1,015 matches
-
un cățel înotător. (Adam și Rufus se scăldaseră în Bazinul Pruncilor pe când erau aproape cât Zet.) Majoritatea proprietarilor de câini împărtășeau instinctiv aceeași dorință, care era discutată în articolul lui Sefton. În schimb, mamele din Ennistone nu împărtășiseră nici o dorință instinctivă de a-și vedea pruncii înotând, și a fost necesar să fie instruite și să asiste la o serie de demonstrații reușite, înainte de a se lăsa convinse că baia sugarilor era de dorit sau măcar posibilă. Numeroși comentatori din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George cu privirea ei de pisică, în timp ce, cu degetele dibace, își aranja gulerul bluzei. Purta un taior și o fustă veche. Dacă ar fi știut de sosirea lui George, s-ar fi îmbrăcat mai elegant. Luă notă de ușoara zvâcnire instinctivă a vanității ei. — Ce mai faci, George? Foarte bine. Ce mai faci tu, Alex? — Perfect. Vrei o cafea? — Nu mulțumesc. — O băutură? — Nu. Ai ceva vești de la Stella? Alex rosti aceste cuvinte și, în acele momente le și simți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George avea acum impresia că își privise situația lui într-o lumină „cu totul falsă și irațională, și că schițase o imagine cu totul artificială a fostului său profesor. „Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui John Robert? Acestea sunt „trăgaciurile“ întâmplătoare care pot determina acțiunile noastre finale, și care rămân opace în fața științei. După primele sale revărsări, George nu a mai vorbit mult despre trecut. E greu de spus în ce măsură ținuta lui actuală e instinctivă și în ce măsură e o fațadă deliberată (distincția e adeseori neclară). Pare mult îmbătrânit, părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sine. Să amintim funcția pe care Durkheim o atribuia "riturilor expiatoare", prin care o comunitate se structura numai lăsând să se exprime plânsul și alte stări de spirit colective 54. În acest fel putem interpreta toate afluxurile contemporane. Aceste rătăciri instinctive punctate de întâlniri în "locurile sfinte" la modă. Tot în acest fel trebuie să interpretăm succesul emisiunilor de tele-realitate și alte migrații turistice sau pelerinaje religioase. În fiecare dintre aceste cazuri se exprimă o analogie afectivă. "Vibrăm", avem feeling, ne
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Dumnezeu. Se pot identifica: circumstanțele în care s-a căzut în păcat, situațiile care au favorizat această cădere, contextul, intenția, motivația, formularea unor propuneri de reînnoire, etc. Este necesară însă o atenție deosebită, pentru că „păcatul, în general, tinde în mod instinctiv să se ascundă”. Pentru ca să aibă acces la acest adevăr, omul va trebui să se păstreze pe sine în umilință, virtute și stare care este cea mai necesară în astfel de momente. Totul se face sub călăuzirea Duhului Sfânt, care este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lui - nu-mi aparține. Psihismul este totalitatea caracterelor psihice ale unui individ, care fundamentează personalitatea sa. Totuși, se scrie acolo de unde am luat eu definiția: ”componentele psihismului nu se limitează la percepția conștientă: ele mai integrează și legile inconștientului, pornirile instinctive, factorii genetici și anatomofiziologici”. De fapt, ceea ce mâncăm noi ne afectează inclusiv subconștientul. ABSOLUT TOATE STRUCTURILE NOASTRE, nu numai pe cea fizică. Și de aceea este ceva extraordinar de bun de făcut rugăciunea înainte și după masă și de a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o așternea peste uriașul mormânt, în care zăcea aproape tot ce fusese viu odinioară. Oamenii care reușiseră să se salveze din cumplita catastrofă își ridicau privirile către cer, de unde credeau, poate, că le-a venit miraculoasa salvare. în gesturile lor instinctive, poate că ei rosteau rugăciuni fără să- și dea seama. Creștinarea avea să vină cu mult mai târziu. Scena părea să anticipeze, inconștient, Taina învierii. Cum lumea a început a se înmulți, omul și-a dat seama, mai mult din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
C. Mihăilescu Despre omul din scrisori: Mihai Eminescu ISBN 978 973-50-2456-7 170 pag., 2009 Nici pătrundere directă pe ușa de onoare, dar nici strecurare cvasiilicită pe scara de serviciu a jurnalului, opera epistolară este adesea o deghizare mai credibilă, mai - instinctiv - sinceră a eului decât celelalte două. Că e scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colțul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
