688 matches
-
un model organic care să prezinte o teorie coerentă și explicită în ceea ce privește depresia la această vârstă. 4. EVALUARE: FACTORI FAMILIALI ȘI DE MEDIU CONTEXTUL FAMILIAL: DATE EPIDEMIOLOGICE Pe parcursul necesarului travaliu de individuare și de rupere a legăturii cu imaginile oedipiene interiorizate pe care adolescentul trebuie să-l realizeze, „funcția parentală” este, în mod evident, implicată. Această implicare nu privește doar imaginile parentale, ci și pe părinții reali, pe cei ce interacționează în prezent cu copilul lor. În ceea ce-i privește, părinții
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trebuinței. Imaginile anorexiei mentale sau ale bulimiei nervoase reprezintă caricaturi ale acestor tendințe. Blos vorbea despre „foamea de obiecte” din perioada adolescenței: adolescentul are într-adevăr nevoie să absoarbă obiecte, adică să găsească identificări, să stabilească relații de dorință, să interiorizeze investiții multiple. Atunci când identificările primare au oferit narcisismului un fundament suficient de puternic, această securitate primară obținută astfel permite adolescentului să se depărteze de obiectele oedipiene fără să se simtă amenințat sau sărăcit. El poate, de asemenea, să se apropie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de evaluare? Foarte multe discuții au loc pe seama dihotomiei dintre evaluarea tradițională și cea modernă. Cele două paradigme vin cu trăsături specifice, cu o retorică și gesticulații particulare. Comparația de mai jos evidențiază aceste note definitorii. Vă invităm să le interiorizați și eventual să reflectați la ce dimensiuni activați în practica dumneavoastră evaluativă. Evaluarea tradițională vs evaluarea modernă - analiză comparativă (cf. Potolea, Manolescu, 2005)tc "Evaluarea tradițională vs evaluarea modernă - analiză comparativă (cf. Potolea, Manolescu, 2005)" Evaluarea tradițională - termenii cel mai
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ale evaluării. Iată câteva referențialuri de acest tip: 1. Specificarea prin elemente de conținut. Profesorul face evaluarea prin reperarea elementelor de conținut însușite de elevi. Chiar din momentul predării, acestea le explicitează drept ținte ale evaluării și notării, iar elevii interiorizează exigențele sugerate de profesori. Centrarea asupra conținutului poate genera conduite de sumisiune și îngurgitare a cunoștințelor de către elevi, denaturând în acest fel esența procesului de învățământ. Funcția principală a evaluării rezidă în constatarea gradului de însușire a cunoașterii. 2. Specificarea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
același timp, și instrumentele de evaluare trebuie să fie calibrate în raport cu natura achizițiilor urmărite. Aprecierea se referă la exprimarea unei judecăți de valoare în raport cu rezultatele măsurării. Aprecierea este o operație mult mai complicată, întrucât ea antrenează palierele valorizante ale profesorilor interiorizate în urma unei experiențe didactice, dar luând în considerație și o serie de cadraje circumstanțiale (cine este evaluat, care este statutul socioafectiv al elevului, ce predeterminări au antrenat achizițiile prezente, care este finalitatea evaluării, limitări ale tehnicii evaluative, constrângeri temporale etc.
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sa; e) atributul de obiectiv desemnează nu doar o realitate exterioară și independentă în raport cu elevul, autor al performanței școlare efective, sau cu profesorul, ca evaluator al acestuia, ci se referă inclusiv la modul în care această realitate este percepută și interiorizată corect, detașat și echidistant de către aceștia; f) la nivelul relației autoevaluare-evaluare în actul didactic între obiectivitate și subiectivitate se stabilesc nu doar simple raporturi antagonice, ci mai ales relații de complementaritate, obiectivitatea însemnând de fapt o ponderare a dimensiunilor distorsionante
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
definitive în legătură cu progresele elevilor dumneavoastră, pornind doar de la câteva exerciții evaluative. 11. Acordați tuturor elevilor o șansă de realizare și afirmare, indiferent de posibilități și circumstanțe. 12. Argumentați în fața tuturor elevilor nivelul rezultatelor exprimate prin aprecieri sau note; ei își interiorizează cu acest prilej exigențe, criterii, praguri ale reușitei. 13. Nu blamați, nu înfierați, nu culpabilizați atunci când evaluați și notați. 14. Nu alunecați în manierism, fiți creativi și apelați la strategii și metode noi, multiple și diverse. Note bibliograficetc "Note bibliografice
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
comportamente ce își au originea în modelele din copilăria timpurie pe care le-au oferit părinții sau alți adulți semnificativi, conceptul nefiind legat de sensul biologic al cuvântului „părinte”, ci de conștiința morală, sistemul de valori, etosul și norma socială interiorizate în urma interacțiunii cu ceilalți. Tipurile de Părinte: Părintele Normativ fie dirijează, evaluează, aplică principii morale (varianta pozitivă, ca Părintele Protector), fie critică, devalorizează, își exteriorizează neîncetat nemulțumirea față de acțiunile celorlalți (varianta negativă, ca Părintele Persecutor). Verbul caracteristic este a impune
