1,213 matches
-
în orizontul obiectivării. în acesta, cetatea lui este într-adevăr de evitat și de combătut. Dar situația se schimbă dacă luăm modelul în sensul în care ni-l propune autorul lui, și anume ca referindu-se în primul rînd la interioritatea umană completă, căreia cetatea îi este doar expresie, simbol, obiectivare în aceeași măsură în care tot expresie și obiectivare îi este individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin celălalt. în contrast cu identitatea statică centrată pe ego, mereu ispitită să-și obiectiveze și să-și justifice limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul diferit se corelează cu o identitate a depășirii și a completitudinii persoanei, cu o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe cît de fragil și rămînea gata de drum, cu pîrghiile necontenit în inele (Ieșirea, 25, 15). în centrul creștinismului stau niște materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de ceea ce s-ar putea numi principiul plenitudinii exterioare. El prevede : . că posibilitățile unei entități naturale se manifestă integral, se actualizează totalmente în afara ei. Toate capacitățile ei sînt menite să se exteriorizeze ; în ea nu există posibilități nemanifestabile, mister ireductibil, interioritate inviolabilă, care să aibă ascendent asupra posibilităților de manifestare. O entitate naturală e doar exterioritate potențială sau în curs de actualizare ; . că, actualizîndu-și posibilitățile, ea tinde să ocupe întregul spațiu exterior disponibil ; expansiunea ei nu e reglată decît de obstacole
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
îndeamnă să rupă logica plenitudinii exterioare, să facă în comportamentul lor o breșă care declanșează, prin golul ei, răspunsul supranatural. Meister Eckhart descrie revărsarea divinului într-un asemenea vid interior ca pe o lege metafizică, o lege a schimbului între interioritatea divină și cea umană : Dumnezeu e constrîns să umple, cu întreaga lui divinitate, golul care îl cheamă, îl atrage, îl captează într-un anume sens. S-ar putea spune, de asemenea, că, limitîndu-și expansiunea naturală, ființa dă întrucîtva loc în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
expansiunea naturală, ființa dă întrucîtva loc în sine însăși tuturor existentelor pe care nu le-a violentat, față de care s-a retras deși avea puterea de a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea din abisul Deității. de țimțum face Gershom Scholem în De la création
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic, P. dobândește consacrarea ca prozatoare odată cu publicarea romanului Agata murind (2003; Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului, repudiind deopotrivă autoanaliza verbioasă, explicarea intelectualistă, ca și lamentația gratuită sau exhibarea fervent autenticistă a interiorității, eventual sub semnul mizerabilismului provocator. SCRIERI: Narațiuni întâmplătoare, Cluj-Napoca, 1989; Poemul deshumat, Cluj-Napoca, 1994; Creier intermediar, Oradea, 1997; Întoarce-te, Esthera, Cluj-Napoca, 1999; Muncile lui Don Quijote, Pitești, 2000; Agata murind, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Paradoxul grămezii, RL, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate; la rândul ei, necesitatea negata își pierde exterioritatea și obiectul recunoaște spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională, totală, libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și cu stările de lucruri, funcția semnului ar fi aceea de a le reprezenta (Darstellung). În consecință, pentru Bühler semnul este "simbol, în virtutea subordonării sale față de obiecte și stări de lucruri, simptom (indiciu), în virtutea dependenței sale de emițător, a cărui interioritate o exprimă, și semnal, în virtutea apelului său către ascultător, al cărui comportament exterior sau interior îl ghidează..."276. Chiar dacă aduce o serie de precizări importante cu privire la statutul acestor funcții, Coșeriu respinge, în același timp, mai cunoscuta schemă a lui Roman
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
indică o stare obsesivă. În căutarea unor „refugii” din fața durerii, „ce roade ca rugina”, nu pot fi descoperite decât „ținuturi nesfârșite de umbră”, unde sufletul e „o pasăre speriată”. Retragerea „în odaia moartă” aduce cu sine o contemplare detașată a interiorității, în momente când tăcerea, singurătatea acționează ca un revelator al trăirilor. Tristețe, izolare, exil din mijlocul vieții - ceva nenumit care subminează și ucide visurile. În Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în volumul Domnul de la Murano (1928), ce prilejuiește numai comentarii favorabile. Cu o turnură confesivă, nuvelele lui I., unde tristețea e destrămată când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod al unei interiorități dilematice, tentată să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial de vedere (cel naratologic). Încearcă, ce este drept, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
