2,850 matches
-
cercurile liberale. În redacția ziarului „Românul”, condus de Vintilă C.A. Rosetti, și-a făcut ucenicia în ziaristică. A publicat în „Voința națională” și, în același timp, a trimis colaborări la „Tribuna” din Sibiu. Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna”, în calitate de redactor, crezul politic și literar al lui Slavici. Apără, cu o rară energie, curaj și vehemență, cauza românilor în procesele de presă
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
a copiilor; 2. dezvoltarea fizică armonioasă a acestora; 3. dezvoltarea capacităților psiho motrice; 4. educarea unor trăsături pozitive de comportament. Curriculum-ul de față se adresează, în primul rând, celor care predau educația fizică la acest nivel de învățământ (învățători, institutori, profesori de specialitate), directorilor de școli, elevilor, părinților, specialiștilor angrenați în elaborarea sistemului național de evaluare, precum și autorităților locale interesate de procesul educațional. Față de curriculum-ul anterior, dominantele noii viziuni de predare a educației fizice în școala primară se pot
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
STAMATI, Teodor (1812 - 13.XII.1852, Iași), publicist și traducător. Fiu de preot, S. învață, între 1828 și 1832, la Gimnaziul Vasilian de la Trei Ierarhi, unde va fi, în anul următor, institutor. La Viena urmează, între 1834 și 1837, studii în științe și filosofie. Își dă doctoratul în filosofie în 1838 și călătorește în Franța și Germania. Întors la Iași, S. va fi, prin pregătirea sa multilaterală, membru în Comitetul academic, desfășurând
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
Târgu Frumos, unde învățătorul îi schimbă numele, prin latinizare, în Speranția. Tatăl îl destinase carierei ecleziastice, de aceea îl trimite la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași. S. va alege însă - după ce își ia bacalaureatul și obține, prin concurs, postul de institutor la Școala Trei Ierarhi - Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene. Alături de frații Ioan și Gheorghe Nădejde, cu care se înrudea, și de doctorul N. Russel, face să apară primul ziar socialist din Iași, „Basarabia” (1879). Se numără printre
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică predă literatura dramatică. Cursul Istoria comparată a literaturii dramatice la popoarele europene (Timpul modern) a fost publicat parțial. E profesor la liceele bucureștene „Gh. Lazăr” și „Matei Basarab”, precum și la o școală de institutori (1890-1900). Pentru uzul elevilor de liceu și de școală normală, a scris zeci de manuale de gramatică, de „compozițiuni” și de lectură, iar pentru cei din prima clasă a redactat un abecedar care a cunoscut mai multe ediții. În câteva
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
ȘCOALA ROMÂNĂ, publicație apărută la București, neregulat de la 1 mai 1902 până în aprilie 1906, din 16 octombrie 1921 până în 1924, din ianuarie 1925 până în decembrie 1941, purtând de-a lungul timpului subtitlurile „Revistă pedagogică și literară”, „Organ al Societății Institutorilor și Institutoarelor din România”. În articolul-program se precizează: „Ne vom face ecoul tuturor vederilor drepte în instrucțiune și educațiunea națională, în cultura morală, în dezvoltarea economică, într-un cuvânt vom căuta să ne luminăm pe noi, învățătorii, pentru ca la rândul
SCOALA ROMANÃ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289567_a_290896]
-
și personalități românești, precum N. Iorga, Spiru Haret, Iacob Negruzzi ș.a. Rețin atenția articolele semnate de B. P. Hasdeu (Misiunea școalei primare, un discurs ținut în 1890), V. Gr. Borgovan ( Din corespondența mea pedagogică cu Al. I. Odobescu), N. Iorga (Institutor în România Mare). Se remarcă dorința redactorilor de a readuce în atenția cititorilor texte literare clasice, de unde și numeroasele republicări, atât de poezie (Mihai Eminescu , G. Coșbuc, St. O. Iosif, cât și de proză (I. L. Caragiale, Al. Vlahuță ș.a.). A
SCOALA ROMANÃ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289567_a_290896]
-
condusă de Gr. H. Grandea. Însărcinat, în 1869, de societate, a strâns literatură populară în județe din Muntenia. Tot acum își publică primele încercări literare în „Albina Pindului” - transpuneri în proză, din Ovidiu și din Fedru. În 1870 este numit institutor la o școală primară din București, unde o va avea elevă pe Iulia Hasdeu. Membru al Societății „Românismul”, va aduce un elogiu lui Tudor Vladimirescu și pandurilor săi, la sărbătorirea organizată, în iunie 1871, pe Câmpul Cotrocenilor. Participă, de asemenea
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Printre profesorii care au contribuit la formația sa pot fi amintiți Ion Popescu (inițiatorul revistei săptămânale „Semănătorul”, 1870-1876) și Ștefan Neagoe (autor al unei Gramatici a limbii române pentru clasele gimnaziale „de ambe sexe”). Anii petrecuți la Școala Normală de Institutori din București, terminată în 1897, îi oferă prilejul de a se apropia de C. I. Parhon (împreună cu care audia conferințele socialiste din sala Sotir), de Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu, de Al. Antemireanu. În 1900, după ce funcționase trei ani
