425 matches
-
Există aici chiar un exces în zona vizualului, o supraexpunere care gene- rează o expresivitate particulară a scenelor. Există și efecte cinematice rafinate. Imaginea se decuplează de sunet, doi lăutari cântă, sunetul nu este însă înregistrat și doar după mișcările insinuante ale cobzarului naratorul realizează că este vorba de un cântec obscen. Zgomotul care bruiază este cel al trăsurilor, deci zgomotul există, este unul de fond, însă naratorul vrea doar să vedem focalizat. Din zona olfactivă avem câteva specimene, ulițele miros
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a băgat în minte să-i adune pe toți copiii pe care îi găsește pe drumuri. Să vedem ce o să reușească». Și își dă ochii peste cap, pufăi și scutură capul. Don Calabria schițează un zâmbet ascuns, pe care domnul insinuant la vorbă nu știe cum să-l interpreteze. Modesta familie crește numeric Odată cu sosirea altor copii nevoiași au crescut și cheltuielile, dar și ajutoarele au crescut proporționat. Don Calabria va repeta adesea religioșilor săi: «Dumnezeu este cel care face totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria și a confraților săi. La reîntoarcerea sa în patrie, după șase ani de misiune, s-a oprit la San Zeno in Monte, primit ca un «frate preaiubit». Munca de convingere a neobositului misionar a devenit tot mai subtil insinuantă. Predicile sale, mereu îmbogățite cu istorioare captivante, îi făceau pe tinerii frați religioși să viseze. Don Calabria a încercat mai întâi să frâneze acel vulcan în fierbere, promițând că «la timpul potrivit îi va trimite un drapel (grup) de frați
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire la critica socială, cu final
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
12 ani. Sala Bossel e plină de public, mai ales de tineret școlar. Un singur orator a vorbit: Nicolae Fleva. Înfățișare extrem de simpatică, statură proporționată, figură brună, încadrată de barbă neagră, bărbat frumos în toată puterea cuvântului. Are glasul cald, insinuant, are un timbru pe care natura nu l-a cheltuit cu prea mulți. Una din marile taine ale succeselor de tribună ale acestui mare frazeolog era timbrul vocii: Fleva era un incomparabil bariton politic. Bogatul lui debit de banalități oratorice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi), răbdători, insinuanți; vor aștepta, în continuare, ca urmăritul să li se alăture. Bineînțeles că acesta (eroul liric), cu tot respectul pe care îl datorează („casa - / În frac, unde v-am așteptat cu masa”), joacă o comedie a nesupunerii și a independenței; dar
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
diapazonul autorului, meritate de valoarea analitică a romanului, mai mult cei dinafară (Virgil Nemoianu, Monica Lovinescu). Dacă n-au fost rezervați, criticii notorii de la marile reviste din țară au tăcut. Iar cei care neagă, și se arată jigniți de enormitatea insinuantă a spectacolului grotesc, nu e de presupus că se recunosc a descinde din spița lui Caftangiu? Ei percep instinctual că în subiacent Sîrbu li se adresează: de te fabula narratur. în felul lui, fiecare dintre cele două jurnale e un
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
Rodica Zafiu Ironia e, prin definiție, ambiguă și indirectă: presupunînd cu necesitate diferența dintre o aparență a înțelesului și intențiile ascunse, insinuante. De aceea nu poate exista o rețetă clară de identificare a sa: decisiv este contextul, contrastul între ceea ce presupunem și așteptăm să spună cineva și ceea ce efectiv acesta spune. La fel de normală este însă manifestarea unei tendințe de clarificare, de explicitare
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
redacția celor două reviste, aflate în inima Bucureștilor, dacă ar mai fi și ar putea vorbi, ar povesti multe despre berbantlîcurile lui Beldie și Nae Ionescu. Într-un loc menționează, "aveam să-l aud, dar fără să-l ascult, sfatul insinuant al vechiului meu prieten Nae Ionescu de la Noua Revistă Română și Ideea Europeană, pe atunci un țigănos de golan, levantin isteț și ros de ambiții, care-mi spunea tot la ureche: "Degeaba, bă! n-o s-ajungem la nimic decît numai
