827 matches
-
Pe fondul defectului insulinosecretor genetic determinat, metabolismele glucidic și lipidic se vor decompensa ireversibil. Ireversibilitatea ar putea fi datorată celei de-a treia spirale diabetogene, aceea a producerii de către țesutul adipos a citokinelor „metabolice” (TNF?, leptină, rezistină), capabile să accentueze insulinorezistența în mușchi și să inhibe insulinosecreția în celulele ? pancreatice (15, 16, 21, 24, 28, 49, 52, 55, 67, 74, 75, 81, 90, 91). Același efect ar fi indus și de creșterea AGL (din sporita masă adipocitară) sau de scăderea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
la mare distanță față de T2DM supraponderal. Diabetogeneza acestui fenotip pare a fi mai simplă. Inițial ar fi vorba de un defect primordial în mecanismul insulinosecretor (exocitotic). El singur ar putea explica creșterile glicemice caracteristice. În plus, un oarecare grad de insulinorezistență ar putea să se înregistreze în toate țesuturile insulinodependente (mușchi, adipocite, hepatocite). În acest caz, decompensarea metabolismului glucidic ar fi mai precoce, mai rapidă și mai importantă. Absența excesului ponderal însă (și în consecință absența efectului diabetogen de „masă suplimentară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
și care explică diferențele de echilibru metabolic, tulburările metabolice asociate, frecvența complicațiilor cronice) este gradul suplimentar de solicitare a funcției ?-celulare în forma asociată cu obezitate (prin producția de adipokine și prin efectul de masă). Frecvența mare a componentelor sindromului insulinorezistenței în primul fenotip (cel supraponderal) justifică în cea mai mare măsură diferențele clinice și metabolice menționate. 6.3.3. T2DM la copil Până cu două decenii în urmă se considera că diabetul la copil este practic exclusiv insulinodependent. Prima breșă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
femei), cât și pentru T2DM (62,2% bărbați vs. 37,8% femei). Interpretarea fiziopatologică a acestei frecvențe mai mari a diabetului de tip 2 la femeie poate fi legată de frecvența mai mare a excesului ponderal, la care se adaugă insulinorezistența episodică din cursul sarcinilor (46). De remarcat, pentru T1DM, o deplasarea la dreapta a curbei de incidență la femeie (Fig. 3), care s-ar putea datora unei oarecare protecții anti-autoimune conferite de către estrogeni. Principalele particularități clinice, fiziopatologice și biochimice înregistrate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
de diabet apărut a fost explicat în două treimi din cazuri de sexul feminin. Aceasta subliniază sensibilitatea mai mare a sistemului homeostatic glicemic la factorii stresanți din mediu la femeie față de bărbat (42). 6.6. Relația dintre T2DM și sindromul insulinorezistenței Relația T2DM cu insulinorezistența și sindromul dismetabolic este tratată pe larg în capitolele ..... „Insulinorezistența” și .... „Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic)”. Întrucât în cele 5 luni care s-au scurs de la redactarea acelui capitol au apărut o serie de elemente noi, vom
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
fost explicat în două treimi din cazuri de sexul feminin. Aceasta subliniază sensibilitatea mai mare a sistemului homeostatic glicemic la factorii stresanți din mediu la femeie față de bărbat (42). 6.6. Relația dintre T2DM și sindromul insulinorezistenței Relația T2DM cu insulinorezistența și sindromul dismetabolic este tratată pe larg în capitolele ..... „Insulinorezistența” și .... „Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic)”. Întrucât în cele 5 luni care s-au scurs de la redactarea acelui capitol au apărut o serie de elemente noi, vom încerca să le discutăm
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
Aceasta subliniază sensibilitatea mai mare a sistemului homeostatic glicemic la factorii stresanți din mediu la femeie față de bărbat (42). 6.6. Relația dintre T2DM și sindromul insulinorezistenței Relația T2DM cu insulinorezistența și sindromul dismetabolic este tratată pe larg în capitolele ..... „Insulinorezistența” și .... „Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic)”. Întrucât în cele 5 luni care s-au scurs de la redactarea acelui capitol au apărut o serie de elemente noi, vom încerca să le discutăm aici. Începem prin a menționa că, dintre numeroasele titulaturi ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
mai mare a sistemului homeostatic glicemic la factorii stresanți din mediu la femeie față de bărbat (42). 6.6. Relația dintre T2DM și sindromul insulinorezistenței Relația T2DM cu insulinorezistența și sindromul dismetabolic este tratată pe larg în capitolele ..... „Insulinorezistența” și .... „Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic)”. Întrucât în cele 5 luni care s-au scurs de la redactarea acelui capitol au apărut o serie de elemente noi, vom încerca să le discutăm aici. Începem prin a menționa că, dintre numeroasele titulaturi ale sindromului, au rămas
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
