1,838 matches
-
singură ...minoră...în casă...cu o gospodărie grea...șase vaci, zece porci...sute de păsări. Așa a învățat-o viața să se autofinanțete. A abandonat școala. Acum abia, măritată, și-a făcut, la frecvență redusă, cât îi trebuie...ca să fie infirmieră, la un spital particular, de nefrologie. Întors din armată, băiatul lui s-a căsătorit cu o fată din vecini, cu care a copilărit. Au doi băieți frumoși și sănătoși. Iacob i-a abandonat pe toți... pentru Raveca! Fiul ei, auzise
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
au spus că e necesar să-i amputeze brațul drept, din umăr ... și ea a refuzat. Când s-a decis, totuși ... a fost prea târziu. După aceea, mereu au stat chiriași acolo. Ultima casă a fost locuită de tanti Mimi, infirmieră la Spitalul de nebuni, din sat. Avea tanti Mimi un păr lung, până la călcâie; negru, până a murit. Bondoacă, cu sâni mari și ochi de veveriță, fusese iubită cu pasiune de un ofițer rus. Și-a lăsat ăla și familie
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
dezertor...și-a ispășit pedeapsa și și-a pierdut mințile urmărind-o, ca o umbră, până când un camion grăbit i-a contenit frământarea. A rămas Mimi cu un băiețel, pe care l-a crescut, cum a putut. S-a angajat infirmieră, la spital, și de acolo s-a și pensionat (am fost și la cheful ei de pensionare...că era cea mai veche angajată a instituției). Nici viața ei n-a fost ușoară. La mica înțelegere, șefii de la spital mai permiteau
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
urma să îl ridice și care plângea fără oprire. Când s-a întors, salonul care părea destul de încăpător până atunci, acum, dintr-o dată, părea foarte mic. Ecaterina, cu lacrimi în ochi, era în spatele ei. La fel și alte două colege infirmiere și două asistente precum și doi medici, un bărbat și o femeie. Toți le priveau pe Emanuela și pe Daniela. Emanuela, depășită de orice stăpânire de sine, a cedat încărcăturii emoționale care depășise toate limitele legale permise și izbucnind în lacrimi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
făcut legătura, credeam că doar mi s-a părut că am auzit numele fetiței. Restul îl știi. Oricum, sunt fericită că s-a întâmplat așa! Între timp, băiețelul năzdrăvan și supărat se liniștise, adormind în brațele primitoare a uneia din infirmiere, iar Daniela era numai ochi și urechi, de parcă înțelegea acea poveste, mândră nevoie mare în brațele nănuței, făcându-și, din când în când, de lucru cu bijuteriile Emanuelei și încurcându-și degețelele prin părul acesteia. Emanuela profită de prezența cadrelor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
de asta nu am stat eu... El m-a cam scutit să văd tot ce se mișcă și toți oamenii aceia aproape mutilați... Așa este... A fost imposibil să nu remarc faptul că toți cei cu care intra în contact, infirmiere, asistente, ceilalți medici îi ascultau indicațiile și le respectau întocmai. Am remarcat cât de grijuliu este. Nu-i scapă nimic și se manifestă cu mare atenție față de toți pacienții deopotrivă... Dacă ai ști, mami, cum este în secția aceea! E
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
datorită numărului mare de copii ce sufereau de această maladie.Femeia ruga să o lase să-și vadă copilul instalat în salon și apoi va pleca înapoi acasa. Doctorul..despre care între timp aflase că este și directorul spitalului, spuse infirmierei care primise sarcina să interneze copilul, să îi permită mamei să însoțească copilul până la intrarea în pavilionul unde se face carantină.. Îl însoți mai întâi la sala de baie unde o ajută pe infirmieră să îl spele și să îl
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348925_a_350254]
-
că este și directorul spitalului, spuse infirmierei care primise sarcina să interneze copilul, să îi permită mamei să însoțească copilul până la intrarea în pavilionul unde se face carantină.. Îl însoți mai întâi la sala de baie unde o ajută pe infirmieră să îl spele și să îl îmbrace în ținută de spitalizare..Îl lua în brațe și îl duse până la pavilionul de carantină..aici făcând eforturi disperate să nu de-a drumul lacrimilor care stăteau să izvoreasca din frumoșii ei ochi
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348925_a_350254]
-
