970 matches
-
deșteptule - ca formă de ironie etc.; 8) numerale cardinale, ordinale, colective - folosite cu valoare substantivală: (cei) doi, al treilea, amîndoi; 9) interjecțiile de adresare: mă(i), bă, bre, fa, fă, bia etc., ultimele trei asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice esențiale: în raport cu actul de vorbire pe care îl
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele (participiu, adjectiv, interjecție). O altă accepțiune a categorizării este delimitarea conceptuală a noțiunilor, delimitarea realităților pornind de la trăsăturile lor comune, în clase de obiecte cu aceeași denumire, delimitare care variază după limbi și după culturi. Această categorizare urmează o ierarhie reflectată prin genul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistic reprezintă capacitatea de a transmite prin cuvinte elemente de ordin psiho-afectiv, pe lîngă conținuturile conceptuale. Prin procesul de codare, individul transmite emoții în actul de comunicare la nivel suprasegmental (înălțimea tonului, intensitatea vocii, ritmul vorbirii), lexical (cuvinte marcate emoțional, interjecții, imprecații etc.), sintactic (bîlbîieli, întreruperi și autoîntreruperi), prin mărci non-verbale, complementare textului (tăcere, poziții corporale, colorarea feței, privire). V. argumentare, pathos, retorică, reprezentare. AUSTIN 1962; DUCROT - SCHAEFFER 1972; SEARLE 1982; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA EMPATIE. Termenul empatie face
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt adesea monosilabice. Fiecare dintre aceste denumiri vizează una dintre trăsăturile următoare ale marcatorilor: 1) toate fac obiectul unui contur prozodic particular (intonație și ritm), 2) ele sînt, din punct de vedere morfologic, invariabile și aparțin la diferite categorii morfologice (interjecții, adverbe, conectori, adjective, verbe de percepție la diferite moduri etc.), 3) nu au o poziție fixă aplicabilă la toate, unele pot fi cumulate, altele constituie prin ele însele o turnură a vorbirii, 4) aportul premergător sau retroactiv este variabil (local
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum conjuncțiile și adverbele). Totuși, pragmatica pare mai puțin o disciplină de sine stătătoare și mai mult o manieră de a caracteriza un ansamblu de lucrări foarte deosebite care nu se înscriu în viziunea asupra sistemului lingvistic, precum cele asupra interjecțiilor, asupra conectorilor, a determinărilor nominale, proverbelor, formulelor de politețe, interacțiunilor conversaționale etc. De aceea, se poate afirma că pragmatica realizează de fapt o anumită concepție asupra limbii și, în general, asupra comunicării. O astfel de concepție asupra limbii reia unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu subiectul, face o comunicare despre conținutul semantic al acestuia. Predicatul exprimat prin verbe la diateza impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diateza impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fapt vreo idee în plus în legătură cu ea", suplinind absența momentană a unor termeni adecvați și devenind ulterior expresia unor habitudini verbale, cu o distribuție morfologică și sintactică extinsă, putînd antrena părți de vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă, frate, deci, știi, mă rog, mă-nțelegi etc. Astfel de structuri, private de o finalitate comunicativă, care nu antrenează valențele noționale, expresive ori pragmatice ale componentelor, nu se justifică din punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DI. Înrădăcinate în subiectivitatea și evaluările specifice ale acelui personaj, ele nu pot fi reținute într-o versiune DI standard, care urmărește să redea - și aceasta, cu destulă zgîrcenie - subiectivitatea naratorului. Există și dificultăți în reprezentarea comenzilor în DD, a interjecțiilor și a întrebărilor retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme de vocabular care exprimă, aparent mai direct, personalitatea și viziunea. „Pierderea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în ceea ce îl privește pe ultimul dintre acestea, putem începe să reflectăm asupra motivului și a locului pe care un autor decide să le folosească. De exemplu, acolo unde un vorbitor utilizează un limbaj puternic marcat de elemente interactive (interjecții, dialecte sau excepții ale limbii literare) iar ele sînt semnificative din punct de vedere narativ, atunci avem o justificare suficientă pentru recursul la Vorbirea Directă. Opțiunea pentru reproducerea Vorbirii Directe înseamnă, de asemenea, acceptarea unui ritm scenic mai lent, o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
câteva semiadverbe (cam, mai, ?prea, tot, și), sau cu verbul auxiliar - (23)a, cu morfemul de conjunctiv să - (23)b, cu complementizatorul - (23)c, cu prepoziția - (23)d, cu pronumele relativ sau interogativ- (23)e, cu adverbul - (23)f, cu interjecția - (23)g, cu adjectivul - (23)h sau cu substantivul - (23)i169: (23) a. așteapt-o; mă vede; m-a văzut; mă cam / mai / ?prea / tot / și așteaptă b. să-l văd; s-o cam / mai / tot / și aștept c. că-l
