984 matches
-
de furcă memorialistului, care i-a dezgropat și Îngro pat din nou pe bieții noștri colaboratori răposați, cu o aplicație uneori supărătoare, alteori de un gust mult discutat, capricioasă și vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a tulburat cu nimic somnul memorialistului, căci Iehovah sau chiar disciplina lui severă de antropolog i-a interzis orice speranță de supraviețuire și comunicare cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
G. Bogdan-Duică, G. Oprescu, Tudor Vianu), nu e mai puțin adevărat că ea inaugura explorarea sistematică a unei problematici ce avea să constituie obiectivul pe termen lung al istoricului literar: studiul ideologiilor literare din perspectivă comparată și sociologică. Subiectul era ingrat; despre revoluționarul, gânditorul și scriitorul pașoptist se formulaseră deopotrivă blamuri și elogii, iar opera descuraja prin masivitatea și diversitatea ei contradictorie. Meritul lui P. stă în abordarea comprehensiv-detașată, din unghiul perioadei traversate de scriitor și pe care acesta o ilustrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
o educație mistică puternică, dar judecata trebuie să țină seama de interesele poporului”! Nu știu cât pot fi de învinuiți avocații din apărare întrucât în acea vreme erau simpli figuranți, însă etica morală dar și profesională îi obliga să refuze această sarcină ingrată, eschivându-se sub diverse pretexte. La ultimul termen de judecată din 20 februarie, prin Sentința nr. 104, completul de judecată, în unanimitate de voturi, îi găsește vinovați și-i condamnă la: „Crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Tătaru Ștefan, Rotaru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mea, aveam emoții în ceea ce privește tendințele din politica internă a Bucureștiului, mai ales în sferele de decizie și măsura în care ele s-ar putea reflecta în activitatea de protocol. Nu puteam să nu-mi amintesc și să judec echidistant misiunea ingrată primită de ambasadă prin 1982, aceea de a publica în limba rusă un volum din "opera științifică a academicienei Elena Ceaușescu", misiune ce intra în sarcina consilierului științific. Spre norocul meu, cedasem de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu ce prilej ai ajuns în Peru? Am fost trimis pentru trei luni să-l ajut pe ambasador, care, probabil știți, este proaspăt intrat în meseria noastră și are nevoie de sprijin pentru a intra în ritmul normal de activitate. Ingrată misiune ai. Nu pot pricepe de ce șefii voștri trimit asemenea exemplare umane, când eu personal am cunoscut zeci de diplomați de excepție în ministerul vostru de externe, iscusiți, vorbitori a câte două, trei, chiar patru limbi străine, care știu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am cunoscut-o eu, sporadic, dar mai îndelung decât pe „mama tină“, căci a trăit până în anii ’60, o știu doar ca ahtiată de dulciuri, de-a dreptul lacomă de țigări și cafele și văicărindu se la bătrânețe de felul ingrat în care se poartă cu dânsa numeroasa-i progenitură. A avut cu Godini (născut în Tirolul austriac de la finele secolului trecut, școlit, împreună cu fratele său, tot inginer, în Germania, pentru ca diplomele să le folosească în țara nației-„surori“ de la gurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să răspundă pe loc la întrebare, ca la un concurs; atunci când se intra în criză de timp, se trecea la alt paragraf, fără a exista posibilitatea de a se răspunde pe larg la toate întrebările. Mărturisesc că sarcina era destul de ingrată, chiar imposibil de satisfăcut la nivelul cerințelor chiar în viziunea mea, pentru că cei 18 membri ai Comitetului puneau întrebările, iar eu, în mod prompt, trebuia să dau răspunsuri care să fie corecte (din punctul de vedere al măsurilor de conformare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a mă răzbuna era să nu las în urma mea nimic de care să se folosească și să se bucure alții, cum sunt lipsit de vanități subalterne, am considerat acel complot ca binevenit și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și am aderat la el eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a doua ipostază, în alt plan, a lui Caragiale, el însuși poate fi privit ca o a treia variantă a modelului. De obicei, autorilor dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
