3,018 matches
-
alte cuvinte, o pierd, în cele din urmă. Nu foarte complicat. Foarte tușant este tonul în care este scrisă piesa. Amestecul, pe muchie de cuțit, cu un umor negru ciudat, de cartier i-aș spune, pigmentat de un soi de "inocență", de o complicitate a la familia Adams, primitivă, viscerală, contaminată de invazia decisivă a televizorului în intimitate. Scenariile pe care le fac și le desfac cei cinci într-o cameră de hotel, în doar cîteva ore, urmează ficțiunea-model, inspiratoare de pe
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau mai
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
îndrăgostit de natură, realizează alături de Daniel Gray un film interesant, t.o.m. (UK, 2006). Tom, în drumul său spre școală, renunță rînd pe rînd la haine, pentru a apărea adamic în fața colegilor. T.o.m. este un film despre inocență și însingurare, despre curajul de a fi așa cum ești, articulat într-o poveste excentrică. În concluzie, Festivalul Anonimul a oferit un regal al scurtmetrajului de animație, iar o parte din aceste filmulețe pot fi găsite pe Youtube. Merită efortul.
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
romanului. Literatura română a mizat în roman, în privința construcției narative, pe trei direcții. Prima și cea mai productivă a fost a romanului-povestire, strălucit exemplificată de Mihail Sadoveanu. Este rezultatul unei mentalități tradiționaliste sau autohtoniste. Naratorul se situează, cu o relativă inocență, într-un raport democratic cu celelalte personaje. Narațiunea are o fluență temporală omogenă, declanșând cel mai adesea o retrospectivă nostalgică. A doua cale urmată este a romanului-nuvelă, foarte bine organizat secvențial. E cazul tipic al lui Liviu Rebreanu. Naratorul se
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
melancolică, relegînd cu tradiția tarkovskiană a tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența copilăriei creează fundalul unei suferințe absolute, dostoievskiene, care așteaptă o incertă alinare. Celor nouă lungmetraje aflate în competiție li s-au adăugat două medalioane, filmul lui Cristi Mungiu, 4, 3, 2 și două filme ale lui Ken Loach, Tickets (Bilete
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
înfățișare ieșită din comun și în vocea unică, ambele recognoscibile în orice spațiu și orice timp. Eu am să scriu, însă, despre cu totul altceva. Despre firescul, simplitatea și uneori chiar asceza consimțită, despre omenescul, umorul și generozitatea sa, despre inocența celui care se pregătea, fără s-o știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre poetul care, nopți la rînd, făcea și refăcea un
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
pe îndelete Brummer, cu inteligența lui pătrunzătoare: "Baza democrației este - începu bătrânul reluându-și apăsat mersul și însoțind fiece cuvânt cu o bătaie largă a mâinii ca și cum ar fi dirijat o orchestră de estradă - este sau decurge din "prezumția de inocență", tipică societăților evoluate în care, până la proba contrarie, orice individ este considerat nevinovat, o scânteie divină în focul universal. N-ai dreptul... înțelegi tu?... n-ai dreptul să-l lipsești pe om de o șansă, oricât de mică ar fi
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
într-unul din manifestele lui, întreaga mentalitate europeană cu privire la homosexual: „ceea ce ridică probleme nu este dorința homosexuală, ci frica de homosexual“. * Nu greșeala lui Adam, ci minciuna ne-a transferat domiciliul din paradis în peșteră. Ne-am descalificat apoi prin inocență, care în fața minciunii echivalează cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu a rămâne, sub toate înțelesurile expresiei, în pielea goală. Cine a avut revelația asta acum mii de ani a tradus-o perfect. Cum să nu fi preferat de atunci încoace minciuna și să nu fi dizgrațiat atât de consecvent inocența, ca pe o deficiență pe care nu ne-o putem justifica? Nu putem suporta să fim inocenți atâta vreme cât tot ce ne înconjoară, viața însăși nu sunt inocente. Am căzut prin minciună ca să dispărem prin minciună. * Toate rândurile astea se vor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
doi, Sebastian și adversarul lui, soarta decide temporar în favoarea lui 13 negru, pentru că nu există cu adevărat identitate în acest joc. Or, tocmai acest lucru reușește să-l realizeze Babluani, personajul său se distinge în tot acest carusel ucigaș prin inocența sa și o forță a trăirilor cu atît mai relevantă cu cît tot ce se petrece este absurd pînă la spectral. Personajele arată ca niște radiografii scoase pe folii de celofan, pelicula apare impresionată parcă de razele X, ticurile nervoase
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
melancolie dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii. Nu că nu e frumos, dar nu prea se mai poartă, într-o epocă a inocenței pierdute cum e postmodernismul, râsul satisfăcut, plin, la întâlnirea cu diferiți creatori - și cu sine. Mircea Mihăieș știe că totul s-a mai spus (uneori exact în termenii pe care îi folosim), descoperirile, invențiile, pionieratul fiind excluse. Critica va echivala
