428 matches
-
alt text, și care-i oferă acestuia din urmă un înțeles. Odiseea lui Homer e unul din intertextele pentru Ulise de Joyce, iar INTERTEXTUALITATEA se nutrește din relația între cele două. După părerea influentă a lui Riffaterre, un text și intertextul său sînt omoloage, cel de-al doilea lăsînd în primul urme care îi controlează descifrarea. 2. Un text, în măsura în care absoarbe și leagă la un loc o multitudine de texte (Jenny). În accepția aceasta, Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
text și intertextul său sînt omoloage, cel de-al doilea lăsînd în primul urme care îi controlează descifrarea. 2. Un text, în măsura în care absoarbe și leagă la un loc o multitudine de texte (Jenny). În accepția aceasta, Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe alte texte, precum Odiseea lui Homer. Mai general, se poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Un text, în măsura în care absoarbe și leagă la un loc o multitudine de texte (Jenny). În accepția aceasta, Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe alte texte, precum Odiseea lui Homer. Mai general, se poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că cele două texte constituie un intertext. ¶Arrivé 1973; Barthes 1981b; Jenny 1982 [1999
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că cele două texte constituie un intertext. ¶Arrivé 1973; Barthes 1981b; Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile) reieșind dintre un text dat și alte texte care îl citează, rescriu, absorb, prelungesc sau, în general, îl transformă, fiind inteligibil în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și suma cunoașterii, rețeaua potențial infinită de coduri și practici semnificante care îi permit să aibă înțeles. ¶Barthes 1981b; Culler 1981; Genette 1982; Jenny 1982 [1999]; Kristeva 1969, 1984; Morgan 1985; Ricardou 1971 [1980]; Riffaterre 1978, 1980, 1983. Vezi și INTERTEXT. intradiegetic [intradiegetic]. DIEGETIC; aparținînd sau făcînd parte din DIEGEZA (diégèse) prezentată (într-o NARAȚIUNE PRIMARĂ) de un narator EXTRADIEGETIC. În Moș Goriot, de exemplu, Rastignac este intradiegetic. Tot așa, în Manon Lescaut, domnul de Renoncourt, naratorul extradiegetic al narațiunii primare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Marvin. 1975. A Framework for Representing Knowledge. In Patrick Winston, coord. The Psychology of Computer Vision, pp. 211-77. New York: McGraw-Hill. Mitchell, W. J. T., coord. 1981. On Narrative. Chicago: University of Chicago Press. Morgan, Thaïs E. 1985. Is There an Intertext in This Text? Literary and Interdisciplinary Approaches to Intertextuality. "American Journal of Semiotics" 3:1-40. Morrissette, Bruce. 1965. Narrative "You" in Contemporary Literature, "Comparative Literature Studies" 2:1-24. Mosher, Harold F. 1980. A New Synthesis of Narratology. "Poetics Today" 1
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Pellauer. Chicago: University of Chicago Press. Riffaterre, Michael. 1972. Système d'un genre descriptif. "Poétique" 9:15-30. . 1972-73. Interpretation and Descriptive Poetry. "New Literary History" 4:229-56. . 1978. Semiotics of Poetry. Bloomington: Indiana University Press. . 1980. La Trace de l'intertexte. "La Pensée" 215:4-18. . 1983. Text Production. Trad. Terese Lyons. New York: Columbia University Press. Rimmon, Shlomith. 1976. A Comprehensive Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction." PTL 1:33-62. Rimmon-Kenan, Shlomith. 1983. Narrative Fiction
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem balcanic al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
în "relația care se stabilește, scenariul întâlnirii, dinamica ce o animă, dorințele, strategiile etc." (Lohisse, 2002, p. 106); * contextul verbal: cotextul ("antecedentul și consecventul discursului" Rovența-Frumușani, 2000, p. 31; cf. Gramatica II, 2005, p. 781; Maingueneau, 2007, pp. 25-27) și intertextul (universul de semnificații, discursuri și reprezentări la care se referă un mesaj Lohisse, 2002, p. 106), contextul idiomatic (Coșeriu, 1985, pp. 222-223), contextul verbal propriu-zis, alături de cel paraverbal și de cel nonverbal "sprachlich-kommunikativer Kontext" și "andere kommunikative Kontexte (parasprachlich Kommunikativer
