422 matches
-
și aceea a secretului, ea poate să pară puțin relevantă pentru valoarea strict literară a textului de jurnal. Însă În afara ei, acesta nu e decât o seacă, inexpresivă - chiar dacă riguroasă - operație de contabilitate ontologică. Or, În felul ei imprecis și insinuant, intimitatea obligă jurnalul să-și găsească propriul limbaj și propria identitate. Adică Însăși rațiunea de a fi. Note (1) Emanuel Swedenborg, Du ciel, apud Pierre Reboul, „De l’intimité à l’intimisme”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Y minte de îngheață apele", decît pur și simplu "Y este un mare mincinos"; • funcția fatică descrie punerea în relație de comunicare (mincinoasă) a emitentului cu destinatarul (CUI?) printr-o specifică modalitate de atenționare și de încheiere a relatării înșelătoare, insinuante, calomnioase etc.; asemenea formule dobîndesc expresii diferite precum: "Ai auzit despre X?... Dar să nu spui la nimeni". Dincolo de posibilele considerații "critice" care pot fi aduse acestei elementare abordări funcționale [Herseni,1975:126], putem desprinde o importantă sugestie metodologică din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fie că-l îmbrăcăm în mantale ponosite sau în costume Armani dichisite, fie că răzbate din demagogice sloganuri ingurgitate de popor și din trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau hard, are același rezultat: stingerea ființei, tăcerea vocii sacre dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
temă importantă pentru el. Un poem se cheamă Cine-i Amoriul, un altul, foarte cunoscut, studiază relația dintre amor și prieteșug. Cea dintîi și cea mai stăruitoare imagine este aceea venită din poezia neoanacreontică: Amor este zeul Înaripat, copil ademenitor, insinuant, zeu voiajor, războinic (un soldat al grației), săgețile lui rănesc și tămăduiesc În același timp. Ființa lui este făcută din contraste, În ea se Întîlnește binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja enormă, compusă migălos și insinuant, precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul la pământul pe care nu l-au dobândit și la viața nouă care nu începe, caruselul vertical de care flăcăii sunt legați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scoasă din vitrina de-atunci, pălăria și borseta de-aceeași nuanță, ou de rață, flanarea lui inconfundabilă pe mijlocul străzii, cînd strada era încă paradisul promenadei, flanare pigmentată cu vocalizele de bariton de rasă, ținute într-o surdină mortal de insinuantă pentru urechile finuțe ale parașutistelor ojate carmin: ce spui de dîîînsa! îl auzeam vocalizînd ca-n culise, ce spui de dîîînsa! M-așez pe bancă, știu ce va urma: se va apleca teatral spre mine și, cu prețiozitatea unei partituri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poți să dai cu nasu de ce-ai scris tu despre alții... Asta-i mai rău... Gh. P. unu: N-am scris nimic desper nimeni. (aruncă dosarele pe masă) (se urcă pe miniscenă) Gh. P. doi: Asta-i foarte bine... (insinuant) Chiar foarte bine... Gh. P. unu: ...Sau... dacă... da... bine, așa e... am scris niște note de relații...; le-am scris pentru că așa era regula... Dar n-am făcut rău nimănui (se așează pe un scaun) Gh. P. doi: ...Știu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în cea mai mare bășcălie... Gh. P. doi: Și eu am scris că ai cocoșei tot în cea mai mare bășcălie. Numai că după un timp m-am întîlnit, cum îi zicea, cu Fănescu, cu maiorul, și-mi spune, așa, insinuant chipurile: "Ce mai face colegul dvs., nu-i pare rău că n-a ajuns director?" Nu, îi spun, nu era chiar mort după postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire la critica socială, cu final
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care am întâlnit-o într-o zi pe o stradă goală, prăfuită, arsă de soare. Era înaltă, bine făcută, având robustețea trupească sănătoasă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Temele artistice ce figurează atmosfera Iașilor de ieri și de azi privesc în anotimpuri, ipostazele simbolice ale peisajului. Copaci, case și drumuri, coline, parcuri părăsite, sunt doar sugestii perspectivale desfășurate pe un cer vibrant cromatic, deopotrivă de calm, deopotrivă de insinuant sau vorace. Volumele, hotarnice linii ori tușe comunică în câmpul pictural, se topesc în game calde sau reci de griuri colorate, tonalitățile dominante fiind determinate de anotimp. Sintetizarea treptată a formelor, „potolirea gamelor” au dus la imaginea survenită în peisaj
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
și la Al. O Teodoreanu de succesiunea schimbului de scrisori între personajele deja repartizate în triunghiuri amoroase cu multe laturi comune. Declarațiile în maniera ridicol-pasională a lui Rică Venturiano, biletele conspirative de tipul celui adresat "Bibicului", dar și zeflemitoarele și insinuantele avertismente anonime sunt suficient de grăitoare în privința imoralității situațiilor, a jocului de măști permanentizat și mai ales a caracterizării personajelor. Limbajul oglindește și în cazul acestora lipsa de instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Acesta din urmă a apărut când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-plan ale vremii - membri ai familiei regale, oameni politici, scriitori, artiști. Uneori forțate, alteori închistându-se în clișeu, creionările lui L. sunt gata oricând să pună în relație opera cu înfățișarea cuiva. Maliția insinuantă, împletirea de contraste, sintagma pe alocuri frapantă îi stau la îndemână în executarea unor șarje care, dincolo de ieftinătăți și alte nepotriveli, își au subtilitatea lor. Vioaie, cu o replică promptă și calambururi urmărind efectul de ilaritate, farsele lui L., Nevasta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Ștefan Tita (muzica de Ion Vintilă): A venit, mama cu fata Să-l vadă muncind pe tata. Strungu-ntr-una se-nvârtește, Tata norma-și depășește. Bunul frate al proletcultismului, idilismului, este de asemenea cunoscut de unele cântece ca Holdă, holdă, cu insinuantul subtitlu Cântec popular - versuri de Mircea Rădină, (muzica de Mircea Alexe)... sau fantezii care denigrează chipul muncitorului înaintat, ca aceste versuri de Harry Negrin: Păi cum se poate Mărioară, fată tânără, să nu te-mbie sportul, când la fir ești
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care Îmi aduc aminte că am pomenit-o și pe ea cînd am făcut lista cu femeile pe care le cunoaște Luke. Am zis că Luke nu se Înțelege prea bine cu ea, iar Dave Sharpness a dat din cap insinuant și a zis „De multe ori, ăsta e doar praf În ochi“. Ce idiot. Evident că i-a intrat În cap că Luke și Lulu au o aventură pasională sau așa ceva. Ia stai așa. Clipesc și mă uit mai atentă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
domnitorul nu mai poate suporta și interioriza durerea și de aceea Își manifestă prin gesturi și lacrimi răvășirea sufletească: Apoi, el se-ntuneca,/Inima-i se despica,/Pe copii se aruncă,/ Îi bocea, Îi săruta..." Sultanul Îi reproșase, aluziv și insinuant, intenția de nesupunere și tentativa de rupere a relațiilor de vasalitate față de Imperiul Otoman, precum și emisiunea unor monede de aur, toate acestea fiind dovezile unei Îndrăzneli nelimitate: Adevăr e c-ai chitit/Pan a nu fi mazilit/ Să despărți a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun două viziuni complet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]