569 matches
-
Am comandat diapozitive; pe secțiuni, am harta Stațiunii. Textul, proiectat, este lizibil. Dacă și unele semne, cabalistice, pot avea vreo semnificație... ............................................................................................... E. s-a liniștit. După starea agitată de aseară. Se teme de injecții: când s-a apropiat de el infirmierul, a început să țipe și să dea cu picioarele și cu pumnii. I s-a pus cămașa... ............................................................................................... Răbdarea mea se pare că îl scoate din sărite. E. crede că sunt Castelanul și vreau să aflu ce soartă mi-a rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfârșit! - va fi nevoit să-ți înapoieze ceva. Fiindcă niciodată nu a dorit cărțile tale, ci impozitul inerent publicării; merita să riști chiar o internare de durată. Acum nu știi cum să mai scapi... Electroșocuri. E. se împotrivește. Unul din infirmieri îi aplică, de fiecare dată, un pumn perfect în plex. ............................................................................................... Insulinoterapie; comă hipoglicemică standard. Inert, bale, ochi de sticlă. A reacționat de abia la al șaptelea stimul dureros; imediat, convulsii. ............................................................................................... Mărit numărul ședințelor-electroșoc. Prin cap îi trec 160 de volți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nebuni!” - zice că e vremea! Și blocul o să-l aprindă, a spus! Un piroman! Un sfert de ceas i-am vorbit. Despre costul medicamentelor, printre altele, și al curentului electric - am ajuns la trei electroșocuri pe zi; de cei câțiva infirmieri care trebuie să-l țină de fiecare dată, lăsându-i pe alți bolnavi fără supraveghere; despre bietele surori, care toată ziua trebuie să-i schimbe așternutul pișat, despre timpul pe care și eu mi-l pierd degeaba, schizofrenia fiind incurabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist a coborât de pe scenă, noaptea a tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu cizme sparte, ghemotocul de haine se mișca ca un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câtorva ore suplimentare. Cred că da, i-am răspuns, aruncându-mi țigara afară prin geamul deschis. Marianne scutură din cap. Apoi zise: — Ia stați puțin. A existat cineva. Acum vreo trei luni, Kindermann l-a dat afară pe unul dintre infirmieri pentru că l-a prins beat. Era un tip după care cred că nu i-a părut rău nimănui că pleacă. Nu eram de față, dar am auzit că atunci când a plecat a folosit un limbaj foarte violent la adresa lui Kindermann. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
beat. Era un tip după care cred că nu i-a părut rău nimănui că pleacă. Nu eram de față, dar am auzit că atunci când a plecat a folosit un limbaj foarte violent la adresa lui Kindermann. Și cum îl chema pe infirmierul ăsta? — Hering, cred că Klaus Hering. Uitându-se la ceasul de la mână, exclamă: — Hei, trebuie să mă duc la treburile mele. Nu pot să stau de vorbă cu dumneavoastră toată dimineața. — Încă ceva, doar. Trebuie să-mi arunc un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune mare lucru, dar Kindermann a fost nevoit să-l concedieze cu vreo două luni în urmă. Bănuiala mea e că pe vremea când lucra acolo a furat scrisorile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un dinte. Ți-au fixat pe deget pulsoximetrul pentru a determina oxigenarea sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat. Lama laringoscopului ți-a alunecat în gură cu lumina ei rece. A intrat un infirmier împingând aparatul de monitorizare a activității cardiace, a introdus ștecărul în priză, dar aparatul nu funcționa. L-a lovit ușor într-o parte și monitorul s-a aprins. Ți-au ridicat tricoul, ți-au lipit pe piept electrozii. Ai așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Simțea nevoia să se miște, să facă ceva. O cunosc de douăzeci și cinci de ani. Înainte de a mă căsători, i-am făcut pentru scurtă vreme curte, oscilând între joc și sinceritate. A deschis larg ușa. În camera medicilor se afla un infirmier care strângea cănile de cafea. Ada a luat din cutie o bonetă și o mască, și le-a pus în grabă și a intrat. Cred că am văzut-o după câtăva vreme, atunci când mi-am întors privirea spre asistenta instrumentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jos pe scări, am alergat prin ploaia de afară, am alergat în fața unei ambulanțe care se apropia în goană și a frânat la doi pași de mine, am alergat printre canaturile ușii de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-am spus Adei să încerce să-i determine suprafața, e nevoie de puțin timp. Capul tău bandajat alunecă spre Secția de reanimare. Infirmierul împinge targa încet, cu grijă. Acum ești între pereții aceștia de sticlă. Îți privesc ochii închiși și cearșaful care ți se mișcă pe piept. Ada ți-a scos tubul de oxigen, ți-a oprit anestezia și încearcă să te aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul, chiar poșta, care, la urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi universitatea cu tot corpul universitar, academia de științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
