot123. Dar concepția aceasta privind
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și de univers sau universuri infinite. Aceasta prin structură nu avea cum să fie heliocentrică, pentru că așa cum preciza Giordano Bruno lumea nu are un centru ea fiind o sferă cu raza infinită și centrul peste tot123. Dar concepția aceasta privind infinitatea universului combătea ideea geocentrică doar din perspectivă faptului că universul nu are un centru și, astfel, toate planetele au același statut la nivelul universului. Cea de-a doua concepție este cea heliocentrică dezvoltată inițial de către Copernic, susținută ulterior de către Galileo
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o teorie susținută de din ce în ce mai multe persoane, s-a renunțat și susținerea ideii ca supoziție a fost condamnată. Semnificativ în acest caz este procesul lui Galilei. Orice teorie care contrazicea viziunea oficială a fost condamnată. 2.6.2. Teorii despre infinitatea lumii Primul grup de teorii care contraziceau ideea geocentrismului se dezvoltă pornind de la ideea infinității universului. Dezvoltată cu argumente matematice de către Nicolaus Cusanus, teoria a fost privită doar ca o teorie interesantă, mai ales că dincolo de argumentele matematice aduse existau
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a fost condamnată. Semnificativ în acest caz este procesul lui Galilei. Orice teorie care contrazicea viziunea oficială a fost condamnată. 2.6.2. Teorii despre infinitatea lumii Primul grup de teorii care contraziceau ideea geocentrismului se dezvoltă pornind de la ideea infinității universului. Dezvoltată cu argumente matematice de către Nicolaus Cusanus, teoria a fost privită doar ca o teorie interesantă, mai ales că dincolo de argumentele matematice aduse existau și argumente de ordin teologic. Lucrarea De docta ignorantia aduce în prim plan ideea infinității
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
infinității universului. Dezvoltată cu argumente matematice de către Nicolaus Cusanus, teoria a fost privită doar ca o teorie interesantă, mai ales că dincolo de argumentele matematice aduse existau și argumente de ordin teologic. Lucrarea De docta ignorantia aduce în prim plan ideea infinității universului, dar, doar, ca ex suppositiones. Atunci când vorbește despre existența unor corpuri infinite folosește propozițiile ipotetice "Spun, deci, că dacă ar exista (s.n.) o linie infinită ea ar fi dreaptă, ar fi triunghi, ar fi cerc și ar fi sferă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fost acceptate ca ipoteze pur matematice: "deși lumea nu e infinită, ea nu poate totuși să fie concepută ca finită, pentru că îi lipsesc limitele între care ar fi închisă"127. Aceste precauții pe care le-a luat filosoful pentru ca ideea infinității, în părțile sale care contraziceau dogmatica catolică, să fie privită ca supoziție nu sunt suficiente pentru a se putea accepta cu ușurință ideea infinității. Mai ales că dincolo de verbal s-a constituit și o viziune prin care ideea infinitului era
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
între care ar fi închisă"127. Aceste precauții pe care le-a luat filosoful pentru ca ideea infinității, în părțile sale care contraziceau dogmatica catolică, să fie privită ca supoziție nu sunt suficiente pentru a se putea accepta cu ușurință ideea infinității. Mai ales că dincolo de verbal s-a constituit și o viziune prin care ideea infinitului era în act. El consideră că din punct de vedere matematic infinitul reprezintă în act ceea ce finitul este în potență. Transferul finitului spre infinit se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ceea ce finitul este în potență. Transferul finitului spre infinit se face de la nivelul potențial al realității sensibile spre o realitate inteligibilă, dar aflată în act. Teoria universului infinit are două argumente majore. Primul este de ordin teologic, și prezintă ideea infinității Dumnezeirii. Ideea unui maxim absolut care "este un lucru unic, care este totul, în care totul este"128, reprezintă începutul pentru a demonstra ideea infinității lumii. Maximul absolut este considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Teoria universului infinit are două argumente majore. Primul este de ordin teologic, și prezintă ideea infinității Dumnezeirii. Ideea unui maxim absolut care "este un lucru unic, care este totul, în care totul este"128, reprezintă începutul pentru a demonstra ideea infinității lumii. Maximul absolut este considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală și "ea există într-un fel mai contractat ca univers, pentru că unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129. Într-o formă de panteism ideea de infinit este transferată dinspre divinitate spre univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit 130. În cazul infinității începutul și sfârșitul sunt unul și același lucru. Deci dacă lumea este infinită nu mai putem vorbi despre sferele lumii, și prin dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu mai este valabilă. Acesta surprinde esența matematică a infinității grafice și anume pierderea elementelor figurative în cazul analizei unui corp la infinit 130. În cazul infinității începutul și sfârșitul sunt unul și același lucru. Deci dacă lumea este infinită nu mai putem vorbi despre sferele lumii, și prin dispariția acestora putem defini universul în spiritul lui Cusanus "își are centrul pretutindeni și circumferința nicăieri, pentru că circumferința
