564 matches
-
luat inima în dinți și s-au apropiat de canapea. Mă miros amândoi. Grija lor îmi dă putere, așa că mai târăsc până la țarcul lor. Fraierii se țin după mine. îi închid fără probleme, mă întorc în casă, apăs butonul de la interfon să deschid! poarta și mă scurg în canapea, fără vlagă. îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi din întrebările puse. Casa se mișcă cu mine, apoi apare cerul. Foarte albastru. Imaculat. Simt și poarta pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
La naiba Anna, trebuie să ne purtăm ca niște adulți. Sunt căsătorit. Sunt destul de bătrân să-ți fiu tată. Plus că suntem ofițeri de poliție profesioniști. Aseară a fost... Îl Întrerupe o voce monotonă, plată și stinsă care vine din interfon. Îi aparține sergentului Brett Davidson. BRETT (V.O) Șefule, sunt Brett. Am identificat bățul. Cred că trebuie să vii și să vezi asta. [BILL] Ok, Brett, vin acum. Închide interfonul. [BILL] (cont.) Vorbim mai târziu despre asta, fetițo. [ANNABEL] Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Întrerupe o voce monotonă, plată și stinsă care vine din interfon. Îi aparține sergentului Brett Davidson. BRETT (V.O) Șefule, sunt Brett. Am identificat bățul. Cred că trebuie să vii și să vezi asta. [BILL] Ok, Brett, vin acum. Închide interfonul. [BILL] (cont.) Vorbim mai târziu despre asta, fetițo. [ANNABEL] Of, foarte convenabil pentru tine. Presupun că... [BILL] Am spus că asta-i tot segent Draper! ANNABEL se răsucește pe călcâie și iese furioasă. Ce morții măsii avem aici? Căcatu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rezolvarea unor nevoi și probleme concrete, precum: parcarea mașinilor (neavând parcări suficiente, locuitorii parcau pe stradă, pe trotuare, în fața blocurilor, în timp ce parcările subterane erau pustii și vandalizate...), amenajarea intrărilor în imobile (fiindcă ușile de la intrare nu se închideau, nu existau interfoane, becuri) etc. S-a trecut la privatizarea spațiilor de parcare. Marile spații de parcare subterană au fost compartimentate, s-au construit boxe, iar cu acordul locuitorilor, acestea au fost scoase la licitație și realocate). Au fost dărâmate garajele improvizate, două
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
la mulți ani. Da, sigur. Însă Darcey zâmbea în timp ce traversa peronul. Era aproape ora opt când Darcey ajunse înapoi în apartamentul ei, iar temperatura serii de primăvară scăzuse și mai mult. Tremura ușor în jacheta ei de lână, apăsând butoanele interfonului ca să deschidă ușa blocului; intră lăsând în urma ei vântul de est. Deschise cutia poștală și scoase scrisorile. Erau șapte. Cele patru la care se așteptase - recunoscu scrisul mamei ei, înclinat și continental; caligrafia îngrijită a bunicii sale și grafia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și să o lovească. Dar nu era cazul. Singurele zgomote pe care le auzea erau mugetele molcome ale cirezilor dintr-un câmp din apropiere și ciripitul neobosit al păsărilor din gardurile vii de pe marginea drumurilor. Poarta castelului era dotată cu interfon. Apăsă pe buton și se anunță. Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o femeie înaltă într-un costum Channel albastru, cu părul blond ca mierea, prins într-un coc auster în vârful capului și cu o pereche imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că e impresionant, dar nu mi-am dat seama că e atât de frumos. —Nieve mi-a arătat fotografii cu el, însă nu te ajută să simți atmosfera locului, nu-i așa? fu de acord Aidan. Stephen apăsă pe butonul interfonului și poarta se deschise. Mașina trecu încet pe cărarea pietruită și se opri lângă celelalte șase mașini parcate lângă ușa impresionantă a castelului. Cei doi ieșiră din BMW și rămaseră să contemple clădirea. Ușa se deschise cu un scârțâit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seama că nu mi-a spus numărul apartamentului, în hol trei cutii poștale, cu numele celor trei familii ce locuiesc în acest bloc, câte o familie la fiecare etaj, apartamentul trei, și-mi vine s-o iau înapoi la vederea interfonului, ușor intimidat, de ce? Apăs butonul, ea îmi răspunde și cu un clinchet îmi deschide ușa de la intrare, urc, scările blocului pline cu ghiveci de flori, îmi dau seama de asta abia după ce mă împiedic și mă hotărăsc în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lansare mai bună decât Junior Nash. Mi-au trecut prin fața ochilor noi și noi titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locotenentului declarația și i-am făcut cu ochiul. — Arestați-l! La prânz, am mâncat pe îndelete o friptură imensă după care m-am dus la Secția Centrală și la obișnuită. Pe când mă îndreptam spre vestiare, am auzit un ordin prin interfon: — Domnul polițist Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului. „NORMAN CHALMERS“ era scris cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și Emmy se așteptă să-l audă pe Otis cîrâind. Într-adevăr, acesta se trezi și începu să croncăne: — Cine e? Scoală-te! Cine e? Scoală-te! Emmy oftă, își puse papucii în picioare și se îndreptă spre scări. Butonul interfonului ce îi permitea să deschidă celor care sunau era defect și, cu toate că blocul avea un lift cam din 1925, i-a fost de ajuns să rămână blocată în el o după-amiază întreagă cu trei ani în urmă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dormitor să se Îmbrace. Imediat ce se făcu ora zece, se auzi soneria de la intrare. Sam era punctual. Ea Însă era Încă În chiloți și În sutien, nehotărându-se cu ce să se Îmbrace. Se repezi la ușă și apăsă butonul interfonului: —Bună, Sam, urcă. După care dădu buzna Înapoi În dormitor și se apucă să răscolească grămada de haine de pe pat, În Încercarea disperată de a găsi ceva să-și tragă pe ea, așa Încât să arate cât de cât decent când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acest obicei si chiar dacă mai auzi grupuri de colindători, ei nu intră în toate apartamentele pentru că nu toți locatarii deschid ușile pentru a asculta vestea Nașterii Domnului. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii. Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și cu asta, gata! De aceea nu mi place la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
întâmpla? Unde dispăruse adevăratul meu eu, unde dispăruse adevărata mea viață? Cu inima grea, deși inima nu era singura greutate care îmi atârna, m-am dus să dau telefon după un taxi care să ne ducă la aeroport. A sunat interfonul. Am mai aruncat o ultimă privire în sufragerie, m-am uitat la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis ușa în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
singura greutate care îmi atârna, m-am dus să dau telefon după un taxi care să ne ducă la aeroport. A sunat interfonul. Am mai aruncat o ultimă privire în sufragerie, m-am uitat la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mea inițială a fost că am stat prea mult timp închisă în casă și am început să am halucinații. Apoi mama a dat buzna în cameră agitată și cu respirația tăiată. S-a dovedit că tânărul venise să monteze un interfon pentru copil între dormitorul meu și sufragerie. Mama îl supraveghease ca un uliu în sufragerie, dar când se dusese să răspundă la telefon, tipul evadase și își croise drum până în camera mea. Mama a venit în goană și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă răpească și să mă tortureze. Mai am încă urmele degetelor ei pe brațe. Dumnezeule, dacă avea baston cu electroșocuri, ar fi fost letală! Vedeți voi, mama s-a gândit că aș putea isca gânduri necuviincioase în mintea bărbatului cu interfonul, dacă era obligat să lucreze în apropierea mea în timp ce eu eram îmbrăcată numai în cămașă de noapte. Așa că a fost o chestiune de maximă urgență să mă mute cât mai repede cu putință. Pe lângă necazurile produse de mutarea mea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
obligat să lucreze în apropierea mea în timp ce eu eram îmbrăcată numai în cămașă de noapte. Așa că a fost o chestiune de maximă urgență să mă mute cât mai repede cu putință. Pe lângă necazurile produse de mutarea mea din cauza omului cu interfonul, Helen nu mă lăsa nici o secundă în pace. În majoritatea dimineților se posta în ușa dormitorului meu, se uita la mine cum zăceam în pat într-o stare de prostrație, după care urla: — Micul-dejun e gata. Și ultimul care ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și mergeam jos ca să mă uit la vreun serial australian cu mama. Beam o cană de ceai cu ea, apoi mă întorceam la mine în cameră. Helen a continuat să se țină de capul meu. La trei zile după montarea interfonului, s-a strecurat la mine în cameră în vârful picioarelor într-o manieră foarte elaborată. —E deschis? a rostit ea fără sunet arătându-mi interfonul cu mâna. —Ce? am întrebat-o enervată, ridicând nasul din Hello-ul pe care îl citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cameră. Helen a continuat să se țină de capul meu. La trei zile după montarea interfonului, s-a strecurat la mine în cameră în vârful picioarelor într-o manieră foarte elaborată. —E deschis? a rostit ea fără sunet arătându-mi interfonul cu mâna. —Ce? am întrebat-o enervată, ridicând nasul din Hello-ul pe care îl citeam. Nu, sigur că nu e deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încercând să se controleze. Ămmmm, așa, scuze, scuze. — Ce se întâmplă? am întrebat eu în timp ce Helen s-a îndreptat de spate. — Îți arăt acum, mi-a promis ea. Dar nu trebuie să scoți nici un sunet. Apoi s-a dus la interfon, l-a deschis și a început să vorbească în el cu o voce scăzută, ușor cântată: —Anna, a șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a deschis și a început să vorbească în el cu o voce scăzută, ușor cântată: —Anna, a șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-a explicat Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-a explicat Helen nerăbdătoare. Acum taci din gură! După care a luat-o din nou cu șoptitul și cântatul. I-a spus Annei că e ghidul ei spiritual și că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Annei că e ghidul ei spiritual și că trebuie să fie amabilă în mod deosebit cu sora ei, Helen, și o mulțime de alte chestii. Și-a petrecut vreo jumătate de oră îngenuncheată pe podea, văitându-se și șoptind în interfon. Timp de mai multe zile după asta, de fiecare dată când cineva se găsea singur în sufragerie, Helen urca pe scări și venea la mine în cameră, unde stătea o veșnicie spunându-i persoanei respective că e subconștientul ei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]