la fel ca și ceilalți copii.. Cu lacrimile curgând pe obraji printre suspine băiatul i-a spus.. Știu că dacă îmi promiți tu .. Așa va fi!..Te iubesc mama și știu că nu mă vei lasă aici. La revedere mama!.Infirmieră care lasă să-I scape o lacrima, îl lua din brațele mamei și îl instala într-un salon alături de alți 4 copii.. Stergadu-si lacrimile, mama își lua micul geamantan pe care il lașase pe banca din sala de primire și
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348925_a_350254]
-
datorită numărului mare de copii ce sufereau de această maladie.Femeia ruga să o lase să-și vadă copilul instalat în salon și apoi va pleca înapoi acasa. Doctorul..despre care între timp aflase că este și directorul spitalului, spuse infirmierei care primise sarcina să interneze copilul, să îi permită mamei să însoțească copilul până la intrarea în pavilionul unde se face carantină.. Îl însoți mai întâi la sala de baie unde o ajută pe infirmieră să îl spele și să îl
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
că este și directorul spitalului, spuse infirmierei care primise sarcina să interneze copilul, să îi permită mamei să însoțească copilul până la intrarea în pavilionul unde se face carantină.. Îl însoți mai întâi la sala de baie unde o ajută pe infirmieră să îl spele și să îl îmbrace în ținută de spitalizare..Îl lua în brațe și îl duse până la pavilionul de carantină..aici făcând eforturi disperate să nu de-a drumul lacrimilor care stăteau să izvoreasca din frumoșii ei ochi
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
la fel ca și ceilalți copii.. Cu lacrimile curgând pe obraji printre suspine băiatul i-a spus.. Știu că dacă îmi promiți tu .. Așa va fi!..Te iubesc mama și știu că nu mă vei lasă aici. La revedere mama!.Infirmieră care lasă să-I scape o lacrima, îl lua din brațele mamei și îl instala într-un salon alături de alți 4 copii.. Stergadu-si lacrimile, mama își lua micul geamantan pe care il lașase pe banca din sala de primire și
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
Pe cruce era scris versetul biblic:,,Nu plângeți, căci nu e moartă, ci numai adormită’’. În timpul războiului de independență(1877-78), prințesa Elisabeta urmează pilda soțului său, care era mereu pe front, amenajează Cotroceniul în ambulanță, unde îngrijea împreună cu medicii și infirmierele soldații răniți pe câmpiile bulgărești. De asemenea transformă sala tronului din Palatul Domnesc în atelier imens, unde doamnele de vază făceau cearceafuri, bandaje, cămăși și scame pentru spitale. În anul 1881, la 10 mai, are loc încoronarea Regelui Carol I
ELISABETA I, REGINĂ ŞI POETĂ (CARMEN SYLVA) de CARMEN MARIN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348991_a_350320]
-
era, însă din Bucovina nordică. În armata sovietică avea gradul de sergent. Când a început să se întremeze cum era un bărbat prezentabil imediat a găsit o femeie de care să se atașeze. Femeia era Leana surda care lucra ca infirmieră la spital, astfel că între cei doi s-a legat o amiciție care avea să dureze în timp. Cum spitalul era controlat de armată, moș Lică fiind des vizitat de diverși ofițeri sovietici. Atunci moș Lică a acționat și cu ajutorul
BELDIE; ORIGINILE LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346896_a_348225]
-
împrejurări care-i pun în evidență dramatismul copilăriei. În timpul Războiul pentru Reîntregire (1916-1918), cea care avea să-i devină mamă, Elisabeta Hanganu (și care avea să-i dea fiului, substituind rolul tatălui, și numele) își aducea obolul său voluntar, ca infirmieră, la împlinirea marelui ideal al românilor. Trecuse multișor de vârsta măritișului și sărăcia de acasă și-a găsit leac în bucuria de a obloji rănile semenilor săi, cei meniți să poarte războaiele. Atunci, tocmai în vâltoarea luptelor de la Mărășești, l-
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
acasă nevastă și șapte copii. Dar adesea “un necaz (războiul) nu vine niciodată singur”, arhivează înțelepciunea populară. Ioan Musteață a rămas văduv și, în nevoia lui de a găsi mamă copiilor orfani, a îndrăznit să o ceară de nevastă pe infirmiera de la Mărășești. Elisabeta a catadicsit să se pricopsească cu șapte copii dintr-un foc. Până la urmă însă a acceptat o conviețuire “consensuală” (cum se spune acum), adică fără acte, în urma căreia s-a născut cel ce avea să-și scrie