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
ca reflex al unei figuri dansante, în aerul unei galanterii, al unei incantații cu mesaj medieval: "În formă gravă și majestuoasă a rondelului macedonskian, Leonid Dimov toarnă muzicală dezordine a viselor sale, surpriză necontenita, umorul de o factură personală (blînd, insinuant), deliciul cuvîntului rar și bine sunător. Literele și grupele de litere se îmbrățișează pe pagină, în bine strunite dansuri medievale (la rondel), cu inclinări grațioase și reluări de pași". Acelorași creații, care "amintesc izbitor aglomerațiile onirice din filmele lui Fellini
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
Resentimentului care îl scoate din sărite pe Bloom, în vreme ce autorul Canonului este un soi de ultim dinozaur al raționalismului și tradiționalismului, propovăduitor al Adevărului suprem, al Obiectivității transcendentale, ale Frumosului, al Valorii. N-ar trebui să folosesc, poate, un cuvînt insinuant și răuvoitor, precum acela de "dinozaur": Harold Bloom are strălucire speculativa și percutanta analitică, astfel că întotdeauna cărțile lui vor avea un aer de prospețime și vor revigoră canonul, chiar contre coeur. Am folosit, totuși, termenul, pentru că falanga intelectuală rortiană
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
de un pericol: «Feriți-vă de [V.G.], care se prezintă la toți în numele meu. Vrea să facă o «biografie». I'am interzis s'o scrie dar el umblă pe la toți prietenii și cunoscuții mei din partea mea. Este un tip periculos, insinuant și, cred, spion.»" 15. Acest articol era însoțit de o fotografie a potențialei candidate la alegerile prezidențiale și a lui V.G., intitulată "Fotografie cu [V.G.] și [L.R.], demnă de gazeta de perete a SIE la rubrica «Așa da!»". Fotografia era
HOTĂRÂRE din 7 iulie 2015 în Cauza Morar împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269453_a_270782]
-
unor asemenea stări de fapt, prin metode cvasiradicale, care, din păcate, nu au avut efectul preconizat. Evenimentele din octombrie 2000 care m-au determinat să-mi ofer demisia din funcția de șef al Statului-Major General au fost secundate de incriminări insinuante, perfid ticluite, cu trimiteri sugerate la consecințe grave, care m-au găsit fără resursa logică și psihică de a le înțelege și a le mai contracara din interiorul instituției, ca militar activ."" Generalul de corp de armată Mircea Chelaru a
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
operete la TNO își propune să apropie spectatorul modern de frumusețile operetei clasice, a cărei valoare rezista în vâltoarea timpurilor actuale. "Valsul nu se demodează niciodată; ne urmărește tot timpul și, din când în când, se reîntoarce cu aplomb. Este insinuant, dezarmant, minunat..." (H. L. Menken)
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
eseuri și interviuri pe teme dintre cele mai alese. Ultimul său roman, "Regele", este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Artur și al Cavalerilor Mesei Rotunde, puși să trăiască în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Ironia lui Barthelme transpare insinuant în discrepanțele dintre lumea așa zis romantică a personajelor medievale și societatea europeană din cel mai tulbure deceniu al secolului al XX-lea. Recenzie pe "agonia.ro"
Donald Barthelme () [Corola-website/Science/314678_a_316007]
-
filmul "Castelul din Carpați" este un film "„deși neunitar stilistic - oscilând între un «film istoric» și o «ficțiune romantică» -, conține pagini cinematografice de atmosferă, străbătute, vizual și auditiv (cu contribuția operatorului Valentin Ducaru și a compozitorului Lucian Mețianu), de un insinuant «mister sentimental», accentuat de principalii interpreți (balerina Maria Bănică și Cornel Ciupercescu), de ceilalți protagoniști ai intrigii”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Tânăr militant pentru unirea Transilvaniei cu țara, boierul Frâncu
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