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
că între aceste două categorii de răspunsuri (predominant afective, subiective, și cele realiste/obiective, pe deplin integrate) există o categorie intermediară, reprezentată de acele persoane care posedă conștiința normelor sociale, morale, dar care nu au făcut efortul de a le interioriza și, implicit, de a adera la ele. Din acet motiv, astfel de persoane recurg frecvent la reacții de „disimulare”, sau „amânare” a reacției afective și ostile de atac sau de răzbunare. Dacă „disimularea” are o conotație morală evidentă, „amânare” are
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la fel de puternice, fapt care împiedică realizarea corespunzătoare a activității respective. Acest tip de conflict între cerințele interne și cele externe, ca și cel cultural, — produs între valori umane incompatibile, — este mai des întâlnit la preadolescenți (care n-au reușit să interiorizeze decât în parte valorile societății) și la acei copii care au fost supuși în familie unor principii educative opuse celor cultivate de școală și de societate (ex. tendința unor părinți de a face din copiii lor niște individualiști, egoiști, infatuați
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ține să o ocrotească, pe când cel ce „supraveghează” vede în această ființă un potențial inamic, un suspect care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pe prietenie, ce tabuuri au, ce atitudini au față de bani, față de succes, față de oamenii săraci, față de bătrâni sau față de animale; motivațiile interne ale unor acțiuni, relațiile de cauzalitate, conexiunile dintre fapte și idei, sentimentele și modul specific de a le interioriza, prejudecățile ne pot rămâne însă total necunoscute. Asemănările, dar și diferențele dintre culturi sunt unele de suprafață, altele de adâncime, profunde. Cultura poate fi studiată în mai multe moduri: studiile monoculturale investighează o cultură particulară; studiile comparative (engl. comparative studies
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Gradul de enculturare depinde de contextele fizice și sociale în care trăiește copilul, de caracteristicile psihologice ale membrilor familiei, de practicile educative din mediul cultural respectiv. În procesul de enculturare, limba joacă un rol decisiv, fiind instrumentul prin care copilul interiorizează valorile culturii sale. 4. Cultura este deopotrivă un fenomen social și unul individual. Pe de o parte, cultura este legată de istoria comunității, de contextul social al evoluției sale, de religie, de evoluția instituțiilor, de evoluția familiei. Pe de altă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de cultura lor să dea anumite tipuri de răspunsuri la stimulii veniți din exterior, iar pe de altă parte indivizii produc cultura prin comportamentele și sistemul lor de valori. Cultura creează o hartă de semnificații pe care indivizii și le interiorizează. A trăi în cadrul unei culturi înseamnă, în cele din urmă, a „juca un joc social” după „regulile” acceptate de comunitate. 5. Cultura este o structură polifonică. Nu toți membrii societății împărtășesc în același grad valorile culturii lor. În ecuația complexă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
propriei culturi poartă numele de enculturare. Enculturarea este procesul de reducere progresivă a comportamentelor naturale (biologice) posibile la comportamente culturale, acceptate și validate de o societate dată. Un rol important în enculturare îl joacă limba, ca instrument prin care copilul interiorizează valorile culturii sale. Gradul de enculturare depinde de contextele fizice și sociale în care trăiește copilul, de practicile educative din mediul cultural, de caracteristicile psihologice ale membrilor familiei. Există două forme de enculturare: enculturarea prin socializare (proces spontan, realizat prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
legate de construirea și perceperea realității în cultura respectivă (ipoteza determinismului lingvistic - B. Whorf); cu toate acestea, experimentele au demonstrat că și un locuitor de la ecuator poate percepe fenomenul zăpadă, îl descriere în manieră similară cu un eschimos, dar îl interiorizează diferit. Limba unui trib din Brazilia (piraha) conține doar trei cuvinte numeral (unu, doi, mulți), iar cercetările au demonstrat că oamenilor din acest trib le lipsește chiar și abilitatea de a număra de la trei în sus; dar ei nu au
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asumate într-o mai mare măsură, cu atât mai importante devin în raport cu alte tipuri de identitate (vezi o sinteză în Gudykunst, 2003, p. 178). Exerciții. Aplicații 1. Dacă ați avut ocazia să călătoriți în străinătate, povestiți felul în care ați interiorizat șocul cultural, întâlnirea cu o cultură care nu vă era familiară. Ce reacții ați avut? Ce ați simțit? Ce ați gândit? Ați reușit să vă adaptați? În ce mod? 2. Ce credeți despre dumneavoastră? Aveți competență de comunicare interculturală? Argumentați
