2,665 matches
-
palmă care mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas lateral și nu l-am mai putut vedea. — Ce faci? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prag erau doi gardieni, o cameristă, un tip mare într-un costum ieftin de stradă, care asculta atent cu un aparat pentru surzi, și o doamnă înaltă, în vârstă, care purta un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușă spre balcon. Era împărțit în standuri, lăsând doar câțiva centimetri liberi între rânduri ca să poată trece lumea. Întunericul a coborât din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa purta o uniformă militară, având o banderolă plină de medalii Încinsă peste piept, tigheluri cusute cu fir de aur și-o sabie la brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Era poate și acesta un semn ca Noimann să se oprească din marșul lui „postnupțial” spre stele, cum zicea el. „Odată și odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
roteau și ei În jurul becului. Dulapul se Întorsese și el cu burta În sus, lăsând să se reverse dinlăuntrul lui mulțimea de costume... Tangajul devenea din ce În ce mai greu de suportat. Noimann reușea totuși să se mențină În orișicare echilibru. Nasturii și insignele de la uniforma „amiralului armatei moarte” continuau să-l fascineze. Pe una din ele văzu Întipărit cuvântul MARTINI. Pe tunică străluceau un șir de steaguri, de cruci, scuturi și coroane, sub care se afla Înscris un număr: 1863... Dedesubtul lui, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atât se acoperă de pete... Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate de comandă cu imprimeuri reprezentând insigna de polițist, cătușele și cifra 7, aranjate în cercuri concentrice. Se zvonea că avea un revolver de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune-mi Dudley. Avem grade egale. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sunt absolut sigur. Ia loc, Mal. Te interesează un mic dejun?” Mal se așeză pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint. „Cafea?” „Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un mic salt deductiv, trăgând concluzia că lui Ellis îi era frică de Smith, Smith urându-l în linii mari: ca pe un isteț avocat evreu pui de lele. „Ellis, discutăm aici de un posibil caz politic?” Loew își lustrui insigna și zâmbi: „Discutăm despre o investigație de mari proporții a Marelui Juriu vizând influența comuniștilor în Hollywood, tu și cu Dudley investigatorii mei principali. Ancheta se va axa în principal asupra celor de la AUFT. Sindicatele colcăie cu tipi subversivi, deținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț. Copilașii se întreceau cu tricicletele pe pietrișul din fața locuințelor. Sub soarele dogoritor nu se vedea nici un adult. Buzz își lipi la rever o insignă de poliție falsă, dintr-o cutie de cereale, ieși din mașină și sună la soneria de la numărul 1187. Trecură zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur și vârî o agrafă în broasca ușii, mișcând de clanță. Zăvorul pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul Șerifului. Sunt detectiv la comitat. Cei doi intrară cu pistoalele în mâinile întinse. Cel mai înalt dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul Șerifului. Sunt detectiv la comitat. Cei doi intrară cu pistoalele în mâinile întinse. Cel mai înalt dintre ei îl ajută pe Otis Jackson să se ridice în picioare. Celălalt, un tip gras, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
armistițiu. — Departamentul Șerifului. Sunt detectiv la comitat. Cei doi intrară cu pistoalele în mâinile întinse. Cel mai înalt dintre ei îl ajută pe Otis Jackson să se ridice în picioare. Celălalt, un tip gras, cu părul roșcat și cârlionțat, examină insigna lui Danny și clătină din cap. — Nu-i de ajuns de rău că vă culcați cu Mickey Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mickey Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe negroteii voștri! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL CINCI — ... Și cel mai perfid aspect al comunismului, instrumentul insidios cel mai eficace, e faptul că se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie albă, trasă la față, le străjuia. Danny se îndreptă spre ea, ținând în mână insigna și fotografiile lui Marty Goines. Femeia ignoră insigna și se uită printre gene la poze. Tipul ăsta cântă la trombon? — Corect. Martin Mitchell Goines. L-ați trimis la Bido Lito’s în perioada Crăciunului. Femeia se uită mai bine. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată, cu fișete pline cu dosare dincolo de ea, iar o femeie albă, trasă la față, le străjuia. Danny se îndreptă spre ea, ținând în mână insigna și fotografiile lui Marty Goines. Femeia ignoră insigna și se uită printre gene la poze. Tipul ăsta cântă la trombon? — Corect. Martin Mitchell Goines. L-ați trimis la Bido Lito’s în perioada Crăciunului. Femeia se uită mai bine. Are buze de trombon. Ce ți-a făcut? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
California pentru crescătoria unui singur om. Danny se întoarse cu fața spre voce. Un bărbat foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul de la asigurări. — Am putea vorbi un pic despre câinii ăștia? Omul se apropie agale de gard, clipind des și silindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu numărul 23. Mal apăsă pe butonul soneriei. O femeie îmbrăcată ca o angajată de bar din Vestul Sălbatic le deschise ușa și făcu un balon de gumă de mestecat, pe care îl sparse în nasul lor. Mal îi arătă insigna și legitimația. — Suntem de la Procuratura Districtuală și vrem să vorbim cu Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Fata din Vestul Sălbatic mai pocni un balon de gumă, apoi li se adresă cu un accent de Brooklyn: — Filmează. Sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mișcare. Mal se strecură spre cei trei, care își scoteau țigările și brichetele din pieile pieilor-roșii. Indivizii își dădură seama imediat că e polițist. Atunci apăru și Dudley Smith, iar vitejii își aruncară unul altuia priviri speriate. Dudley le arătă insigna de polițist. — Poliția. Vorbesc cu Mondo Lopez, Juan Duarte și Samuel Benavides? Cel mai înalt dintre viteji își desfăcu elasticul care îi strângea coada de cal și dezvălui o coafură pachuco - coadă de rață la spate, moț în față. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost un genocid împotriva celor ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se sparse. — Cei șaptesprezece compatrioți jegoși ai voștri l-au ucis pe José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny arătă spre tinicheaua lui. — LASD, West Hollywood. Lucrez și eu la un caz în care cadavrul a fost aruncat pe un teren viran și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și conștiinciozitate datoria de anchetator special al Diviziei Marelui Juriu de pe lângă Biroul Procuraturii Districtuale a orașului Los Angeles, respectând legile municipalității și apărând drepturile și proprietatea cetățenilor ei? Buzz Meeks spuse: — Sigur. Loew îi înmână o legitimație cu fotografie și insigna de angajat al Procuraturii. Mal se întrebă cât de mult putea să-l plătească Howard Hughes pe ticălos. Se gândi că trebuie să fie o sumă în jur de trei mii de dolari. Urmă un șir de bătăi prietenoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fără vreo țintă anume până când mâna a început să i se umfle. Apoi a avut parte de o durere atroce, care i-a îngreuiat toate planurile de a-l consola pe fiul său. Făcu o oprire la Spitalul Central, arătă insigna și primi un tratament special: o injecție cu ceva care îl înălță la ceruri mai tare decât zece zmei în timp ce i se extrăgeau fragmentele de dinți din degete și i se dezinfecta rana, ce i-a fost apoi cusută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]