din inspirație creatoare, piesele lui Labiche au creat în dramaturgia universală un stil, o operă, dar și câteva capodopere. Una dintre ele - Crima din strada Lourcine - este unică prin concentrare dramatică, prin răsturnări de situație, dar și prin dramatismul ei insinuant. Felix Alexa la repetiții Din greșeală, doi foști colegi de liceu, după o noapte de beție, cred că au omorât pe cineva. Pornind de la această situație limită, un geniu comic ca Labiche creează situații pe care eu am încercat să
Magdalena Popa Buluc în dialog cu Felix Alexa: „Mă izolez în teatru ca într-un vis de iarnă...” () [Corola-website/Journalistic/105848_a_107140]
-
lume, dar nu opulența, nonșalanța cu care Carol târăște luxul, o atrag, ci aerul ei enigmatic, jocul diabolic măsurat al sducției și al amînărilor. Nu am văzut de mult pe ecran o făptură atât de astrală cum apare Cate Blanchett, insinuantă fără perversitate, intimidantă, dar superior protectoare. Mă întorc din nu la Kechiche a cărui istorie lesbiană se lovea, în cele din urmă, de cruzimea abandonului uneia dintre partenere, cea mai în vârstă. Ceea ce acolo era brutalitatea neașteptatei despărțiri, în Carol
Cannes 2015. Femei îndrăgostite by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102039_a_103331]
-
wall-ul tău. Sau ar trebui să fac o selecție? Tu așa procedezi? Răspunsul pe care mi l-ai dat este nu doar incorect - cum adică vorbești pe la spate niște persoane publice când discuți despre ele la tv? - dar este și insinuant, motiv pentru care prefer să-l ignor și să continui să te urmăresc în emisiuni tv în care ești prezentat ca jurnalist. Un jurnalist rămâne jurnalist atâta vreme cât scrie în media, deci și tu ești în continuare în breaslă. Așa cum spuneam
Narcisa Iorga, dispută cu Lucian Mândruță pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102106_a_103398]
-
Țoșca fără seamăn în primul și în ultimul act - tot sub baghetă lui Karajan, la Decca - inefabila în aria Ed io venivo a lui tutta dogliosa, ajungând până la sublim în A sol cadențe, nuvole leggere! O Butterfly rând pe rând insinuanta sau expansiva, ardenta sau copleșită, căreia i se iartă și de acestă dată câteva inflexiuni „New Orleans”. Să nu uităm Carmen de Bizeț, pe care a îndrăznit s-o interpreteze numai în studio, care, chiar dacă n-a scăpat nici ea
Leontyne Price, Primadonă pentru Verdi, la 90 de ani by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105786_a_107078]
-
eu tocmai învățam Să mor. Ce vii tu dar să-mi amintești? Oare-ți trezește pizmă visul meu? Mai dragă decât viața-nsingurata Lui tihnă mi-e; deodată tu m-arunci În carnaval de umbre te strecori Cu gest profetic, umblet insinuant De înger izgonit. Dă-mi pace. Piei. D: Nu doar pe Domnu-l face după chipu-i Biet om, ci și pe demon mai dihai. Pesemne chipul nu mi-e potrivit Cu-ascunsa vlagă-am fost silit să-nvăț Să fiu
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
structura profundă a unui mental poetic; ea s-a fortificat prin contactele culturale ale autorului, în perioada sa de formare. Cititor, în copilărie, al baladelor lui Uhland și ale altor romantici germani, s-a simțit mai tîrziu atras de melodicitatea insinuantă a „cîntecelor” lui Heine, poetul pe care l-a prețuit mai presus de toți. Scriind cunoscutul raport academic, Maiorescu fusese fără îndoială sensibil la formația literară dovedită de poetul debutant („...de altminteri înzestrat cu acea cultură generală mai înaltă, care
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
al Rondo-ului, cu arcuri prelungi și teme ornamentate, atmosferă pe care a menținut-o și în planurile lirice ale Sonatei de Bartók. Atonalitatea, diversitatea paletei timbrale specifice viorii precum și suprafețele pline de energie au realizat un bun contrast la insinuantele armonii schubertiene. Emilian Piedicuță a reușit să creeze o atmosferă deosebită mai ales în partea mediană, găsind mijloacele potrivite relevării excepționalei muzicalități a textului chiar dacă a insistat pe anumite procedee împrumutate din Baroc. Finalul, un fel de moto perpetuo a
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83726_a_85051]