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
neoferirea protecției (absența direcționării, ghidării). Deficiență/rușine (DS) - sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriți, inferiori sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieții, iar dacă acest lucru se vede nu vom mai fi iubiți de către ceilalți. Persoanele care interiorizează această schemă sunt sensibile la critică, sunt foarte conștiente de ele însele, se compară cu ceilalți, nu se simt în siguranță în prezența celorlalți, au sentimentul de rușine legat de propriul „handicap”. Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) sau
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
3 = neutru, 4 = de acord, 5 = puternic de acord), măsura în care sunt de acord cu afirmațiile ce descriu cognițiile iraționale. Nu există cotații inverse, se adună cotele, obținându-se un total pe subscale. Acesta relevă măsura în care clienții interiorizează una dintre dimensiunile iraționalității pe care scala o evaluează, dar și gradul de raționalitate manifestat de aceștia. III. Interpretarea rezultatelor Rațional 1 Ev. glob. propr. 2 Realiz. 3 Aprob. 4 Confort 5 Dreptate 6 Ev. glob. ceilalți 7 Irațional 8
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
umanetc "2.3. Antrenarea/coordonarea și managementul resurselor umane" Funcția de coordonare urmărește armonizarea intereselor individuale sau de grup cu misiunea și obiectivele organizației. Indiferent de tipul organizației (de producție, comercială, de servicii sociale, educațională etc.), fiecare individ interpretează și interiorizează în felul său bunul mers al organizației; astfel, această funcție intervine în „aducerea la același numitor” a interpretărilor respective, plasându-le pe direcția atingerii misiunii și obiectivelor de bază ale organizației. Resursele umane reprezintă principalul potențial de creștere și dezvoltare
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
este reliefată în noi discipline, precum inteligența artificială și viața artificială. Conturat ca o lume intermediară între subiect și obiect, între limbajul natural și algoritm, computerul derulează procese cognitive, astfel că, deopotrivă perceputul sau obiectul și perceptorul sau subiectul sunt interiorizate în universul digital. Notația binară a logicii formale a lui Boole de tipul 0 și 1 este translată în biți (unitățile informaționale de bazăă, iar ciberneticieni precum Claude Shanon demonstrează transformarea acestor operații în stările on și off ale componentelor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ontologiei și epistemologiei condiției virtuale propunem antropologia tehnologică, disciplina care „măsoară” caracterul celuilalt (adică tehnologiaă, identificat cu străinul sau cu exoticul. Spre deosebire de antropologia tradițională care îl privește pe Celălat (pe primitiv sau alteritatea etnicăă cu detașare, antropologia tehnologică încearcă să interiorizeze sau să își aproprieze străinătatea (tehnologiaă. Astfel, prin conceptul de corp (incluzând mintea, rațiunea, percepția, dorința, memoria, senzualitatea și identitateaă se înțelege o constelație de semnificații uman-tehnologice, adesea conflictual-creative, care sunt privite în aspectul de spațializare relațională a elementelor materiale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în sine se află sub semnul obișnuinței, însă, ieșită din sine în cadrul fluxului mașinic, se transformă, se cuplează, se generează mereu în altă formă într-o perspectivă în care interiorul corpului este penetrat de exteriorul acestuia, precum exteriorul său este interiorizat într-o perpetuă mișcare. Mașina deleuzo-guattariană este, în cele din urmă, un flux al dorinței productive, conective și multiplicative și nu este un simplu organism biologic, un simplu mecanism tehnologic sau un simplu construct social. Dorința caracteristică mașinilor dezirante este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
comportamentului uman” s-ar dori o simplă „învățare dirijată”, după modele „fabricate” în scopul de a forma după un tipar ideologic dat. Iată: „Pentru a învăța atitudinile de bază este nevoie de cadrul natural al grupurilor umane, iar pentru a interioriza valori, de un întreg context istoric” (Radu, 1981, p. 177). Ambianța socială, crede autorul acestei interesante lucrări, nu poate fi nici proiectată, nici dirijată riguros, ci cel mult cunoscută, pentru a putea armoniza activitatea de învățare cu specificul contextului. Are
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se întrebe dacă e vorba de „o psyche debilă, sau pur și simplu de acea pasivitate Ă urmare a unei robii seculare” (III, 244). Continuă Cioran: „Cred mai degrabă că trebuie incriminat frivolul scepticism național, care refuză să aprofundeze, să interiorizeze senzația” (idem). Până și evreii ar deveni, în mediul românesc, sterili, crede Cioran. „S-au molipsit de superficialitatea ambiantă”, spune el și continuă: „Un Kafka n-ar fi fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]