498 matches
-
de ceea ce "realizează prin actul poetic" și atunci își propune să citească în versuri icoanele pe sticlă, "Getica" lui V. Pârvan, poemul "Ghilgameș" sau propune prin "Zoosophia" să ne restituie istoria și tradiția. Le-ar trebui însă un grad de inteligibilitate, pentru a le găsi explicația și sensul, așa cum " Vine iarba" sau "Megalitice" își găsesc izvorul în voința dezlănțuită a individului de a-și păstra ființa legată de un anumit spațiu și timp. Nichita Stănescu "Sensul iubirii", E. P. L., 1960; O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multiplul în interiorul unicului: unitas multiplex. Este în același timp dificultatea de a gîndi identitatea în interiorul non-identității. De aceea, pentru a putea concepe modul în care unitatea europeană se ascunde îndărătul dezbinării și eterogenității, trebuie să apelăm la două principii de inteligibilitate capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de ordin moral); sociologia comprehensivă weberiană, care mută accentul pe influența eticului concepții despre lume, credințe, motive ideologice în istoria economico-religioasă și în structurarea comportamentelor indivizilor în societate; lingvistica (Jakobson), care studiază formele concrete de intercomunicare și de intercomprehensiune în inteligibilitatea sensului conduitelor. În rezumat, intenționalitatea subiectului (Husserl), puterea de a califica obiectul în funcție de efectele pe care le suscită (Peirce, James și Dewey), sensul acordat obiectului în acțiunea socială (Weber), interacțiunea simbolică și lingvistică (Blumer, Goffman, Becker) constituie, fără nici o îndoială
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul de bază al semioticii este inteligibilitatea și descriptibilitatea sensului (la antipodul impresionismului sau gustului pentru inefabil al anumitor estetici). "Fără să știm ceva mai mult despre natura sensului am învățat să cunoaștem mai bine unde se manifestă el și cum se transformă... Numai o semiotică a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
științele umane cu științele naturii și cele logico- matematice. "Bazîndu-ne pe experiența personală în domeniul marketingului și comunicării, considerăm că semiotica poate reprezenta o valoare adăugată reală, în trei tipuri de producere sau transformare: cînd trebuie obținut un plus de inteligibilitate, un plus de pertinență, un plus de diferențiere. Nu am spus un plus de inteligență, de expertiză, de cultură... Semiotica oferă o anumită structurare, organizare, explicitare a mizelor unui produs, serviciu sau comportament abordat ca semnificant" (J.M. Floch, 1995: 9
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de pertinență, un plus de diferențiere. Nu am spus un plus de inteligență, de expertiză, de cultură... Semiotica oferă o anumită structurare, organizare, explicitare a mizelor unui produs, serviciu sau comportament abordat ca semnificant" (J.M. Floch, 1995: 9). Această nouă inteligibilitate originată de o logică a concretului va fi mai nuanțată, neexclusivă (acceptînd gusturi și dezgusturi vestimentare, culinare, coloristice etc.). Cu modestia sa caracteristică, A.J. Greimas, corifeul semiologiei franceze, afirma într-un interviu publicat de "Le Monde" în dosarul consacrat
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mișcare (sau nu încă), fiindcă majoritatea autorilor atașați acestui cuvînt nu par legați între ei printr-o solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic" (R. Barthes, 1964: 213). Pentru Jean Piaget, structuralismul reprezintă "un ideal de inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
REDUNDANȚĂ Termen împrumutat din retorică (unde avea sensul de repetiție, dar ca exces) de teoria informației și lingvistică pentru a explica în termeni matematici reluările necesare unei bune funcționări a transmiterii și receptării mesajului (zgomotul, canalul de transmisie defectuos afectează inteligibilitatea mesajului, dacă nu apar anumite reluări la nivel fonetic, morfologic, semantic). Grație redundanței, un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța reprezintă condiția sine qua non a transmisibilității și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mesajului, dacă nu apar anumite reluări la nivel fonetic, morfologic, semantic). Grație redundanței, un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța reprezintă condiția sine qua non a transmisibilității și inteligibilității mesajului. REFERENT Acest termen desemnează al treilea element al semnului (compus din semnificant, semnificat, referent sau în terminologia lui Peirce din representamen, interpretant, obiect). Obiectul trimite ("referă") la lumea evocată (existentă sau doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
