854 matches
-
Un cîmp - doi cîmpi. Spre deosebire de atunci, se mișcă mai repede, În rest e la fel de nesfîrșit și de deprimant. Și e foarte posibil ca el să arate la fel și În anul morții mele. Iar În compartimentul curat și plin de inox și de sticlă nu se mai schimbă opinii, pasagerii Își admiră dispozitivele electronice cu aere tăcute, sobre. Singura care nu admiră nimic, moțăie cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceea ce-mi arată e cadou, fără vreo obligație oarecare. Primesc asigurări că e fără cea mai mică obligație și omul atât de politicos își desface voluminosul pachet pe masa de la bucătărie. Era un substanțial set de vase de bucătărie inox de cea mai bună calitate - să tot gătești cu așa ceva!! A trecut ceva vreme până a întins pe masă obiectele ce ți luau văzul de strălucire - ce să mai zic? în casa mea venise grăbit un adevărat „Moș Crăciun”. După ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pensionari dispuși să suporte cheltuielile. Omul cu mustață împachetează fără grabă și începe să reducă din pretenții... iar eu (care nu voiam asemenea dar) insist că nu-mi trebuie și să mă lase în pace. Până să termine aranjatul obiectelor inox îmi readuce totul la 400 lei și dacă aș fi stăruit cred că ar fi mai redus din prețul acestui cadou dezinteresat?, oferit cu atâta mărinimie de U.D.M.R., personal de liderul lor, Marko Bella. I-am spus-o de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în primul hol în mod provizoriu, dar el mă roagă să-l primesc la bucătărie că e înfrigurat. Sărmanul de el! De data aceasta sunt mai categoric cu el, îi spun din capul locului că n-am nevoie de vase inox, iar în privința hainei, am lucruri asemănătoare chiar neîmbrăcate și că nici vorbă de cumpărat chiar la un preț foarte mic. - Da, zice insul, aveți, dar n-ar strica să vă gândiți la familie, să luați pentru familie. înduioșătoare această grijă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zice insul, aveți, dar n-ar strica să vă gândiți la familie, să luați pentru familie. înduioșătoare această grijă deosebită pentru familia mea! Eu refuz ce mi se oferă cu preț foarte avantajos, el insistă, vrând să desfacă marfa de inox. Eu îi spun că n-aș vrea să par nepoliticos cu un musafir ca el, venit de departe și să-i închid ușa în nas și de aceea îl rog să-și ia marfa și să plece la altă casă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este bun). — 5 pistoale de fabricație italiană și străină (1 Springfield Armory 1911 A1 mod. Mil Spec cal. 45 Acp; 1 Taurus mod. PT 92 calibru 9x21; 1 Bernardelli mod. H&H finisat model țestoasă; 1 Sig Sauer semiautomată P230 Inox Sl calibru 9 scurt; 1 Mauser Luger de tir cu țeavă grea cal. 22); 1 revolver Smith & Wesson Mod. 19 cal. 357 Magnum cu țeavă de 4 inch și Încrustații lăcuite din 1956. — 3 puști, dintre care 1 Izhmash semiautomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gol se umplu de lumină. Oricine locuise acolo, nu stătuse prea mult timp. Culoarea pereților era proaspătă, parchetul mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la toate ferestrele casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea, prinsă Încă În contemplarea suprafețelor de inox ale bucătăriei. Lucioase, nici o zgârietură. Păreau oglinzi. — Plicul de la clinică, din mașină... Maja se Înroși. Îl ridicase alaltăieri. Nu voia să-l ducă acasă Înainte de a vorbi cu Elio. Și Încă nu voia să-i spună. Îl pusese În Smart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria. Ți-l pune pe sfârc. Durează puțin. Eu mi l-am făcut deja. — Doamne, nu, spuse Valentina neîncrezătoare. — Știi să faci semnătura mamei tale? Întrebă Axel Rose, Întinzându-i o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-ți place. Păcat, spuse Miria. Ținea atât de mult să te cunoască. — Pe mine? se miră Valentina. Rămase nemișcată, așa cum Îi spusese Axel Rose, privind În oglinda din tavan elasticul chiloților tanga ancorat pe coapse și pastiluța aceea de inox de pe buric. Era super-șic. — Yuri zice că Jonas te-a observat al petrecerea