confraternitate profesională, dar uniți amândoi prin comunitatea afinității de spirit. Un erou umil : criticul. E titlul primului text din a doua secțiune a cărții. O confesiune plină de autoironie mortifiantă, mai plină însă, malgré tout, de gravitatea asumării unui rol ingrat, expus tuturor hulelor, ce-și revendică totuși, modest dar ferm, legitimitatea de atâtea ori contestată. Nu rezist ispitei de a cita, fără parcimonie, câteva pasagii : „Când criticul devine... un personaj antipatic, nu se petrece nimic deosebit. S-ar zice dimpotrivă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cum trebuie decât de el însuși. Criticul e un tip uman indispensabil, distinct de oricare altul și prin urmare de nesubstituit. Funcția sa nu poate fi preluată nici de artist, nici de estetician, nici de jurnalist. Ea este o funcție ingrată, desigur. Dar e o funcție autonomă. Și inevitabilă.” Da. Nimic de adăugat. P.S. Critica implică o conștiință de cultură. O conștiință critică de cultură. Aceasta înseamnă cu necesitate, chiar dacă numai anumite împrejurări impun declararea ei expresă, o conștiință civică. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a publicat deciziunea de la Viena. Astfel, arbitrajul de la Viena a creat numai o stare de fapt care nu s-a transformat niciodată într-o stare de drept, în aprecierile politicianului de formație liberală Valer Pop, căruia i-a revenit misiunea ingrată de a participa la actul funest al acceptării de către România a Dictatului de la Viena. Noul regim al generalului Antonescu , ca sa nu-și lege numele în nici un fel de noile cedări teritoriale, nu s-a format pană la 14 septembrie 1940
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
care pleacă la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În momentul de față, pe piață iar o criză de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clipele aleargă, și cu fiecare clipă ne apropiem de moarte“. O idee similară de ireversibilitate a timpului este sugerată și prin constatarea lui Ștefan că a îmbătrânit: „Am îmbătrânit, spuse el, dar nu-mi pare rău. Tinerețea e o vârstă ingrată. Nu mai vreau să-mi pierd timpul acum. Am acest mare noroc de a fi fost dat afară de la minister. Am redevenit om liber. Liber pe timpul meu... Încă de la început, dilema se va constitui pe semnificația acestei nopți simbolice: „Eram
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în chip echitabil darurile și, bucuroși că scapă din încurcătură, se grăbesc să-și conducă tatăl până la poarta casei. Scena confruntării dintre cele două mentalități este admirabilă. Copiii sunt egoiști, meschini, fără a fi cu necesitate ticăloși. Tatăl nu aduce ingraților copii nici o imputare. El a pregătit totul, gospodărește, inclusiv încercarea din urmă: moartea. Râsul dă, aici, în plâns, comedia se transformă într-o veritabilă tragedie: tragedia destinului individual înțeles în modul grav al existenței țărănești. B. a încercat, ca mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
am venit printr-un sat de găgăuzi, sat bogat și frumos Fântâna Creștinului ghiaur Suiuciuc înconjurat de un teren bolovănos. Enormă cantitate de bolovani împrăștiați. Cu toate acestea anu-i rodnic, din pricina ploilor și holdele-s bune în acest teren ingrat. Sunt și flori: pâlcuri de maci roșii, de nu mă uita și ici colo de spini roși, nalți, frumoși și viguroși.) Pe promontoriu, fântâni vechi, pustii și în capăt, aproape de valurile mării, cobori la mormântul gol al unui sfânt Neculai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spune el. I-am "somat" să dee bani! "N-am vrut să predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani decât oprimarea. Asta explică întrucâtva scăderea Domnilor și succesul revoluțiilor. Obișnuit, indulgența pentru cunoscuți e mai zgârcită decât mila pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singurătate „făcută pe măsură”, de parcă zeii mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios” și creator de psihologii umane: aceea de „observator din afară” a Întregului teatru existențial, postură ingrată, umilitoare, suferindă ca o boală urâtă de piele, un fel de pestă invizibilă și extrem de odoriferă. La prima mea Întoarcere din exil, În ’72, când nu am fost primit la Conferința Scriitorilor, deși pentru ea venisem, un tânăr amic, poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și-a abandonat propriile idei, propriul său „cort de reflexie”, pentru a trece În „cortul” celuilalt „de gândire și idei”, Împopoționat cu armele și ornamentele unui „impostor”, deoarece cei care dețin puterea știu să se ascundă nu numai În perioada ingrată și Întortocheată a afirmării, dar și odată succesul garantat, obținut. Cum explicăm faptul, din istoria politică oarecum recentă a României, că tineri dotați cu o cultură și inteligență de excepție, un Eliade, un Cioran, dar și alții, s-au aliat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul lui la „Literatură universală”, un an și ceva. Încerc să-mi adun amintirile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C., dar n-a catadicsit să spună că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]