6,618 matches
-
ceremonioase. Odată așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile, alunecoase, de insectă). Mai Întâi ne-am uitat unul la altul, apoi la el, după care Dora dădu din cap, zâmbind: Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea să-mi iau câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un zel care părea cât se poate de periculos. Treptat, mi-am dat seama că nu doar părea, ci chiar era o insectă țintuită. Era clar că becul lumina atât de febril, pentru că larva se zvârcolea din cauza durerii. Cu cât o contemplam mai mult, cu atât mi se părea o copie a monstrului care tocmai a fost scos din mine - dar mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe un cal de caretă Își ridică fața și râse. Pe povârnișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea înfundată în perna mică, meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a dus de la serviciu direct la o întrunire, spuse Carol distrată. Tocmai sfărâma ultimele trei insecte afrodisiace în cana de Gold Blend a lui Dave 2... Fusese cât se poate de ușor. Pentru început, discuția s-a purtat strict pe marginea sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar putea fi atât de sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca mușcăturile de insectă. Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru el. Mai întâi isteria, apoi această capitulare tremurătoare. Ce putea fi mai feminin de atât? Din punctul de vedere al lui Alan, erau doi supraviețuitori ai unei catastrofe aviatice, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care avea corp de om și coadă de dragon. După ce Pangu a reușit să despartă cerul și pământul, zeița Nüwa călătorea nestingherită în spațiul dintre pământ și cer. Cu toate că pe pământ existau pomi și flori, păsări și animale, pești și insecte, atmosfera era moartă, pentru că nu existau ființe umane. Într-o zi, când Nüwa se plimba pe un teren pustiu, i-a venit ideea de-a aduce ceva vietăți în această lume. Ei îi plăceau pomii, iarba, florile și în special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru că nu existau ființe umane. Într-o zi, când Nüwa se plimba pe un teren pustiu, i-a venit ideea de-a aduce ceva vietăți în această lume. Ei îi plăceau pomii, iarba, florile și în special păsările, animalele și insectele. Se gândea că despărțirea cerului de pământ de către Pangu nu a fost desăvârșită. Trebuiau create alte vietăți pe lângă păsări, animale, pești și insecte. Într-o zi, Nüwa zbura de-a lungul Fluviului Galben. În clipa în care și-a văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceva vietăți în această lume. Ei îi plăceau pomii, iarba, florile și în special păsările, animalele și insectele. Se gândea că despărțirea cerului de pământ de către Pangu nu a fost desăvârșită. Trebuiau create alte vietăți pe lângă păsări, animale, pești și insecte. Într-o zi, Nüwa zbura de-a lungul Fluviului Galben. În clipa în care și-a văzut chipul frumos reflectat în apa fluviului, a știut ce trebuie să facă și a început să realizeze statuete din nămolul luat din albia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai are și menirea de apărător al casei. Jucăriile brodate din Shaanxi Jucăriile brodate din provincia Shaanxi, nord-vestul Chinei au o largă răspândire și sunt prezente într-o varietate de subiecte păpușă drăgălașă, pește zburător, broască sau cap de porc, insecte, fructe, animale etc. o materializare plastică a dorințelor femeilor din satele chineze de a atrage forțe benefice pentru a primi o viață mai bună. Jucăriile brodate au căpătat și ele o mare varietate de forme și culori, ceea ce demonstrează bogata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau legate de cingătoare în cazul bărbaților, ca parte integrantă a acesteia. Motivele aplicate pe pliculețe diferă, unele sunt complicate, altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de cele mai multe ori la motive florale, păsări, animale, ierburi, insecte, munți, ape, personaje, urări de bine, versuri etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt preferate adesea pe post de emisari ai sentimentelor și urărilor de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de apărare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt filme vechi. Dar nu spuneam nimic: cum să-i explic respectivului că filmele nu sunt nici vechi, nici noi, că ele se află într-un spațiu-timp fără curgere, un imens bloc de cristal în care sunt prinse imagini ca insectele cretacice în chihlimbar? Filmele existau înainte ca Edison și Lumière să-și inventeze aparatele și continuă să existe și după ce se aprinde lumina în sală. La cozile imense de luni dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până să intervină miliția). Revenind la discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta aia cu față de copil, Cristos, Cristi, cum vreți să-i spuneți, numai că eu știu că-n altă împrejurare, nu ca un indian apaș pe șeful de trib, în preerie, ca să-i ia locul, ci în scara blocului, odată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură, cobră cu ochelari, babirusă, facocer, gibon, magot, crotal, haterie, imbecil sadea, iubitor de păpuși ce ești. Aici m-am oprit. L-am văzut venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceea ce, cu modestie, voi numi neobișnuita mea dezvoltare mentală. Imaginați-vă : istoria lumii În patru părți, fragmente de filozofie, psihanaliză, lingvistică, astronomie, astrologie, sute de rîuri, șlagăre, Biblia, Coranul, Bhagavad Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din douăzeci și patru. Jumătate din public venea aici doar ca să aibă un adăpost peste noapte - era mai ieftin decît o cameră și mai cald decît pe stradă. Lumea Îi spunea, cu afecțiune, Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și dezinfectant, cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Asimov, Arsenalele din Isher de Van Vogt, Istorie și escatologie de Bultmann și Cetățean al Galaxiei de Heinlein. Acestea erau unele dintre cărțile mele preferate. După altă vizită, a plecat cu absolut toate cărțile pe care le aveam despre insecte. Și În ziua aia, În timp ce i le ambala, Norman l-a Întrebat la ce lucrează. CÎnd i-am auzit răspunsul, era să cad din Balon. — Lucrez la un nou roman, a zis scriitorul, despre un șobolan. Genul cu blană. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scoale și să-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate în eternul lor joc de-a iubirea. Lui Mma Ramotswe îi plăceau păsările și, poate, dacă și-ar exprima dorința, i-ar putea construi un porumbar. Ar putea crește porumbei, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]