Assiei. Zice că s-a pierdut cu totul. — Pentru mine? se miră Valentina. — De ce nu? râse Miria. Ce, ești oloagă? Îți lipsește ceva? Jonas ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-și dea seama, sau poate da, Îi oferi gâtul. Iar Antonio fu străbătut ca de un fulger, căci clipa putea să fie mâine sau peste zece ani, dar sfârșitul lumii venise acum. Luă cuțitul de vânătoare Beretta Fieldlight din inox cu trei lame, făcut pentru a tăia oase și pentru a jupui prada, și i-l puse la gât, acolo unde jugulara pulsa ca o inimă. Lama intră În carne, dar el rămase hipnotizat de imaginea gâtului ei alb străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
devină o hoașcă ramolită ca mama ei, pentru a o salva de la trădare, de bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă și se lipi de Emma și Începu s-o pipăie peste tot și-o sărută deschizându-i buzele cu limba, iar ea nu-i opuse rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dorea s-o aibă. Ce ți s-a Întâmplat, ce ți-au făcut, unde a dispărut femeia aceea, femeia mea? Ud de transpirație, Antonio se Întinse pe banca pentru abdominale. Împreună de optzeci de ori picioarele Încleștate În greutăți de inox din ce În ce mai grele. Apoi ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar fi fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ulei încins. Mircea, care lucra la un restaurant mare, pe lângă Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă de inox. Avea o măsuță mică pe care își ținea el sosurile, ingredientele mai delicate, bune de pus în mâncare la sfârșit. Iar sub măsuță ținea un scăunaș, făcut special pentru Giulia, cu spătar și perniță. Prima copilărie a Giuliei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
martini. Chelnerul dă din cap că a înțeles și dispare, iar eu îmi scutur șervetul, uitându-mă în jur la oamenii de la celelalte mese. Maxim’s e un restaurant destul de cool, tot numai parchet Wenge din lemn masiv, mese de inox și lumini de atmosferă. E un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ta, Daniel, îngaim. Mersi foarte mult. — Mulți ani trăiascăăă... În spatele meu începe să cânte brusc un cor. Mă răsucesc pe scaun și văd un chelner aducând un pahar de cocktail. În pahar e un artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra acestora, într-o mare de obiecte de inox. Habar n-am la ce folosește nici unul dintre acestea. — Sunt convinsă că vei dori să le așezi cum ești obișnuită, spune Trish, arătând în jur. Poți să le pui cum dorești. Fă-ți locul așa cum îți convine. Tu ești profesionista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez prima cutie, în timp ce Trish despică plasticul de pe o alta, cu unghiile ei ca lama. Dintre bulele de scârțâitoare și foliile de protecție cu bule de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la eticheta de pe cutie. Formă de savarină. — O formă de savarină ! Exclam. Ce frumos ! Exact ce-mi doream. — N-am luat decât opt, spune Trish îngrijorată. Ajung ? — Ăă... mă uit la cutie neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un surîs. Ia o gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot sîntem aici... Rămîn mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu’ mai stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai știu eu ce, dar așa, o tijă. Le-aduc de la mecanică câte tije vor.“ Încercă să zâmbească. - Ei, cum stăm, tov. inginer? V-ați mai gândit, ați analizat problema în detalii? Ați prelucrat cazul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre dreapta sau cu cărare spre stânga. Pe la ora 14, gustarea sau prânzul. Rar când se îndurau, în timpul zilei, să lase să pătrundă, la loc, în odăi miros de nebun vioi înghețat. Veneau malacii afară la Gogo. Din despărțiturile de inox ale unui cărucior, deșelat de haleală, puteai căpăta, dacă mama ta te ouase cu noroc, în niște căni strălucitoare de tablă, cu toarte cât toate zilele, iahnie fierbinte de fasole, iahnie fierbinte de fasole sau iahnie fierbinte de fasole. Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]