609 matches
-
consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban, exegetul se dovedește la fel de atent și de meticulos, preocupat ca
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în care totuși sau poate tocmai de aceea, un Stefan George se arată “mai aproape de spiritul antic decât oricare dintre poeții
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
altfel, live, în pătucean, printre mirosurile de lumânări parfumate (cumpărate din CORA) ș...ț să-l vezi pe autorul preferat gol-pușcă, ușor ciufulit vorbindu-ți îndelung și delicat despre dezordinea lumii (strecurând, din greșeală, printre fraze, o aghioasă rebelă, puternic interiorizată)...etc." Gustul e cât se poate de amar. Eu mă opresc aici, Caraman continuă. Nu are rost să mai citez. Encore... Scriam, mai demultișor - la noi, firește, revistele, chiar și fără mofturi, tot cînd ies de sub tipar pot fi citite
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
tot ce scrie pe această temă Mircea A. Diaconu. Revenind la text, aș observa mai întâi că nu este un text comod la lectură. Jurnalul lui Chelariu nu e deschis către lume, ci este, pe lungi intervale de timp, puternic interiorizat. Scriitorul se analizează și își analizează cu pasiune studiile și lecturile, moment în care însemnările zilnice devin un „jurnal de cărți” sau o colecție de mici eseuri filosofice. Nu toate, recunosc, interesante. Scriitorul pare un umoral, iar stările de conștiință
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
poate fi trăită în absența mizeriilor mărunte, în absența crizelor și a căutării, în absența dragostei, în absența întrebărilor esențiale. O scenă revine ca un leitmotiv al filmului, Șlomo privește fascinat luna, îi vorbește, momentul de magie este pe deplin interiorizat. Privită din orice colț, ea este întotdeauna acolo, ea este acel numitor comun, acel reper esențial în peisaj asimilat acestei nostalgii după mama pierdută. O serie de intermitențe, notațiile en passant și scurtcircuitările scenelor dau o notă specifică filmului, uneori
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
el poate fi ea, în căutarea echilibrului afectiv prin exerciții de yoga. În mijlocul mulajelor pe care le face și al albumelor de artă, în spațiul purificat estetic, el și ea pot coexista, eul social își pierde contururile și reflexele, devine interiorizat și fragil. Însă este suficient ca Vera să iasă afară ca să-și vadă vechiul chip, ca întreg eșafodaj al autoiluzionării, prăbușit și vechile conținuturi afective trezite. Pygmalion a eșuat, a dat o formă minunată Galateei lui, dar nu și conținutul
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
găsească loc, ca-ntr-o lume a ei, normală, ca în Poloneza... Plină de reculegere, lumea a luat de mult loc pe băncile verzi, lume de duminică; numai că aici, și nu în altă sală, se va cânta Chopin, care, interiorizat, e mai degrabă prietenul lunii. Nu trebuie să te înghesui prea în față, lângă statuia pe care a fost aruncată lejer, o veronică neagră de matador -, husa pianului cu coadă, instalat alături de urechea de bronz a maestrului. Microfonul face legătura
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
sine, dar drept. Poate avea oare acest tip de tată o dimensiune universală? Nu știu nici eu. - în comparație cu celălalt roman al dummneavoastră tradus în românește, Călătorie cu Rousseau, Diderot și Grimm, care e un roman foarte "vorbăreț", Vest pare "taciturn", interiorizat, deși narațiunea avansează de cele mai multe ori datorită dialogului care întreține și suspensul. Tehnica narativă vă este impusă de subiect, de materia propriu-zisă a cărții? - Mă străduiesc să scriu fiecare carte ca și cum ar fi prima și ca și cum tehnica ar trebui să
François Vallejo:"...ce bucurie pentru mine, lectura romanului meu făcută de români..." by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8364_a_9689]
-
prin care individul interiorizează lumea socială prin identificarea cu "alții semnificativi", devenind astfel membru al societății. Acești "alții semnificativi" (în principal părinții, frații și grupul de egali), care intermediază "luarea în primire" a lumii, nu pot fi aleși, iar lumea interiorizată nu este nici ea aleasă dintre mai multe lumi posibile, ci este singura lume existentă și imaginabilă, lumea tout court. De aceea, experiența dobândită pe parcursul socializării primare este una fundamentală. Alternarea diferă totuși de socializarea primară prin faptul că nu
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
monstru a cărui gîndire se hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
noastre și de cinematografie, atâta câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
cunoști un cuvânt ai senzația că posezi și lucrul indicat, pe vecie. Apoi când se întâmplă să-l pierzi, alt cuvânt fixează această semnificație la fel de definitiv. Adică rosturile lumii acesteia schimbătoare sunt anunțate în mod clar și irevocabil și imediat interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ce înseamnă un artist ca regizorul Claudiu Goga pentru timpul meu. Un artist pe care îl știu de la începutul drumului său, și pe care îl descopăr mereu, cu bucurie, în mii de nuanțe. Profesionale și umane. Inteligent, cultivat, profund, hipersensibil, interiorizat, taciturn, Claudiu Goga merge pe un drum asumat. Un drum pe care găsești sensul gesturilor, esența gîndurilor, atenția față de problemele societății, reacția lui, întîlnești atitudine, opinie, direcție, o țesătură artistică mult mai strălucitoare decît ar părea la o privire superficială