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
centrul universului deoarece nu există un astfel de centru și se află în mișcare, deoarece este asemenea oricărui corp ceresc, iar acestea se află în mișcare. Ipotezele lui Cusanus au fost ulterior dezvoltate și diferite teorii surprind acest aspect al infinității lumii. Dar cel mai important și cel care sintetizează cel mai bine această idee este Giordano Bruno. Chiar dacă opera acestuia a fost văzută ca sinteză a celor două concepții, heliocentrismul și infinitatea universului, acesta dezvoltă în primul rând o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dezvoltate și diferite teorii surprind acest aspect al infinității lumii. Dar cel mai important și cel care sintetizează cel mai bine această idee este Giordano Bruno. Chiar dacă opera acestuia a fost văzută ca sinteză a celor două concepții, heliocentrismul și infinitatea universului, acesta dezvoltă în primul rând o viziune prin care universul este infinit cea a heliocentrismului fiind o concepție secundară, dar și unul dintre capetele de acuzare în procesul său. Concepția lui Giordano Bruno poate fi sintetizată astfel: 1. Universul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cuviință, fără nici un fel de precauții intrând în conflict cu cei care promovau imaginea oficială a bisericii catolice și nu numai. Totuși, modalitatea sa de prezentare și sacrificiul său final au determinat într-o mare măsură o promovare privind ideea infinității lumii, dar și implicit pe cea a heliocentrismului. 2.6.3. Modificarea centrului universului. Teoria heliocentrică Cea de-a doua imagine care a modificat radical imaginarul medieval este cea heliocentrică. Acesta consideră că planeta noastră nu se află în centrul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
învârt în jurul unui punct fix care este Soarele de această dată, pe baza unor orbite circulare. La aceasta se mai adaugă ideea stelelor imobile ca ultimă orbită. Chiar dacă vorbește de "dimensiunea impresionantă a universului", el nu susține deschis ideea unei infinități a acestuia. Lumea divină, care se află dincolo de orbite, este infinită, dar nu cosmosul ca atare. Totuși chiar dacă păstrează din vechile tradiții teoria heliocentrică copernicană a fost simbolul revoluției în ceea e privește imaginea asupra lumii. Ea nu numai din
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a reușit. Cosmosul putea fi mai ușor explicat astfel, mai ales că noile observații a acestuia se integrau în noua descriere a lumii. Pas cu pas apar noi teorii care susțin o nouă imagine a universului. Kepler, chiar dacă nu susține infinitatea universului, el interpretează observațiile lui Tycho Brache identificând trei legi care vor întări teoria fiind fundamentale pentru imaginea modernității asupra cosmosului. Cele trei legi142 sunt: legea elipselor care consideră că orbita unei planete este o elipsă, legea ariilor, care susține
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imagine nouă oferită de teoria relativității care dincolo de cele trei dimensiuni ale spațiului introduce și pe aceea a timpului. Secolul al XX-lea oferă o imagine foarte complexă a universului, plină de mistere și fenomene inexplicabile, cu un balans între infinitate și finitudinea acestuia. Capitolul 3 Reconstrucția imaginarului la începutul secolului al XVII-lea 3.1. 3.1. Dezvoltarea imaginarului la început de modernitate Evoluția imaginarului este ciclică. După o perioadă în care acesta atinge dezvoltarea sa maximă urmează una de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a realizat-o Dezvoltarea imaginarului conține și componentă de natură metafizică. În prima jumătate a secolului al XVII-lea imaginea asupra universului s-a modificat realizându-se o trecere a imaginii cosmologice de la heliocentrism spre geocentrism, de la finitudinea cosmosului spre infinitatea sa, de la unitatea adevărului spre diversitate. Din punct de vedere metafizic s-a realizat trecerea de la o lume construită în jurul conceptului de Dumnezeu spre una centrată în om. Această trecerea nu s-a realizat doar cu scopul de a redefini
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]