operat o distincție influentă între subiect (sjuzet) și FABULĂ (sau materialul de bază al POVESTIRII). 3. Organizarea globală dinamică (direcționată către un scop și deplasîndu-se pe direcția înainte) de constituenți narativi care este responsabilă de interesul tematic (într-adevăr, însăși inteligibilitatea) al unei narațiuni și de efectul său emoțional. 4. O narațiune de evenimente cu accent pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent pe cronologie (Forster). "Regele a murit, și apoi a murit regina
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.XXI], este o structură de inteligibilitate: nici imitare a unui model, nici adevăr absolut, ci mediere imaginara între conștiința și lume. Pornind de la faptul ca exigenta artistică nu este exigenta de adevăr, ci de verosimilitate, reprezentarea nu dublează pur și simplu realul, dar îl interpretează în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unității care persistă prin mijlocul tuturor schimbărilor cărora le este subiect, el (omul n. C.) este o singură și aceeași persoană"66. Dubla condiționare a unității de existență a omului reprezintă o ipostză a temeiului unității înseși. În plus, chiar inteligibilitatea acesteia este condiționată de gândul despre dubla determinare a sa și despre ierarhia celor două "elemente" ale sale. Elementul de deasupra, personalitatea, constituie prezența omului în "imperiul scopurilor": este vorba despre o prezență "noumenală", cu un termen kantian; din această
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
comunicațională, dimpotrivă, "participanții nu sînt de la început orientați către propriul succes; ei își urmează obiectivele individuale, cu rezerva de a-și acorda concomitent planurile lor de acțiune cu fundamentul definițiilor comune ale situațiilor". Intercomprehensiunea presupune componentele universale ale dialogului: cerința inteligibilității, cerința recursului la adevăr, cerința sincerității și cerința respectării normelor comunicării. Adevăratul consens este posibil prin respectarea acestei pragmatici universale care corespunde unei comunicări ideale. De asemenea, comunicarea este ideală și prin caracterul ei de dialog simetric, adică fiecare interlocutor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și dinamica evolutivă a literaturii didactice devine astfel inteligibilă doar dacă este plasată în contextul istoric al emergenței și structurării câmpului literar românesc, el însuși făcut posibil de anumite circumstanțe socio-istorice particulare create de evoluția societății românești. Rezultă astfel că inteligibilitatea fenomenelor socio-istorice reclamă, cu imperiozitate, analiza lor sistemic-relațională, ținându-se cont de sistemul de interdependențe structurale în care acestea sunt prinse. O analiză relațională va putea pune în evidență natura reverberativă a prefacerilor structural-formale și de conținut-substantivale suferite de literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Wittgenstein. Lui i s-a părut că magia acestuia a fost în mare măsură o magie a personalității, și nu a ideilor, mai degrabă o magie a ceva ce nu era spus, ci sugerat cu stil, decât o magie a „inteligibilității și adevărului“. Wittgenstein, aprecia Findlay, nu și-ar fi pus toate cărțile pe masă, ci ar fi păstrat multe din ele în mânecă, lăsându-le apoi să alunece cu iscusință, sub acoperirea unor întrebări retorice inocente sau a unor imagini
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gestual și, de aceea, o astfel de tematică merită analizată și cercetată. În același sens, am realizat o radiografiere a tipurilor de gesturi întâlnite în relația profesor-elev, subliniind faptul că gesturile asigură reușita comunicării didactice prin adăugarea unui plus de inteligibilitate, cu ajutorul ideografelor și kinetografelor, rapiditate, prin utilizarea emblemelor și pictografelor și atractivitate, în special oferită de gesturile expresive și personale. Cercetarea educațională prezentată în capitolul 4 s-a înscris pe linia conceptului relațional de funcție-semn (introdus de Umberto Eco, 1976
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ascriptorilor apreciativi. Cuvintele de motivare și de susținere din partea profesorului determină elevii să participe activ în procesul de învățare. b) Analiza semantică a discursului didactic Stabilirea sensurilor pe care le cuprinde discursul didactic ca întreg sau pentru fiecare unitate discursivă, inteligibilitatea, lungimea frazelor, parantezele făcute, utilizarea și frecvența cuvintelor cheie, decalajul dintre intențiile explicite și cele implicite formulate de profesor etc. constituie dimensiunea semantică a discursului didactic. Pentru a înțelege referința tematică, să definim mai întâi referentul unui cuvânt: obiectul extralingvistic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevilor. Elementul intențional al dicursului implică nu numai profesorul, ci și elevul, în măsura în care acesta recunoaște pe lângă conținutul informațional al discursului și finalitatea sa pragmatică. De obicei, efectul discursului didactic al profesorului este evaluat de către elevi în funcție de următoarele tipuri de performanță: ▪ inteligibilitatea și aplicabilitatea cunoștințelor: sunt centrate pe delimitarea sensului și semnificației unităților de învățare și transpunerea lor în contexte variate. Menținerea discursul la un nivel ridicat de abstractizare (cel al definițiilor, paradigmelor teoretice), care îngreunează înțelegerea cunoștințelor sau la un nivel