considerate caracteristici definitorii, confirmate în versurile din culegerile ulterioare: Fără întoarcere (1992), Tentativă de spovedanie (1994), Ce mai aștept (1996), Moartea mea - Viața mea (1997), Când o femeie vine către tine (2001) ș.a. Poezia lui P. stă sub semnul unei interiorități care, în mod paradoxal, este exhibată în „transcrieri disperate”, printr-o sinceritate aproape violentă, netrucată, dar pătimașă: „tot ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
dimpotrivă, la atrocitățile comise în numele umanității. Alteori, având punctul de pornire în întâmplări reale, prozatoarea declanșează brusc un „dispozitiv” ce permite intrarea într-un spațiu fantastic, nesupus legilor lumii exterioare (Trenul de Arad, Oglinda). Totuși fantasticul ca peregrinare în propria interioritate e cel ce dă profunzime acestor pagini. Chiar și atunci când tema părea amenințată de datare (bisericile dărâmate în deceniul ’80), narațiunea e salvată printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu bate o inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
organizație internațională în transformare continuă, în sensul că dinamica dezvoltării sale se realizează din interior spre exterior și invers, iar rezolvarea problemelor interne se face în directă corelație cu acțiunea de extindere a Uniunii Europene. Nu degeaba se afirmă că "interioritatea este ca o frontieră sau un spațiu care închide ceva"140, dar pentru un anumit moment istoric. Relația interior-exterior desemnează o entitate unitară și comună a Uniunii Europene într-un anumit moment istoric dat, care este în același timp, subiect
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și această protoînclinație spre pozitivul moral, pe care n-o aduce în sufletul lui nici o experiență de pe firul timpului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Învățare cât mai naturale, mai apropiate de ordinea lucrurilor reale și nu a celor „ideale”, prezente atât de masiv În manuale și În școală. Întâlnirea cu cultura se face prin personalitatea dascălului. Faptul cultural este filtrat și prezentat de o interioritate, prin vibrare și consonanță afectivă. Multe lucruri (unice, credem!) numai așa pot fi Învățate. Învățătorul autentic se dedică discipolului, trebuie să devină - prin felul cum prezintă lucrurile - el Însuși și, În același timp, referentul unei Învățări. De aceea, magistrul trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prin care a trecut Ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace au ferit-o de o instituționalizare excesivă, păstrându-o „mai naturală”, mai apropiată de om și de nevoile lui. Dimensiunea „umană” a ortodoxiei este explicitată și la nivel expresiv, printr-o interioritate caldă, primitoare a lăcașului de cult și printr-un ceremonial corespunzător chemărilor omului concret. După eliberarea Ortodoxiei din constrângerile și ostaculările „erei” comuniste, după o perioadă de rezistență prin strategia „ghetoizării liturgice”, aceasta dă semnale serioase de Înviorare și adaptare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
instanțe ce comandă Învățământului ce și cât trebuie să facă. Exterioritatea alimentează și prescrie sarcini, scopuri și obiective. Din exterior, acestea se pot vedea mai clar. Din interior Însă, lucrurile se pot Înfăptui mai bine și În cunoștință de cauză. Interioritatea pune În acord realitatea cu finalitatea, lucrând și funcționând. A lăsa numai cadrele didactice să decidă În legătură cu propriul câmp de probleme este tot atât de nociv cu a-i lăsa pe alții din afara sistemului de Învățământ să hotărască asupra mersului lucrurilor. Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la interioritatea umană, ar fi demn să reținem că partea „umbroasă” poate anunța ceea ce individul poate deveni sau are mai „tare”, cu condiția să avem Încredere, să arătăm acest lucru și să pregătim calea. Uneori, simpla Încredere În cel de lângă tine Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Întreține cu evenimentele lumii, cu lucrurile și cu semenii. „Locuirea” are un caracter dual, presupunând atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar aș vrea să mai fiu și dincolo. Ea presupune un joc permanent dintre interioritate și exterioritate, dintre imanență și transcendență. Mă mișc Într-un perimetru de obiecte, dar nădăjduiesc și la altele. Mă folosesc de ceea ce am, dar sper și la alte achiziții. Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
totală” are și pod, și pivniță; are și dedesubt, și deasupra. Are un fundament și un trecut, o speranță și un viitor. Spațiului obiectiv al locuinței i se adaugă un orizont al imaginației, trăit și simțit. Jocul dintre exterioritate și interioritate (dintre obiectivitate și subiectivitate) nu este Întotdeauna echilibrat. Acest univers intim tinde să favorizeze persistența elementelor imaginative care dictează Într-un fel gestica și comportamentul consumate aici. Mai mult, universul domestic este puternic antropomorfizat. Exteriorul și interiorul unei case „imită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]