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
București, terminată în 1897, îi oferă prilejul de a se apropia de C. I. Parhon (împreună cu care audia conferințele socialiste din sala Sotir), de Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu, de Al. Antemireanu. În 1900, după ce funcționase trei ani ca institutor la Oltenița, e transferat la Fălticeni, unde îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu și pe Artur Gorovei. Trece și pe la Focșani, iar în 1903 se stabilește la Bârlad, lucrând în învățământ până în 1933 și rămânând în orașul natal până la sfârșitul vieții
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
programe cultural artistice consacrate comemorării eroilor neatârnării . Un an mai târziu, o altă circulară (14 aprilie 1898), adresată de această dată directorilor școlilor primare, insista asupra sărbătoririi zilei naționale. În document, Spiru Haret Își exprima mulțumirea că „serbarea a dat institutorilor și profesorilor o nouă ocazie solemnă de a Împlini, față de școlarii lor, cea mai Însemnată și mai Înaltă parte a datoriei lor, aceea de a le Înălța sufletul În iubirea țării, a neamului și a Regelui. Pentru părinți, ea a
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
de oină . La 10 Mai 1898, Spiru Haret participa la desfășurarea unui astfel de concurs, organizat În București Între elevii liceelor Matei Basarab, Sfântul Sava, Gheorghe Lazăr și Mihai Viteazul, gimnaziile Gheorghe Șincai și Dimitrie Cantemir și Școala normală de institutori . Mai târziu, În timpul celui de-al doilea mandat ministerial (1901-1904), Spiru Haret sublinia Într un document de o amplă analiză, intitulat Raport la Rege asupra activității Ministerului de Instrucție (1903), utilitatea serbării zilei de 10 Mai În școala care trebuia
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
fast” . Un an mai târziu (1900), Revista Societății Corpului didactic din județul Neamț descria În paginile sale serbarea organizată cu prilejul aniversării zilei naționale a României. Programul oficial anunța desfășurarea festivităților În gradina Primăriei din Piatra-Neamț, unde alături de elevii și institutorii școlilor primare urbane erau invitate să participe autoritățile și cetățenii urbei. Manifestările se bazau În principal pe activitățile Întreprinse de elevi: recitări, interpretări corale, concursuri de tip tombolă și pe cuvântarea ocazională ținută pe această temă de către revizorul școlar, ca
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
afectiv. Aceasta reanimă dorința și curiozitatea de a descoperi căi și soluții relevante. Performanțele școlare sunt posibile prin: dezvoltarea spiritului de observație, gândirea și imaginația creatoare; crearea unei atmosfere permisive, care favorizează comunicarea liberă, consultarea, interrelaționarea. Strategiile didactice propuse de institutorii/învățătorii angajați în acest demers didactic vizează aceste obiective educaționale. Proiectul educațional „Imaginație și creativitate” oferă o șansă elevilor cu aptitudini înalte în domeniul limbii și literaturii române de a-și valorifica aceste potențiale, iar o parte din produsele activității
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1979. Revine la Constanța, ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal. În 1991 își începe cariera universitară, inițial ca asistent asociat la Universitatea „Ovidius”, devine lector în 1997 la Colegiul Universitar de Institutori - Birotică din cadrul aceleiași universități, an în care își susține și doctoratul, cu tema Fenomenul Baudelaire și poezia română modernă, sub conducerea lui Constantin Ciopraga. Promovată conferențiar, din 2002 este director al Departamentului de limbi moderne pentru facultățile nefilologice al Universității
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
și academic, ar putea fi ignorată. Ea a pătruns însă în practica învățământului odată cu publicarea noilor planuri și programe pentru învățământul preuniversitar și cu introducerea teoriei curriculumului în tematica obligatorie de pregătire pentru definitivare și obținerea gradului didactic II de către institutori și profesori. Dascălii preuniversitari întâmpină mari dificultăți în înțelegerea acestui concept polisemantic, iar expresia este privită cu suspiciune și în lumea academică românească. Iată de ce considerăm necesară clarificarea și decriptarea tuturor sensurilor acestui barbarism științific, inevitabil și profitabil. Cuvântul latin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a mai avut-o. Nu vom expune aici amănuntele desfășurării studiilor în trivium și quadrivium. Unele detalii sunt însă semnificative. Gramatica studiată la nivel secundar era altceva decât cea din învățământul primar. Chiar și titulatura dascălilor se schimba. Grammatistes (grammatisthvs = „institutorul” din școala primară) era înlocuit cu grammatikos (grammatikós = „literatul”), așadar cu un profesor de literatură, superior gramaticului; el preda elevilor pe Homer și făcea filologie înaltă prin exegeze și analize literare rafinate ale operelor clasice: poezia lui Hesiod și Pindar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era liantul absolut pentru toate treptele educației, nu numai pentru enkyklios paideia. Se începea foarte devreme. Când grecul vorbea despre tõn paidon agogé (twîn paídwn a)gwghv - „formarea copilului”), el avea în vedere „formarea morală”, „cei șapte ani de acasă”. Institutorii - paidotribul (maestrul de gimnastică), kithasistul, grammatistul și didaskalos - subordonau și ei, cu strictețe, toate eforturile paideutice primatului moralității. Mai apoi, după studiile secundare, formarea în ephebia și de-a lungul întregii vieți, obsesia etică era continuată și, foarte probabil, se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din cauza pledoariei herbartiene pentru ordine, disciplină și formalism mathetic. Versiunea Ziller-Rein a herbartianismului a fost aplicată mai întâi în școlile normale din Illinois, prin imitare directă a practicilor pe care Wilhelm Rein le demonstra la Jena. Nevoia de a forma institutori/învățători cât mai bine pregătiți, resimțită în toate statele din SUA, a contribuit decisiv la adaptarea unui model curricular și instrucțional care, prin rigoarea formală, părea să aibă o întemeiere științifică fără cusur. Organizațiile și asociațiile herbartiene s-au răspândit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profesor psihopedagog - pentru cabinetele de consiliere școlară; profesor psihopedagog pentru activitatea de demutizare; psihodiagnostician; terapeut (cadre specializate în diverse forme de terapie - terapie ocupatională, terapie psihomotrică, ludoterapie, terapie de expresie grafică și plastică, muzicoterapie, euritmie, stimulare senzorială etc.); audiolog (diagnosticieni); institutori/educatori pentru învățământul special. Statuarea practicilor educației incluzive și integrarea copiilor cu deficiențe în învățământul obișnuit au solicitat apariția, încadrarea și normarea cadrelor didactice itinerante și de sprijin (statutul profesorului itinerant a fost reglementat prin Legea nr. 128/1997 - Statutul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
apariția, încadrarea și normarea cadrelor didactice itinerante și de sprijin (statutul profesorului itinerant a fost reglementat prin Legea nr. 128/1997 - Statutul cadrelor didactice - unde, la articolul 5, alături de alte funcții didactice din învățământul special, legiuitorul stipulează funcțiile de învățător/institutor itinerant și, respectiv, profesor itinerant). Principalele caracteristici ale acestor noi arii profesionale din domeniul psihopedagogiei speciale sunt următoarele: a) cadrele didactice itinerante și de sprijin 1 sunt profesori ai școlii speciale care desfășoară activități de recuperare și dezvoltare psihofizică a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dificultate etc.) și, în anumite situații, prin implicarea școlilor obișnuite (activități comune desfășurate în parteneriat, unde elevii/copiii să aibă ocazia să relaționeze). 1. Noțiunea de educator este utilizată în sens larg, respectiv persoana care desfășoară o activitatea educațională (învățător, institutor, educator în învățământul preșcolar, profesor, instructor de educație, specialist într‑o formă de terapie educațională etc.). 1. Această formă de organizare a elevilor nu trebuie percepută și realizată din perspectiva modelului „clase/grupe de elevi slabi” și „clase/grupe de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
POPOVICI, Mircea (21.IV.1923, București), poet. Este fiul Mariei (n. Ungureanu) și al lui Ovidiu Popovici, ofițer, combatant în ambele conflagrații mondiale. Bunicul, Alexandru Popovici, institutor la școala de la Trei Ierarhi în același timp cu Ion Creangă, a colaborat cu acesta în alcătuirea unor manuale pentru clasele elementare. P. a făcut școala primară în București și a dat examen de admitere la Liceul „Ion Neculce”, dar
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
a fost odată, Cernăuți, 1922; Un nou manuscris vechi: Isopia voronețeană, Cernăuți, 1922; Codicele Pătrăuțean și asasinarea lui Grigore Ghica (un manuscris inedit), Botoșani, 1922; Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796), Cernăuți, 1924; Isopia brașoveană din 1784, Cernăuți, 1924; Institutorul Creangă, Cernăuți, 1925; Drumuri moldovene. Pe urmele lui Creangă, Cernăuți, 1925; La Comănești, Cernăuți, 1925; Un cântăreț al Sucevii: T. Robeanu, Cernăuți, 1926; De vorbă cu stilistul I. Gorun, Cernăuți, 1926; Eminescu. Note pentru o monografie, Suceava, 1932; ed. îngr
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
la Blaj, unde din 1832 urmează cursurile de filosofie și teologie, având printre profesori pe Timotei Cipariu și pe Simion Bărnuțiu. Chemat de George Barițiu, coleg mai vârstnic și prieten, M. se duce la Brașov în 1838. Este mai întâi institutor la școala românească condusă de Barițiu, apoi profesor de gimnaziu (până în 1849), ca și vărul său, publicistul Iacob Mureșianu. Din 1838 începe să colaboreze la „Gazeta Transilvaniei” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Alături de poezii semnate uneori Serețeanu și
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]