501 matches
-
soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
clepsidră, și micul electroscop, și lentila, cuțitașul de laborator ce pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving. Redactorul de editură nu-i obligat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
diluări soluției și cu cât de acum s-a dizolvat mai mult substanța În apa pe care o tot adaugi, până aproape să dispară cu totul, cu atât efectul medicamentos e mai puternic. Și iată că, din pubis, un curent infinitezimal se transmite cutiei și flipper-ul ascultă fără să se nevrozeze, biluța aleargă Împotriva naturii, Împotriva inerției, Împotriva gravitației, Împotriva legilor dinamicii, Împotriva vicleniei constructorului care o voia iute, și se Îmbată de un fel de vis movendi, rămânând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cred că știa să deseneze, Îmi Închipui că lucra proiectând pe pânză diapozitivul vreunui tablou celebru - opțiunile se Învârteau Între stilul pompos de la finele secolului trecut și simboliștii de după 1900. Peste trasajul original, lucra cu o tehnică poantilistă, prin gradări infinitezimale de culoare, parcurgând punct cu punct tot spectrul, În așa fel Încât Începea Întotdeauna de la un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Celălat este Adevărul dediferit, celălalt Înțelege.pe ei să mă vadă În starea asta, În Ne hrănim unul pe celălalt prin Întuneric și pășesc În trupurile noastre care respiră, mănâncă și elimină excrețiiel Înainte s-a descurcat bine cu asângemănate infinitezimal prinbărbat rezonabil, dar cândintestinele celei mai minunate Gazden moartea sigur urmează. Fiecare ale Mele0000000000000000000000000000000000000000erzi vremea slavă pulii.000000000000000000000000000000000000000000000000 Mă duc În biroul lui Toal și pare distrus. Chestia e că nu simt nici o plăcere pe chestia asta. Ceva nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai zis. Și poți să mă consideri demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut nimic? Lui Jack i se păru că simte o notă infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită. Vrei să vorbești despre asta? Căldura compasiunii lui se revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-ar fi zărit decât un abur neclar al celor cu adevărat petrecute), prin urmare în această oglindă se arată acum gândurile acestea care au și fost spuse, într-o formă sau alta, dar, bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va fi gândit asupra lor și Andrei Vlădescu, asta va fi mai târziu, poate chiar în aceleași vorbe, chemându-se unele pe altele într-o epuizantă înșiruire. Dar s-ar putea ridica întrebarea: de ce-i acord atâta atenție, de ce atâta infinitezimală disecție a acțiunilor unui om care prin nimic sau aproape nimic nu este superior altora? N-aș ști să răspund. Pentru că mă întreb, de astă dată eu, până la urmă: gândurile astea toate Își multe altele dinainte) nu cumva sunt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mai subtilă, Între noi toți și lumea minerală În particular sau lumea neanimată În general. Fiecare celulă vie e compusă dintr-o mulțime de substanțe neanimate, care de fapt nu sunt deloc neanimate, ci pulsează permanent de Încărcături electrice infinitezimale. Electroni. Neutroni. Poate și acolo sunt tipare masculine și feminine care nu pot fi unite, dar nici despărțite? Fima chicoti. Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la acest geam peste o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Midhat, care urmărea Încordat ce se Întâmplă la o sută de pași În fața lui. Așa li se păruse tuturor celor care se aflau În jurul Marelui Maestru. Dar nu și lui Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a ei În linii și culori, ci și ca stare de spirit. Lumea Creației nu putea fi altfel decât imensă, variată, atotcuprinzătoare. Fără zâmbetul Erinei, lumea Creației nu mai era la fel. Ceva se schimba În echilibrul ei precar, fragil, infinitezimal. Ceva aluneca, imperceptibil, spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
muchii rotunjite. Altele, el o știa, mult prea sensibile pentru a fi expuse unor factori atât de violenți, cum ar fi temperatura normală și iluminarea normală a unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o rezolva în felul lui. punde unui moment mai dezvoltat al conștiinței critice. O prelungește pe cea a lui Edgar Poe, la fel cum gândirea axiomatică și cercetările globale ale geometrilor din preajma lui 1900 completează simplele preocupări metodologice și studiile infinitezimale locale ale precursorilor lor. Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustivă a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aș avea și o iuțeală pe măsură în ale scrisului. Trebuie găsit un sistem de comunicare nou. Cuvântul denaturează; falsifică sensuri și esențe; scrisul și vorbirea devin tot mai bizare. Cel mai potrivit ar fi un procedeu filmic, flash-uri infinitezimale declanșate de minți superexersate. Toată povestea Stațiunii fixată, instantaneu, pe cortexul celui interesat; datele romanului, până la ultima virgulă, transmise genetic din generație în generație, până la Sfârșitul Lumii și chiar dincolo de Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică. Ai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acest lucru într-o anumită măsură. O aproximație de douăzeci de zecimale nu este perfectă. Continuă: - Dacă aș chema Gela, ar fi nevoie de opt ore pentru a primi un răspuns? - O, nu! Marja de eroare pe planul electronic este infinitezimală. Eroarea pentru Gela, ar fi de aproximativ o cincime de secundă. Numai materia este lentă. - Înțeleg, zise Gosseyn. Se poate vorbi de la un capăt la celălalt al galaxiei aproape fără întârziere? - Exact. - Dar dacă aș dori să vorbesc cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o imensă partidă - dar pionii au locul lor. Pionii veneau de undeva, și, dacă erau umani, se vor întoarce de unde veneau. Probabil că nu mai era timp de pierdut. Dar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui să-ți spun, încât e mai bine, cred, să le amân pentru momentul când ne vom vedea și vom sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu știa decât prea puțin din univers, nu explorase decât fracțiunea unei extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să speculezi în privința civilizațiilor care creșteau și descreșteau în vastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis. Inspirația unui moment face cât experiența unei vieți, afirmă O.W. Holemes. Fulguranța violentă este experiență mistică, clipe excepționale de intuiție ideatică, fulgor et lumen în secunde infinitezimale, scrie Edgar Wind; o transă ducând la o înfăptuire mecanică, lipsa de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile, numai de ele stăpânite. Prin șovăieli, prin calm sau izbucniri nervoase, prin scepticism, ezitări infinitezimale, concentrare, prin revenirile lor ciudate, cu atenții de observator, prin dezbateri cu lumea aceasta și cu lumea cealaltă. Emoțiile lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de mari, încât pânze freatice, oceane și mări, râuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]