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
-o. Și fiindcă toate încercările sale de a intra la liceu au fost zadarnice, mamă-sa l-a angajat ca ajutor de șofer la (nici mai mult, nici mai puțin) Prefectură, prin intermediul directorului spitalului la care mama șoferului minor era infirmieră. De la întreținerea exterioară a mașinilor, în faza de început, a trecut încet-încet la descifrarea tainelor șoferiei propriu-zise și a mecanicii. În schimbul osârdiei sale la întreținerea automobilelor de lux ale comandantului Diviziei a 7-a Infanterie, aflate în garajele Prefecturii, ucenicul
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
în săptămâna aceasta lucrează în tura a doua la spital. Este asistentă. Ne povestea într-o seară ce greutăți întâmpină personalul medical din rețeaua sanitară. Lipsa acută de medicamente, dar și șpaga pe care o primesc medicii, surorile și chiar infirmierele. Acestea din urmă, ne spunea vecina, nu schimbă lenjeria până nu-i bagi în buzunarul halatului ceva bani. -Nu am bani, domnule doctor! Nu am de unde! -Atunci nu te operez! Hai... marș de-aci. Am treabă. Când te răzgândești să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
a fugit asta noapte cu nevastă-mea! La bibliotecă - Dați-mi, vă rog, o carte despre sinucidere. - Fugi de-aici, că n-o mai aduci înapoi! La spital - De ce ati fugit din sala de operație înainte de a fi operat? - Deoarece infirmieră repeta mereu: Curaj, nu vă fie teamă, e o operație ușoară! - Păi și? Asta, nu v-a liniștit? - Nu. Pentru că îi spunea chirurgului! Accident rutier Șoferul salvării: „Păcat că nu a murit, morgă e la doi pasi, pe când spitalul e
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+11!): LA BALAMUC, BIRJAR... ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345383_a_346712]
-
înfruntând-o cu o privire rece, metalică. De altfel, joi la ora 11.00, este botezul și v-aș mulțumi dacă v-ați face puțin timp să fiți prezentă. Bineînțeles, puteți veni și cu celelalte angajate din secție, asistente și infirmiere. Sper că sunteți de acord că este bine să ne bucurăm împreună de primirea acestei fetițe în rândul creștinilor, așa cum se cuvine. Doar un lucru vă rog, fără să vă supărați! Mi-ați devenit dragă, sunteți tânără..., nu mi-aș
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
ea. În rest cred că ai pus totul, din câte mi-ai spus. La ce oră ai spus că vine preotul? - La ora 11.00. Pe la 10.20, zic eu, este perfect dacă suntem la spital. Am stabilit cu acea infirmieră, știi tu, cea despre care ți-am spus că mă împac foarte bine cu ea, să încălzească o oală de 10 litri de apă, să fie pentru baie, să aibă totul pregătit. Nu se va folosi cristelniță. Nu este voie
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
vacii, cum spunem noi românii, ci am terminat două facultăți și că asta era situația în țară la noi, nu aveai ce face cu ele, ca să-ți câștigi un salariu decent. - Da? Chiar aveți două licențe și îndepliniți funcția de infirmieră aici în Italia? - Ce nu face omul pentru bani când nu-i are. Dar stați să termin. Am ajuns să fiu tratată ca un membru al acelei familii. Când am învățat mai bine limba lor, am început să ne povestim
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
surâs din nou. După două zile m-au chemat la agenție pentru un nou interviu, cu o altă familie și uite așa am luat-o de la capăt. Din nou la muncă, la muncă și iar la muncă.” - Da, munca de infirmieră este destul de grea, i-a spus Adriana. După cât de robustă și puternică ești dumneata, mă mir că poți să te descurci cu o persoană imobilizată la pat, să o schimbi, să o speli, sau să-i dai de mâncare. - Știi
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
a spus Adriana. După cât de robustă și puternică ești dumneata, mă mir că poți să te descurci cu o persoană imobilizată la pat, să o schimbi, să o speli, sau să-i dai de mâncare. - Știi, aici nu se numește infirmieră ci badantă și a fi badantă este un mod de viață. Am o cunoștință care stă la o familie destul de bună, înstărită și de bună condiție, ca să îngrijească de o bătrână senilă, care mai are și aproape o sută de
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva de la spitalul în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]