luni care s-au scurs de la redactarea acelui capitol au apărut o serie de elemente noi, vom încerca să le discutăm aici. Începem prin a menționa că, dintre numeroasele titulaturi ale sindromului, au rămas ca preferință denumirile de „sindrom al insulinorezistenței” (9), pe care îl împărtășim și noi, și cel de „sindrom metabolic” (3, 26). Prescurtarea propusă de Harley și col. (26), de MetS („Metabolic Syndrome”), s-ar putea să câștige adepți. Eforturile de identificare a unor teste simple pentru determinarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
9), pe care îl împărtășim și noi, și cel de „sindrom metabolic” (3, 26). Prescurtarea propusă de Harley și col. (26), de MetS („Metabolic Syndrome”), s-ar putea să câștige adepți. Eforturile de identificare a unor teste simple pentru determinarea insulinorezistenței continuă (4, 26). Identificarea riscului ca pacienții cu insulinorezistență prediabetică să treacă în diabet (50, 52, 61, 84) sau să se asocieze cu risc vascular crescut (48, 52, 54, 82) continuă. Cât privește delimitarea sindromului insulinorezistenței, acesta ar putea suferi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
de „sindrom metabolic” (3, 26). Prescurtarea propusă de Harley și col. (26), de MetS („Metabolic Syndrome”), s-ar putea să câștige adepți. Eforturile de identificare a unor teste simple pentru determinarea insulinorezistenței continuă (4, 26). Identificarea riscului ca pacienții cu insulinorezistență prediabetică să treacă în diabet (50, 52, 61, 84) sau să se asocieze cu risc vascular crescut (48, 52, 54, 82) continuă. Cât privește delimitarea sindromului insulinorezistenței, acesta ar putea suferi o influență majoră ca dimensiune (ca număr), prin scăderea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
teste simple pentru determinarea insulinorezistenței continuă (4, 26). Identificarea riscului ca pacienții cu insulinorezistență prediabetică să treacă în diabet (50, 52, 61, 84) sau să se asocieze cu risc vascular crescut (48, 52, 54, 82) continuă. Cât privește delimitarea sindromului insulinorezistenței, acesta ar putea suferi o influență majoră ca dimensiune (ca număr), prin scăderea limitei glicemice de definire a IFG propusă de ADA, de la 110 la 100 mg/dl (8, 20). Am susținut în diferite ocazii în acest tratat că valoarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
7% la 21,1% (20). Datele noastre din studiul Urziceni (38) aduc dovezi solide pentru corecția propusă de ADA, chiar dacă unii autori de vază din aceeași țară consideră modificarea ca lipsită de justificare clinică (8, 9). Importanța majoră a sindromului insulinorezistenței (atât ca număr de persoane afectate, cât și ca impact patogenetic asupra aparatului cardiovascular) s-a reflectat rapid în accelerarea eforturilor de cunoaștere mai bună a fiziopatologiei acestui sindrom (3, 4, 6, 7, 16, 21, 22, 25, 26, 27, 30
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
32, 39, 46, 48, 49, 50, 61, 62, 74, 77, 83, 88, 91, 93). Un grup de cercetători se referă la relația adipocitokinelor (în special a adiponectinei scăzute și a interleukinei 6 crescute), care alături de alte citokine participă în inducerea insulinorezistenței la nivelul ficatului (15, 16, 17, 27, 55, 88). Rolul major al creșterii AGL în inducerea insulinorezistenței este bine documentat (28, 91). Moore și col. (67) au demonstrat că o creștere a AGL plasmatici similară cu cea întâlnită postprandial și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
cercetători se referă la relația adipocitokinelor (în special a adiponectinei scăzute și a interleukinei 6 crescute), care alături de alte citokine participă în inducerea insulinorezistenței la nivelul ficatului (15, 16, 17, 27, 55, 88). Rolul major al creșterii AGL în inducerea insulinorezistenței este bine documentat (28, 91). Moore și col. (67) au demonstrat că o creștere a AGL plasmatici similară cu cea întâlnită postprandial și în prezența unei insulinemii normale conduce (la persoanele hiperglicemice) la o inhibiție a captării hepatice a glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
creștere a AGL plasmatici similară cu cea întâlnită postprandial și în prezența unei insulinemii normale conduce (la persoanele hiperglicemice) la o inhibiție a captării hepatice a glucozei, asociată cu o creștere a debitului hepatic de glucoză (74). Determinanții genetici ai insulinorezistenței sunt căutați cu insistență din ce în ce mai mare. Mai multe cercetări analizate recent de Goodarzi și col. (21) indică o asociere între unele componente de bază ale insulinorezistenței (obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea) cu polimorfismul unui singur nucleotid al genei candidate a LPL (lipoproteinlipaza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
glucozei, asociată cu o creștere a debitului hepatic de glucoză (74). Determinanții genetici ai insulinorezistenței sunt căutați cu insistență din ce în ce mai mare. Mai multe cercetări analizate recent de Goodarzi și col. (21) indică o asociere între unele componente de bază ale insulinorezistenței (obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea) cu polimorfismul unui singur nucleotid al genei candidate a LPL (lipoproteinlipaza). Unele modificări de asociere în structura genei studiate pentru o transmitere de tip haplotip a putut evidenția o relație pozitivă cu insulinorezistența, cel puțin în populația
