471 matches
-
general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu este postmodern. El este cu adevărat hipermodern și, dacă lucrurile stau astfel, mare parte din arta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihiatrică (IV) ca și în teoriile mecaniciste ale comunicării prin mass-media (V). Se vor studia, în sfîrșit, corelările și relațiile între teoria clasică a comunicării și teoria clasică a organizațiilor (VI). I. Bila de biliard Sensul comun atribuie comunicării spațiul interindividual. Două subiecte izolate sau, mai simplu, distanțate, hotărăsc să ia legătura. Sau unul decide și celălalt acceptă. Act voluntar, rod al unei decizii punctuale și care se termină în însăși realizarea sa. Totul se întîmplă ca și cînd mecanismul de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
poate spune, În concluzie, că prietenia este, În esența ei, un sentiment moral care leagă două persoane. Din acest motiv, este exagerat sau chiar nepotrivit să se vorbească despre prietenia dintre grupuri, prietenie dintre popoare etc. Prietenia este o relație interindividuală și nu una intergrupală. Între grupurile umane, Între popoare, pot exista relații de colaborare, de respect, de ajutor, de asociere, de alianță, dar acestea nu trebuie considerate În nici un fel relații de prietenie. Ele nu sunt relații bazate pe simpatie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale și juridice asigură echilibrul bunăstării și securității noastre. Mitul zeiței Themis, cu ochii legați și balanța în mână, simbolizează normele echității și ale echilibrului între a oferi și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive izvorâte din conștiința de deposedare, de privație a unei satisfacții considerată legitimă, au atras atenția psihologilor și psihiatrilor, orientând invesitațiile și efortul acestora spre explicații și prevenirea abaterilor de la normă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
existența. Conștientizarea importanței atât a scopurilor și motivelor individuale, cât și a trebuințelor și valorilor societății și ale umanității, adică înțelegerea a ceea ce ni se cuvine și a ceea ce datorăm, creează condițiile instaurării unui armonios climat social, în care raporturile interindividuale să se bazeze pe un sentiment de respect reciproc. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mobilizarea energiei și îndreptarea ei spre protecția individului. Atât suprasolicitarea, conflictul, cât și situațiile ambigue provoacă aceste stări de alarmă. Constatăm și aici că stările stresante și anxioase sunt aproape invariabil legate de atitudinea față de sine a persoanei, de relațiile interindividuale în care se dezvăluie vulnerabilitatea și sensibilitatea față de eșec, defecte personale, de sarcini excesive, de exigențe externe sau de nivelul de aspirații superioare, de incongruențe între eul real și cel dorit”. („Din viața sentimentelor..., p. 54). Cercetările lui H. Selye
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
animalș nu este aplicabil lumii umane”. Modurile agresive de apărare ale „eului” (ca mecanisme de origine biologică), ca și cele regresive, de altfel, nu contribuie, în general, la adaptarea eficientă a persoanei la mediul de existență și la armonizarea raporturilor interindividuale; dimpotrivă, ele generează, adesea, conflicte interpersonale care implică angajări ale partenerilor în „cercuri vicioase” din care ieșirea este destul de dificilă. Acestea nu pot fi înlăturate decât prin realizarea unei profunde și obiective cunoașteri de „sine” și de „altul”; este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și V. Pavelcu, care arată că mecanismele de apărare a „eului” sunt, de fapt, „denivelări ale personalității”, iar multe dintre ele „tulburări de conduită sau de caracter”, motiv pentru care ele nu contribuie la adaptarea individului și la armonizarea rapoartelor interindividuale. Ele generează - spune V. Pavel cu - frecvent conflicte și „angajări” ale partenerilor în „cercuri vicioase” din care ieșirea este destul de dificilă, iar cunoașterea acestor modalități de „autoînșelare inconștientă” și evitarea lor reprezintă o condiție a formării unei personalități normale. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe moduri inadecvate de interpretare a „situației frustrante”, nu pot constitui rezolvări frustrante, care să ducă la o deplină reechilibrare psihică, la o armonizare a raporturilor cu semenii. Aceste reacții nu duc de căt la echilibrări temporare, generând în relațiile interindividuale noi tensiuni și situații de conflict. Vom menționa, în acest sens, câteva exemple ilustrative. Este știut, astfel că reacțiile care se întemeiază pe atribuirea nejustificată a unei intenții răuvoitoare altcuiva, angajează subiectul frustrat în „cercuri vicioase”, încercând reacțiile cu semenii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de conduită foarte sever, — unei supraîncordări interioare, unor atitudini de „rezistență” din partea elevului față de orice formă de autoritate socială. Prin opoziția pe care o declanșează față de exigențele conviețuirii într-o colectivitate, această „rezistență interioară” devine un important factor de conflict interindividual. Când situația afectogenă (conflictuală) persistă / se permanentizează, ca urmare a sensibilizării organismului la situații de acest gen, stările emotive sporesc în intensitate devenind factori ai „anxietății”, „surmenajului” și „nevrozelor”. Prin epuizarea „personalității”, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în parte. Contribuția colectivului, în acest sens, poate fi exprimată fie prin mărirea răspunderii și solidarității colective (educarea în spiritul colaborării în familie, în școală), fie prin accentuarea rolului controlului comportamentului individual în grup, rezolvarea conflictelor în interiorul grupului, atenuarea competiției interindividuale exacerbate, concomitent cu dezvoltarea coparticipării elevilor la viața colectivului din care fac parte. Toți acești factori de ambianță sporesc încrederea elevului în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul, sau impresia de neajutorare și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situează, desigur, trăirea unui sentiment normal de vinovăție, care nu capătă proporții excesive, producându-se în limite normale de intensitate și de durată, și care poate contribui, în felul acesta, la autoreglarea conduitei proprii și la armonizarea continuă a raporturilor interindividuale cu semenii, a celui care reușește să realizeze un astfel de sentiment de vinovăție temperat, ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb echilibrat de drepturi și îndatoriri între individ și comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
menținînd o singură programă pentru toți elevii și un sistem livresc de instruire, Dalton Plan realiza un compromis între școala tradițională și școala nouă. Sistemul nu poate fi eficient nici pe plan educativ, datorită minimalizării rolului profesorului și a relațiilor interindividuale cu ceilalți colegi (Ferrière, Freinet). Slăbiciunile sistemului de instruire propus de H. Parkhurst constau mai ales în faptul că el a apărut ca o reacție față de sistemul tradițional și mai puțin ca o construcție pozitivă, întemeiată pe o anumită concepție
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fazele de început ale organizării colectivului se utilizează perspective apropiate, prin care se mobilizează, pentru un scurt timp, energiile grupului și se oferă frecvente satisfacții pentru înfăptuirea scopului propus. Trăirea în comun a bucuriei unor noi realizări cimentează puternic relațiile interindividuale. Pe măsură ce colectivul se încheagă, se cultivă gustul pentru bucurii mai intense, dar mai îndelung așteptate. În cel de-al treilea stadiu al dezvoltării sale, colectivul se mișcă înainte mînat de perspective îndepărtate. Dacă Makarenko punea în centrul actului educațional colectivul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
privește în urma lui" (1, pp. 172-188), aflîndu-și fericirea în forme sociale revolute Într-un studiu publicat în revista franceză "Esprit" nr. 3/1974 (2), Ivan Illich distinge două tipuri de societate: subdezvoltată și avansată. Primului tip îi sînt specifice raporturi interindividuale caracterizate prin ceea ce el numește convivialitate (relații întemeiate pe solidaritate afectivă); celui de-al doilea tip de societate îi corespund raporturi de productivitate (au un caracter anonim și exprimă dependența, de strictă raționalitate, față de o instituție supraindividuală). Cum se explică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu recunoaștem că, prin lucrările sale, a relevat, încă o dată, necesitatea cunoașterii omului, nu a omului în general, așa cum, în mod fatal, este prezentat în studiile de psihologie, ci a acestui om, cu condițiile sale familiale și cu relațiile sale interindividuale. Iată de ce, un psiholog de talia lui Georges Politzer a putut face o apreciere ca aceasta: "tocmai odată cu psihanaliza, pentru prima oară se tinde a se constitui o psihologie veritabilă. Înainte de psihanaliză, psihologia s-a situat mereu fie dincoace, fie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este dominată de instincte, a căror manifestare nu este încurajată de societate, se impune constituirea timpurie prin influențele mediului familial a supraeului capabil să "cenzureze" orice pulsiune potrivnică normelor de conviețuire socială. În același timp, se atrage atenția asupra relațiilor interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