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
discursul la un nivel ridicat de abstractizare (cel al definițiilor, paradigmelor teoretice), care îngreunează înțelegerea cunoștințelor sau la un nivel scăzut de abstractizare (exemple, experiențe de viață, observații), care îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, influențează negativ inteligibilitatea și aplicabilitatea cunoștințelor. ▪ credibilitatea profesorului: poate să fie demonstrată atât prin deținerea rolului de expert în domeniul său de specialitate și în managementul clasei de elevi, cât și prin poziția degajată a corpului, mimica și gestica convingătoare, contactul vizual direct
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
învățat mult mai mult de la profesorii care aveau un limbaj al trupului prietenos decât de la profesorii distanți; [...] informațiile și cunoștințele sunt mai utile și mai aplicabile atunci când vin de la profesorii prietenoși 111. Gesturile facilitează învățarea prin adăugarea unui plus de inteligibilitate și rapiditate în însușirea conceptelor, teoriilor, principiilor, priceperilor și deprinderilor etc. Ancorarea discursului profesorului la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
priceperilor și deprinderilor etc. Ancorarea discursului profesorului la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi va reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv sau unui exemplu, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. Exemple elocvente ne sunt oferite și de studiile de caz asupra comportamentului profesorilor în predare, realizate de Barbara M. Grant, profesor la Colegiul William Paterson și Dorothy G. Henings, profesor la Colegiul Union New-Jersey, care argumentează sporirea înțelegerii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gesturile de plictiseală, auditoriul transmite mesajul că ar fi bine ca profesorul să-și încheie discursul sau să aducă ceva nou. În concluzie, există o tipologie bogată și nuanțată a gesturilor în comunicarea didactică, care oferă un plus de atractivitate, inteligibilitate, spontaneitate și rapiditate în predarea unităților de învățare. Capitolul 4 Cercetarea educațională 4.1. Premise teoretice Semnificația educației este legată de semnificația comunicării didactice, fie că se manifestă în interiorul sau în exteriorul școlii prin generarea unor comportamente dezirabile durabile la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
consolidarea noilor cunoștințe, constituind ,,ancore" în lecțiile demonstrative. Ancorarea discursului didactic la nivelul observațiilor și al descrierilor, utilizând gesturi ilustrative și expresive, îi reține pe elevi la stadiul conceptelor figurale, în care informația este asociată unui model intuitiv, asigurând astfel inteligibilitatea conținutului transmis. De asemenea, pentru ca școala să devină prietenoasă și atrăgătoare, profesorii trebuie să folosească, din perspectiva lui Gabriel Albu, un limbaj (verbal și/sau nonverbal) al acceptării elevilor, deoarece numai așa se pot crea relații prin care aceștia să
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o stană de piatră" cu mâinile la spate și o mimică inexpresivă. Descrieți ce simțiți, cât de mult influențează acest lucru transmiterea cunoștințelor și cum se exprimă gestual elevii. 2. Gesturile asigură reușita interacțiunii profesor-elev prin adăugarea unui plus de inteligibilitate, rapiditate și atractivitate comunicării didactice. Asociați următoarele categorii gestuale întâlnite în comunicarea didactică cu funcția specifică lor: a) embleme; gesturi stereotipe în condiții de disconfort; b) ilustratorii; gesturi caracteristice profesorului; c) reglatorii; gesturi care însoțesc o trăire organică; d) expresii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pericol etc. Ceea ce trebuie precizat este faptul că ne găsim în fața a două limbaje: limbajul bolnavului și limbajul medicului, iar constituirea câmpului epistemic depinde într-o foarte mare măsură de acordul dintre acestea, de capacitatea lor de întrepătrundere și de inteligibilitate. Limbajul empiric este mult mai nuanțat, mai divers decât cel științific, întrucât este subiectiv și urmărește prezentarea trăirilor personale și al atitudinilor bolnavului față de propria sa suferință. În mod egal limbajul științific este un „cod” universal, un instrument cu și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]