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
componente de bază ale insulinorezistenței (obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea) cu polimorfismul unui singur nucleotid al genei candidate a LPL (lipoproteinlipaza). Unele modificări de asociere în structura genei studiate pentru o transmitere de tip haplotip a putut evidenția o relație pozitivă cu insulinorezistența, cel puțin în populația mexican-americană. O creștere a activității LPL ar putea fi responsabilă de disponibilitatea crescută de AGL pentru utilizarea în mușchi sau în ficat (28, 67, 74, 91). Relația adiponectinei cu insulinorezistența (6, 16), cu T2DM, cu diabetul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
putut evidenția o relație pozitivă cu insulinorezistența, cel puțin în populația mexican-americană. O creștere a activității LPL ar putea fi responsabilă de disponibilitatea crescută de AGL pentru utilizarea în mușchi sau în ficat (28, 67, 74, 91). Relația adiponectinei cu insulinorezistența (6, 16), cu T2DM, cu diabetul gestațional (6) sau cu riscul cardiovascular (25, 26, 84) a condus la analiza posibilei contribuții a unui defect în transcrierea ei (27, 30). Modularea expresiei genei adiponectinei ar putea fi mediată de PPAR? (30
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
expresiei genei adiponectinei ar putea fi mediată de PPAR? (30), la rândul lor stimulată de rosiglitazonă. S-a demonstrat că scăderea concentrației adiponectinei globulare crește producția de NO (27), cu efecte vasculare pozitive. În fine, intervenția citokinelor proinflamatorii (declanșate de insulinorezistență) ca factor de agresiune vasculară, capătă o documentare mai solidă (7, 62, 63, 65). Reglarea centrală a homeostaziei energetice (cu inducerea excesului ponderal) implică numeroase căi centrale, grupe de neuroni, mediatori chimici și peptide stimulatorii sau inhibitorii. Calea melanocortinei, prin intermediul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
și col., Diabetes, 2004) a fost demonstrată ca operantă prin anularea genei POMAC (pro-opio-melanocortinei) la șoareci, prin inginerie genetică. Acești șoareci dezvoltă rapid hiperfagie, hiperinsulinemie și obezitate. În plus, agoniștii receptorilor melanocortinei pot influența expresia receptorilor adiponectinei, mediind astfel apariția insulinorezistenței (Blucher și col., Diabetes, 2004). Intervenția peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali mediatori ai tulburărilor centrale în reglarea aportului alimentar. Întrucât stilul modern de viață (considerat generator al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali mediatori ai tulburărilor centrale în reglarea aportului alimentar. Întrucât stilul modern de viață (considerat generator al complexului de tulburări ce caracterizează sindromul insulinorezistenței) cuprinde, pe lângă alimentație și sedentarism, un important grad de stres social, intervenția acestui factor a fost și ea studiată. Recent Kreyer și col. (56) analizează activarea sistemului nervos simpatic indusă de hiperalimentare ca factor de inducere a insulinorezistenței. Cu mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
caracterizează sindromul insulinorezistenței) cuprinde, pe lângă alimentație și sedentarism, un important grad de stres social, intervenția acestui factor a fost și ea studiată. Recent Kreyer și col. (56) analizează activarea sistemului nervos simpatic indusă de hiperalimentare ca factor de inducere a insulinorezistenței. Cu mai mulți ani în urmă, noi am stabilit o relație pozitivă între apariția T2DM și stresul reprezentat de cutremurul din 4 martie 1977 (42). Rolul dezechilibrelor alimentare în inducerea atât a T2DM cât și a sindromului insulinorezistenței este larg
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
inducere a insulinorezistenței. Cu mai mulți ani în urmă, noi am stabilit o relație pozitivă între apariția T2DM și stresul reprezentat de cutremurul din 4 martie 1977 (42). Rolul dezechilibrelor alimentare în inducerea atât a T2DM cât și a sindromului insulinorezistenței este larg dezbătut în ultimii ani (3, 56, 60, 79, 93, 95). Aceste dezechilibre alimentare sunt mediate de o serie de peptide hormonale produse periferic și acționând la nivel central (68, 83). Rolul particular al deficitului de magneziu în alimentație
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
68, 83). Rolul particular al deficitului de magneziu în alimentație ca factor diabetogenetic merită atenție (86) întrucât un astfel de factor poate fi ușor influențat printr-o intervenție nutrițională (3, 69, 94). Un factor patogenetic comun pentru T2DM și sindromul insulinorezistenței este sedentarismul. În consecință, mușchiul a fost pus sub lupa cerectătorilor, care au înțeles că acest țesut mare consumator de energie este profund și pe termen lung afectat de hipoactivitatea caracteristică stilului modern de viață. Pe lângă creșterea marcată a conținutului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]