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura o imagine (chiar dacă nu statică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consecință a relației scriitură/context și a existenței unei tradiții scrise pe care orice nouă scriere o presupune și o inserează tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor contexte anterioare 269 intertextul înseamnă în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a.). Cu toate acestea, intertextualitatea nu presupune originarea unui text în alte texte, copierea sau "inspirarea" din ele, ci fenomenele de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poetică a postmodernismului de la Linda Hutcheon, discursivitatea postmodernă își întregește prezentarea prin adăugarea unor proceduri noi (citare, parodie, relexicalizare etc.). Discursul este acum considerat un vector de problematizare, în urma căruia situările nu pot fi decât provizorii, limitate contextual, dar deschise intertextului și subtextului. Ideea esențială a lucrării, care este legată de investigarea răspunsului la întrebarea: putem vorbi despre un nou tip de discurs, discursul postmodern, și de o serie de strategii discursive actuale, care impun însuși textului o parte din rapiditatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au o pondere moderată în economia întregului și își ating ținta pe trasee deturnate, de cele mai multe ori prin trimitere oblică. Imitând stângaci pasaje din romane de succes, epistolele unchiului Ghiță amintesc de Charles Dickens. Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
dificultatea operării unei distincții riguroase între modalitățile comicului limitrofe parodiei, amintim studii de referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în relație cu ironia. În orice caz, o specificitate a parodiei, în comparație cu celelalte moduri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera lui Caragiale apare întărită la Urmuz de un detaliu alimentar, ca o recunoaștere a semnului caragialian în conexiunea strânsă dintre personaj și pasiunea culinară. Mai exact, în antedadaista Fabulă urmuziană, intertextul 106 din versurile finale: "Sarafoff,/ Servește-te de cartof!" este marcat prin trimiterea aluzivă la celebra schiță Boris Sarafoff!..., în care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprodus în idem. pp. 339-342. 44 Sorin Preda, Competiția continuă, în "Ateneu", nr. 9, septembrie, 1988, reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem, pp. 356-357. 46 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, februarie 1981, p. 4. 47 Monica Spiridon, Melancolia descendenței, O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ibidem. 104 Idem, p. 60. 105 Ibidem. 106 În sensul dat de Riffaterre, care considera că, printr-o lectură deopotrivă "textuală și memorială", lectorul poate percepe raporturile dintre un text și alte opere care l-au precedat și care constituie intertextul primului și pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția deictică a urmei textuale" care poate constitui și un punct de plecare pentru o anume interpretare. (Riffaterre, Michael, La trace
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția deictică a urmei textuale" care poate constitui și un punct de plecare pentru o anume interpretare. (Riffaterre, Michael, La trace de l'intertexte, "La Pensée", nr. 215, oct. 1980, pp. 4-18, apud. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt, Cartea Românească, Bacău, 1992, p. 13.) 107 I. L. Caragiale, Opere, III , Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 356. 108 Idem, p. 354. 109 Urmuz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spiritul românesc", Cuvântul liber, 3 august, 1935. 8 Ibidem. 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, in Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 4 A coined term, combining the meanings of "text" with that of "existence". 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, Minerva, 1979
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
combining the meanings of "text" with that of "existence". 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 2 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 3 Florin Manolescu, op. cit., p. 262. 4 Florin Iaru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idem. pp.339-342. 7 Sorin Preda, La compétition continue, dans " Ateneu ", no. 9, septembre, 1988, reproduit en idem., pp. 368-369. 8 Vasile Gogea, La vocation successorale, " Ateneu ", no. 11, novembre, 1988, reproduit en idem, pp. 356-357. 9 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 10 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 5 G.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]