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doar prin câteva semiadverbe (cam, mai, ?prea, tot, și), sau auxiliar - (27)a, cu morfemul de conjunctiv să - (27)b, cu complementizatorul - (27)c, cu prepoziția - (27)d, cu pronumele relativ sau interogativ- (27)e, cu adverbul - (27)f, cu interjecția - (27)g, cu adjectivul - (27)h, cu substantivul - (27)i. Sunt aceleași posibilități combinatorii ca la complementul direct (vezi supra): (27) a. îi spun; spune-i; i-am spus; i-am cam / mai /?prea /tot/ și telefonat b. să-i
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
șapte pâni, ci cel ce i le dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17) Dragul tatei, nu da, că eu sânt! (Creangă) - predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de "a fi potrivit, a se potrivi la ceva"; a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai abitir s-o umple cu interjecții. Să fie un reziduum ancestral al singurătății pastorale? Al vremurilor când se dialoga de pe un deal pe altul? Sau al muncii de câmpie, sub un soare torid, când agricultorul cerea apă consoartei aflate la celălalt capăt al tarlalei? Dar și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se despart prin virgulă subiectul de predicat. Exemplu:,,În coș erau: mere, pere, gutui și nuci. ’’ Semnul exclamării se utilizeaza pentru: - a marca grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative; - a exprima stări afective, după vocative exclamative și interjecții exclamative, atunci când acestea sunt cuvinte independente; - a se marca creșterea gradată a intensității vocii. Exemplu:,, Ce ochi frumoși ai !’’ Semnul întrebării - este folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
semn de punctuație, cratima ( liniuța de unire sau de despărțire ) se folosește: - în repetiții, când cuvântul repetat (substantive, adjective, adverb) formează o unitate; - în interiorul unor expresii formate din două substantive,un substantiv și un adverb, din două adverbe sau două interjecții;între două numerale, pentru a arăta că indicația numerică este aproximativă; - între cuvintele care arată limitele unei distanțe, ale unui interval de timp. I. 3. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE FOLOSITE CA SEMNE DE ORTOGRAFIE Uneori semnele de punctuație se folosesc ca
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
c) Scrieți corect textul următor :,, Zăpada cade crivățul o spulberă la colțul străzii s-au adunat copiii dealurile, lunca, satul dorm sub zăpada albă și pufoasă. ” Semnul exclamării Ă ! ) este însușit de elevi mai întâi ca un semn folosit după interjecții : Aaa !, Uuu!, Muuu!, Ooo! ,apoi după propoziții care exprimă o mirare, un salut, o strigare. În clasa a II-a, în cadrul lecției de comunicare,, Semnul exclamării „ se reiau cunoștințele dobândite în clasa I. Acum se formulează și regula :,, Semnul exclamării
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
să alcătuiască propoziții interogative ; - să transforme propoziții enunțiative în propoziții interogative ; - să completeze un text cu semnele de punctuație corespunzătoare ; - dictări. Virgula (, ) este întâlnită în abecedar, pentru prima dată în lecția,, Sunetul și litera o “ () mare de tipar ),când o interjecție se desparte de restul propoziției prin virgulă :,,O, e o mașină mare ! “. În lecția următoare ,, Sunetul și litera c “ (mic de tipar ) virgula apare după un substantiv în cazul vocativ :,, Anica, ai un ac?„. Mai târziu, în lecția,,Tata “, elevii
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație) gradele de comparație h. - Particulele: NE și CI (VI) i. - Prepoziția, conjuncția, interjecția j. - Tipuri de propoziții: afirmativa, negativă, interogativa, exclamativa, imperativa; k. - Periodul ipotetic l. - Vorbirea directă și indirectă NOTĂ: Capitolul privind " Elementele și construcțiile gramaticale" este obligatoriu pentru toate nivelele Tematica 1-2 ore/săptămânal, minorități și opțional - Momenti della storia, della
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
de limbă modernă) sau opțională. Se păstrează aceeași structură de până acum (5-7 ore, 3-4 ore, 1-2 ore/săptămâna și minorități). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI GRAMATICALE Acestea cuprind probleme de flexiune nominală și verbală, elemente de construcție (adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția), vorbirea directă și indirectă, precum și probleme de sintaxa a propoziției și a frazei (noțiuni generale privind coordonarea și subordonarea). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI LEXICALE, TEME Adolescentul despre sine (portretul fizic și moral; aspirații; timp liber). Adolescentul în interacțiune socială (în
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând, diateza, modul și aspectul, care se definesc din perspective deictice. Interjecția se definește din perspectiva locutorului. Prepoziția și conjuncția rămân exterioare cadrului deictic, fiind condiționate exclusiv de structura textului, pe care, de altfel, o și condiționează. Din punct de vedere semantic, clasele lexico-gramaticale își definesc individualitatea în interiorul raportului limbă-gândire în interpretarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]