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
Chivu, cel din Caiet de desen. Și în Parohia avem de-a face cu o lume dizarmonică, unde răbufnirile violente nu sunt neapărat suma unor căutări și inadecvări, cât imitații ale autorității din jur. Nu tatăl încarcerat într-o tăcere interiorizată este modelul, cât Mîrza, milițianul prea pregătit pentru o localitate de aiurea. Într-un sat din zona de influență a Clujului, aparținând familiei unui preot, naratorul (fără nume) are câte ceva din trăsăturile personajelor consacrate din literatura loser-ilor. La aproape 30
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
și acelea dizolvate în cauza generală apărată de Sîrbu, jurnalele vorbesc "despre și pentru alții". Credo-ul diaristului �iernii" 1984 se nuanțează totuși altfel decât cel scris la Paris. Profund melancolizat, golit de speranțe, obligat la tăcerea scrisului, ca discurs interiorizat, el se opune istoriei prezente, dar scrie și el, pentru cea viitoare. Nu-i mai rămâne decât un comun punct de sprijin: Dumnezeu. Frazele de intrare în jurnal îl invocă, fără să-i refuze vina complicității: Nu spre o religie
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este mai liber și se manifestă mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
unul sau două ies totuși totdeauna în relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
sonore și expresive ale ambelor instrumente, cărora autorul le acordă importanță egală. De la primele măsuri (în care este expusă tema întâi la unison), interpreții s-au concentrat asupra laturii dramatice a muzicii. Față de versiunile cunoscute, în care predomină atmosfera poetică, interiorizată, am remarcat la Gabriel Croitoru și Horia Mihail, o abordare diferită, îmbogățită cu noi valențe expresive și semantice. Putem afirma că varianta interpretativă oferită publicului în acea zi marcată de sentimente tragice, demonstrează teoria lui Tudor Vianu conform căreia, emoția
Recital ?n Pia?a Ateneului by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83856_a_85181]
-
muzicale, conferind interpretării un plus de frumusețe, de profunzime, de autenticitate. Dacă prima mișcare a fost marcată de lirism ardent, de accente dramatice și momente tensionate, în cea de-a doua mișcare, artiștii s-au aplecat asupra caracterului liric și interiorizat al discursului muzical. Dotați cu un rafinat simț poetic și cu o muzicalitate înnăscută, interpreții au comunicat direct cu publicul, făcându-l părtaș la emoțiile transmise. Am admirat noblețea și sensibilitatea cu care Horia Mihail a expus tema principală a
Recital ?n Pia?a Ateneului by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83856_a_85181]
-
de autor (Magda Cârneci, Haosmos și alte poeme, antologie de poezie 1980-2000, cu un cuvânt înainte al autoarei, Ed. Paralela 45, 2004, Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
fronda fracturistă." Mai jos, Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca în Urmuz) „s-a confruntat valoric mai mult cu nume din Franța, fiind pentru prima oară alăturată, neavând nimic în comun (decât violența, la ea interiorizată și hipnotică) unor poete ca Ruxandra Novac, Domnica Drumea, sau Miruna Vlada." Adevărul e că, într-adevăr, între lirismul prolix al Lindei Maria Baros și, totuși, claritatea sentimentală a celor trei tinere autoare, nu e nimic comun. De ce-ar
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
o soluție minimala în negocierea cu vidul pînzei și cu substanță brută a culorii. Unui ochi leneș, Piliută îi propune rețete facile și probleme artistice care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar lăsa pictorul să se înțeleagă, operează aici în vreun fel, ci un decorativism explicit și o anecdotica irepresibila de caricaturist reprimat. Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub crucea poemului alb/ din pulbere se ridică ghicitorile” (ibidem). Renunțînd la aparatul grandios, la construcția prezumțioasă a identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate: „Lectură a poeziei - / toți se risipesc/ pe la casele lor” (Lectură). Prudență interiorizată sau interiorizare prudentă? „Să nu-ți poți măsura umbra/ și nici în umbră/ să-ți stea cineva/ pentru mincinoasă odihnă/ cu arcul în mînă,/ și nici teamă de umbră -/ că, adormind,/ ar putea să te-nvelească,/ așa cum penele/ de la un
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
degrabă propria sa geografie interioară. Așternînd pe hîrtie întîmplările dintr-un voiaj de numai nouă luni de zile - întreprins între iulie 1855 și martie 1856 - el reușește să concentreze în puține pagini semnificația unei întregi vieți, a vieții sale. Timid, interiorizat, reticent în contactul cu oamenii, Dimitrie Ralet pare, ca prezență culturală, o replică mai puțin celebră a lui Alecu Russo: a trăit tot în Moldova, cam în același timp cu autorul Amintirilor, a acumulat încă din tinerețe o cultură literară
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]