IVEALĂ DIFERENȚA CARE POATE SĂ EXISTE ÎNTRE OAMENI ȘI, DE EXEMPLU, CÂINI: LA OAMENI ESTE TOTDEAUNA POSIBIL CONTROLUL. Pentru toate aceste operații era nevoie de personal și autoritățile erau mereu pe pragul de a-i duce lipsa. Mulți dintre acești infirmieri și gropari mai întâi oficiali, apoi improvizați, au murit de ciumă. Oricâte precauții se luau, într-o zi tot se producea contagiunea. Dar dacă te gândești bine, lucrul cel mai uimitor a fost acela că pentru această meserie n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă. Casele sunt așezate în același areal și deservite de asistenți medicali, consilieri psihologi, infirmieri, menajeri, personal de întreținere, șoferi care îi transportă cu microbuze, asistenți de entertainment. Doamne, când mă gândesc la lunile ianuarie din perioada copilăriei lui Andrei! Mi-e așa de greu să le mai întrevăd! Și mi-e așa de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile? -,,Uniunea Europeană,, pe care o pupi În cur toată ziua și-mi Împui mie capul cu ea. Ea va fi mama ta, amanta, vecina de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi vrut să le vadă. A, o să-i mai pară rău după soare. Nu există minune mai mare, ca astrul ăsta luminos care i-a Încălzit În ultimii ani, oasele lui de cerșetor bătrân. Antoniu Îl Îngrijește ca un infirmier devotat, doarme iepurește, Îi face ceaiuri, Îl Învelește, deși afară semnele verii Încep să se vadă, Îi dă să mănânce, Îl spală și, are de gând să aducă un medic. Nu știe cum, dar speră că va reuși să convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lună și jumătate, holericii cu ceilalți malazi [!] au stat sub același acoperământ, fără ca vreunul [din acești "malazi" ] să contracte maladia... Medicii veneau în toate zilele, stăteau câte două ore la vizită și, însoțiți de interni, făceau autopsie la toți morții. Infirmierii erau continuu în relațiuni cu holericii. Locuința internilor (farmaciști și medici) se afla sub același acoperământ cu al holericilor; cu toate acestea, nici una dintre aceste persoane nu a contractat holera și nici una nu a transportat-o aiurea". Concluzia venind din partea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
caracter modificat până la limita extremă și nu trebuie considerată mortală, fiindcă are leac până ce nu cuprinde prea tare omul și corpul nu este prea slăbit: nu trebuie considerată nici molipsitoare până ce nu ajunge în stadiul din urmă, fiindcă, în spitale, infirmierii și cioclii nu se îmbolnăvesc. Depinde mult de situația locurilor sau a caselor. Fluviile și mai ales mocirlele favorizează foarte mult răspândirea holerei. Motivul ei principal este răcirea și schimbarea bruscă a temperaturii. Pericolul dispare, dacă putem aduce corpul în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unul la București și celălalt lângă Prut, se aflau totuși internați soldați suferind de holeră, friguri intermitente, diaree și dizenterie. Holera bântuia, dar nu într-o formă prea gravă, majoritatea fiind cazuri curabile. Organizarea spitalelor era bună, iar medicii și infirmierii, pricepuți; spitalele erau prevăzute cu băi de abur, iar alimentația, bazată pe carne și pâine, se dovedea a fi consistentă. Majoritatea bolnavilor se aflau internați la Iași, Focșani, București și Craiova; în schimb, în mijlocul trupelor turcești postate la sud de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
variantele lor, constituie majoritatea afecțiunilor, la care se adaugă, de trei săptămâni, într-un mod evident, sifilisul și râia. Spitalele din orașe aveau cel puțin un pat cald pentru bolnavii lor, însă cei de la țară, ca și din lazarete și infirmierii, nu erau feriți de intemperiile capricioase și nefaste. S-au făcut pregătiri și pentru primirea de rezerve; 34 000 vor staționa între București și Brăila, deoarece două treimi din efectivele de luptă sunt înșirate pe linia Oltului și Jiului, între
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fost descoperită, lângă bariera orașului, o baracă pustie, fără ușă și ferestre. Nu s-au putut procura nici paturi, nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a primit propunerea cu o condiție: să-i dea mult
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pustie, fără ușă și ferestre. Nu s-au putut procura nici paturi, nici saltele și nici rufărie, ci s-a decis instalarea bolnavilor pe paie. Rămînea cine să îngrijească pe bolnavi: medici nu, infirmieri nu... Nu vrea nimeni să fie infirmier. Primarul a trimis pe un sergent și a găsit pe un arap într-o cârciumă, și l-a adus. Acesta, un bețiv pripășit, a primit propunerea cu o condiție: să-i dea mult să bea"... Din fericire, ne asigură memorialistul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
avea să constate însă cu regret că, pe când la lazaretele din județele Romanați și Olt, unde fusese repartizată de Direcția serviciului sanitar, holericii, dintre care mulți soldați și cărăuși țărani, erau tratați "în grajduri bune pentru vite", denumite barace și infirmierii, "Crucea Roșie" dispunea de un număr de barace sistematice, aduse din străinătate, care se puteau instala oriunde și din care multe nici acum [cînd epidemia se stinge] n-au fost întrebuințate"555. Cât a lucrat la lazaretul de la Corabia a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]