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
un roman de dragoste, apărut în 1991, pare să mizeze mai mult pe ficțiune decât pe autobiografie. Una din temele și tendințele dominante ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare a spiritului și reconstruiește întregul univers al copilăriei. Întâietatea și suveranitatea le dețin
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
maturi această experiență: el pătimește altfel, pentru el devastarea Basarabiei este echivalentă cu devastarea paradisului imaginar al copilăriei. De fapt, așezat în raza de influență a vicisitudinilor istoriei, copilul n-a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie cartea, în anii 1980) pune în seama copilului o dramă politică, o traumă ce-i explică inevitabilitatea atitudinii sale radicale
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență al violoncelistei Laura Buruiană. Cei patru interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
un cerc mare, cît proiecția ei deasupra noastră. Marian, Mihai, Mircea, Mugur, Florin, Claudia, Luminița... Atunci, abia, am plîns. Lacrimile duceau la vale umilințe dezamăgiri, se spălau rănile uscate, sufletele noastre, amintirile, coșmarul. N-am uitat. Nimic. Nici o secundă. Nici inocența, nici visul, nici speranța că drumul va fi altul. Complet altul. Nici urletul visceral al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici bătăile, nici loviturile aplicate cu bestialitate de regulă în cap, ca să ne
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
de cal ș.a.m.d. Acuzat de crimă în calitate de țap ispășitor fără cusur (vezi romanul pe aceeași temă a lui B. Malamud) Zahei este condamnat la ocnă. Descriptor în linie dostoevskiană al bolgiilor subterane, V. Voiculescu portretizează conglomeratele sufletești de inocență și promiscuitate, de puritate și perversitate. Antologia de texte voiculesciene comentate cuprinde două părți. Cea dedicată poeziei se remarcă prin analiza aplicată, didactică a unor texte menite să argumenteze evoluția unui poet autentic, de la "Ploaie mare" care "poate concura cu
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate de reală. Fantasmele se amestecă. Ca și culpabilitățile. Inocența se pierde prea curînd. Felul în care își susține fiecare protagonist partitura devine însemnat prin calitatea rostirii și a interpretării. La fiecare personaj, regizorul caută o cheie, un semn. Cine mai are timp de tragedii, de scriitori, de povești? Viața
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
credibilitatea și puterea de influență a scriitorilor. Uniunea Scriitorilor de la Chișinău s-a angajat în ultimii 18 ani în diverse campanii de susținere a unor potentați, care ne-au lăsat apoi cu ochii în soare. Nu are rost să căutăm "inocența" începuturilor, ci să construim un spirit civic modern, să pledăm pentru drepturi fundamentale, pentru justiție, echitate și adevăr. Și pentru pluralism. Pentru acel pluralism pe care tribunii glorioșilor ani '89-'91 nu-l admit în interiorul Uniunii Scriitorilor, pentru că le pune
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
amuză probabil pe spectator. Constantin citește cu voce tare neologismele tehnologiei de vârf a carbohidraților, desfacerea cutiei este un prilej de agitație a celor doi bătrâni până ce Constantin descoperă repede șpilul. Nu este vorba de ignoranță, ci de o anume inocență, de acel "prima oară" care îi transformă pe cei doi în niște copii. Aceste mici momente nu sunt speculate umoristic de Andrei Dăscălescu, și nici antropologic. Regizorul a știut să prindă rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Ioan Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd, cu o inocență specifică marilor creatori, lumea atît de fragilă și de gingașă a sticlei, a cărei istorie este copleșitoare, atît prin tradițiile ei meșteșugărești, de tip Murano, cît și prin performanțele ei artistice din spațiul francez, central european și nord american, Ioan
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
găștii. Nu este mai puțin adevărat că, din punct de vedere literar, Cecilia Ștefănescu este expertă în a descrie coabitarea copilului cu adultul inițiat în interiorul aceleiași persoane. Uneori această coabitare este trădată de obiectele care compun arealul personajului. Păcatul și inocența se împletesc sublim în descrierea cadrului primei scene de amor dintre Sal și Emi: "Emi stătea pe jos, goală, cu sânii minusculi respirând în locul ei. A observat uimită, ca și când ar fi văzut pentru prima oară camera aceea în care trăise
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
autoritatea de un "străin", Hengov (Hiresh Feysal Rahman), un băiat lipsit de brațe care deminează cu gura, de a cărui soră, Agrin (Avaz Latif), se îndrăgostește pe loc. Iubirea este și ea un miracol, atunci cînd este inocentă, numai că inocența își face greu loc într-o lume ca aceea pe care ne-o înfățișează Ghobadi, iar fata, hieroglifă dureroasă a violenței războiului ascunde un secret cumplit. Cei doi poartă cu ei un copil, al fetei, care este totuși prea tînără
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]