învățămîntului, în legătură cu care, în deceniile din urmă, s-au exprimat după cum s-a văzut cele mai contradictorii opinii. Unele din aceste cercetări tratează aspecte limitate ale raportului dintre educație și societate, altele însă tind să cuprindă elemente specifice ale relațiilor interindividuale, ajungînd la concluzii teoretice mai elaborate (1, p. 23). Din punctul de vedere al perspectivei din care este analizată relația educație societate se constată mai multe direcții. În capitolul de față ne vom opri numai asupra a trei direcții mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
crearea unui nou sistem de relații, în care cel în cauză se simte sprijinit și stimulat. În aceste condiții, tendința spre conformare cu comportamentul grupului devine o forță mobilizatoare. De aici interesul cu totul special acordat climatului în grup, relațiilor interindividuale care tind spre coeziunea grupului. Teoria cîmpului psihologic l-a orientat pe K. Lewin și colaboratorii săi, R. Lippit și R. K. White, spre cercetarea condițiilor care favorizează manifestarea coeziunii în grup. În experimentul organizat în acest sens, Lewin și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de principiul acțiunii paralele al lui Makarenko: acționîndu-se asupra grupului, acesta, la rîndul lui, va acționa asupra membrilor săi pentru a-i determina să adopte un nou comportament, ales și acceptat de întregul grup. Spre deosebire de pedagogul rus, pentru care relațiile interindividuale aveau loc la nivelul logicului, al relațiilor sociale de dependență și adeziune la normele colectivului K. Lewin avea în vedere relațiile la nivelul non-logicului, de natură intersubiectivă (16, p. 37). Cu alte argumente decît acelea ale lui Makarenko este relevat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
continua sa mobilitate interioară. Interesul manifestat față de agresivitate, față de relațiile cu caracter subiectiv lasă să se întrevadă o oarecare influență a lui S. Freud asupra cercetărilor lui Lewin. După cum se va vedea, tocmai contribuția esențială a lui Lewin rolul relațiilor interindividuale, al climatului ca element esențial al organizării grupului de elevi a fost preluată în anii '60 de pedagogiile nondirective. Pedagogul francez Georges Snyders apreciază că orientarea spre nondirectivism se afla în germene la K. Lewin, întrucît situațiile create de acesta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mici, cum sînt: familia, școala, atelierul, armata, biserica etc.); b) realitatea microscopică sau "matricea sociometrică" (alcătuită din structura socială afectivă); c) realitatea socială. Dintre aceste trei dimensiuni, cea mai importantă este "realitatea microscopică", întrucît la nivelul ei au loc relațiile interindividuale de atracție, respingere sau indiferență, relații ce se constituie în nenumărate constelații ,,intime" ce presează asupra "realității microscopice". Aceasta, la rîndul ei, se opune sau dă curs tendințelor pe care le manifestă cea de-a doua dimensiune socială. Din relațiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiind mai degrabă asimilat cum spuneam cu străinul: Rațional putem înțelege porunca iubirii universale dar, așa cum suntem noi construiți acum, nu suntem capabili să îndeplinim această poruncă. Trăim experiența unor sentimente calde, de dragoste și prietenie numai în cadrul unor legături interindividuale; și, în pofida celor mai bune intenții, acest lucru nu poate fi schimbat". (Eibl-Eibesfeldt, 1998, p. 108) Dacă trăim printre străini și dacă străinii declanșează în noi trăiri și chiar impulsuri de ostilitate, însamnă că pornirile agresive constituie astăzi o problemă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
precizează că termenul de rețea este utilizat atunci când accentul se pune pe o perspectivă mai largă, deschisă spre exterior, potrivit teoriei sistemice (microsistem, macrosistem, sistem, subsistem de rețelele socioumane), iar termenul de relație se utilizează când accentul cade pe perspectiva interindividuală (relațiile între membrii unei echipe, familii, etc). Rețelele de relații de care dispune o persoană la un moment dat pot include: soțul/soția, copiii, părinții, părinții soțului/soției, rudele, prietenii apropiați, grupurile religioase, colegii, subordonații, vecinii, grupurile profesionale, cluburile sociale
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
a furiei pe care individul le nutrește față de alte persoane, care nu pot fi însă lezate decât în acest mod. În unele societăți, sinuciderile samsonice (opuse sinuciderilor anomice) au fost descrise ca o modalitate instituționalizată de expresie a unor relații interindividuale. Murphy deosebește trei tipuri de sinucideri samsonice: • cea care poate chema spiritele; • cea care cere sânge; • cea corectivă. Sinuciderile "eroice", în semn de protest, prin autoincendiere publică, întâlnită atât în societățile asiatice cât și în cele occidentale (în deceniile al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]