românimii, din Oradea Mare, - când în țara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, escepție făcând de cercul restrâns al câtorva amici. Ș-apoi să nu fiu pesimist? Grecii noștri au o ură atât de înrădăcinată și de instinctivă în contra a tot ce e românesc încît chiar studiul regulat al limbei și istoriei noastre nu se va face aci decât după ce acești oameni vor dispărea prin degenerare și stingere fizică ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se va întîmpla destul de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a pledoariilor mele. Natura a fost darnică cu mine în privința fizicului și atitudinile nobile îmi vin fără cel mai mic efort. Mai mult, eram susținut de două sentimente sincere: mulțumirea că mă aflu de partea celui nevinovat și un dispreț instinctiv față de judecători în general. Disprețul acesta, totuși, nu era poate chiar atât de instinctiv. Știu acum că-și avea temeiurile sale. Dar, văzut din afară părea mai curând pătimaș. Nu se poate nega \ nu-i așa? \ că, pentru moment cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Peste câteva zile a sosit la Londra mama. Era disperată în dorința ei de a se convinge că sunt sănătos la trup și la minte și că lumea din jurul meu e nebună. Unii oameni sunt dotați cu o intelingeță instinctivă. Mama era o astfel de persoană. Seara, i-am spus deschis că nu vreau să mă întorc în țară, că nu rezist să-mi duc existența în mizerie și datorii permanenete, că acolo nu am niciun viitor. -Dar aici? m-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Putea fi incredibil de sensibil. A avut și momentele lui de nebunie - mai mult ca să se răzbune pe tatăl și pe mama noastră. Și s-a înhăitat cu cine nu trebuia. Dar era un tip foarte drăguț. Cu o blândețe instinctivă. Dar e un tip drăguț și acum. Cel mai drăguț! Când nu e derutat. —Ăsta nu e el. Mark nu era crud și nici prost. Mark nu era așa furios tot timpul. —E doar speriat. Probabil că și tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bun început. El stă în pat, în capul oaselor, luptându-se cu o carte veche, familiară. Își dă seama, după postura lui, că ceața se risipește. Chipul lui se luminează când o vede - amestecul ăla de idealizare și de recunoștință instinctivă. Dar pălește repede, după o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar putea fi de-ajuns ca să-i declanșeze amintirea. Urma aceea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Înălțime și dimensiuni medii - un om obișnuit, de un metru șaptezeci-șaptezeci și cinci, nu mai mult. Dacă ar fi stat să judece o clipă și-ar fi dat seama, desigur, că această imagine este falsă și că tendința sa firească, instinctivă, este aceea de a se plasa - sau, mai degrabă, de a se simți - În această perspectivă. Era deci firesc ca, atunci cînd i se atrăgea atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un milionar și-ar da întreaga avere pe un pahar cu apă, dar aceste împrejurări apar mai curînd pe parcursul unor controverse decît în viața reală, și un indiciu mai consistent legat de modul în care oamenii privesc banii este respectul instinctiv pe care toți, în afară de sălbaticii ignoranți, îl au față de cei bogați. Mulți neagă acest lucru, dar prezintă-i unui om cu adevărat bogat și vei observă că nu sînt capabil să-l trateze la modul relaxat. Aveam treizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în stâncă, înainte de a se întoarce în propriii săi nervi. Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra liniei orizontului, un minuscul punct luminos. Acesta se apropia rapid, devenind întâi o minge de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
frivolitate. Dar cât de multă? Cu un an în urmă, un tânăr abia prezentat celor de față, o întrebase dacă mai e virgină. Și întrucât era, incidentul o mai enerva și acum. Vorbirea pe șleau nu era acceptată. Avea sentimentul instinctiv, că o comportare imorală din partea ei s-ar reflecta negativ asupra reputației familiei Isher. Și ce-i cu asta? Ciuguli dintr-un fel de pâine prăjită. Ce voia? O abordare pozitivă - credința în principii cu capacitatea de a vedea latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minutele se scurseră în tictacul ceasului și nu apăru nici un semn de la cei ce-l capturaseră. I se făcu foame. Se întoarse către tuburile cu mîncare și-și pregăti masa. În timp ce mînca începu să-și pună la îndoială politica sa instinctivă de a rămîne încordat și de a aștepta să vadă ce se întîmplă. La urma urmei acestea erau ființe inteligente. Îl lăsau să trăiască ― ceea ce însemna mai mult ca sigur că-l socoteau prețios dintr-un punct sau altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sine: Acum îmi dau seama că de fapt nu te-am iubit niciodată. Mă fascinai si poate că într-un fel îmi produceai și puțină repulsie. Sînt mîndră totuși că te-am ales fără să știu. Asta arată enorma vitalitate instinctivă a stirpei noastre. Robert! ― Da? ― Celelalte împărătese... cum ți-ai dus viața cu ele? Hedrock clătină din cap: ― N-am să-ți spun. Vreau să te hotărăști fără a te gîndi la ele. Innelda rîse puțin isteric: ― Mă crezi geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Însă răsunând toate dintr-un alt timp, un timp fără Început și fără sfârșit. Poveștile pentru copii erau cele mai vechi povești din lume, prin cuvintele lor vorbeau fantomele generațiilor trecute. Nevoia de a termina această carte era atât de instinctivă și atât de netăgăduit de mistuitoare, Încât era de nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-au mai văzut cazuri. Marçal nu răspunse, se mișca între conștiința regretului de a fi rostit niște cuvinte ce vor rămâne pentru totdeauna ca o confesiune publică a unei supărări ascunse până în acest moment în adâncul sufletului său și instinctiva intuiție că, lăsându-le să iasă în acest fel, însemna că e pe punctul de a părăsi un drum pentru a o lua pe altul, deși era încă devreme să știe în ce direcție îl va purta. O sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]