KorAP: Find »[drukola/base=intertextual & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...29 >

705 matches

Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la interdependență, fragmentarismul literaturii este pus sub semnul relativității. "Rescrierea are loc în cursul producerii literare. Ea asigură continuitate în istoria literară și presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă de pericolul însingurării. Totuși, memoria Textului Infinit are propriile criterii după care își alege elementele care merită reținute. Acestea vor popula opere noi și vor opune discontinuității din

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
a creat, desigur, pe Eminescu, dar Eminescu nu este explicabil dacă se lasă deoparte măcar una dintre acele influențe care au lucrat asupra sufletului său, așa de complex." (N. Iorga) Aspecte generale. Considerații metodologice În dialectica repetare-diferire care antrenează jocul intertextual, diferirea ascunde sursa fascinației și cheia înțelegerii operei, deși repetarea ne atrage atenția asupra unui prag ce așteaptă să-l trecem. Studiile care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se subintituleze diferirea

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
ocupat de intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu. Ținând seama numai de ce-a publicat în timpul vieții și ce ni s-a păstrat în caietele lui de note, cultura lui Eminescu era cu adevărat excepțională"3. Relațiile intertextuale pe care le antrenează paginile eminesciene sunt tot mai puțin privite în termeni de influență pentru că fenomenul nu poate fi înțeles desenând corespondențe. Nu se întâmplă ca atunci când trebuie demonstrată egalitatea a două mulțimi. Unind punctele, nu se conturează tabloul

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
paralelism și afinitate (s.a.). Așa cum mai există încă pete albe în biografia poetului, nu s-au tras încă ultimele concluzii nici asupra modului în care Eminescu se impregna de cultura timpului său" (1990, 19). Merită subliniată atenția la meca nismul intertextual, ca punct ce marchează dife rența dintre comparatism și domeniul inter textualității: "teoreticienii intertextualității insistă, însă, ceea ce comparatiștii nu fac întotdeauna, asupra impactului structural al textelor angrenate în jocul intertextual, asupra activității de asimilare și de transformare a unui text

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
timpului său" (1990, 19). Merită subliniată atenția la meca nismul intertextual, ca punct ce marchează dife rența dintre comparatism și domeniul inter textualității: "teoreticienii intertextualității insistă, însă, ceea ce comparatiștii nu fac întotdeauna, asupra impactului structural al textelor angrenate în jocul intertextual, asupra activității de asimilare și de transformare a unui text prin altul (altele)" (ibidem, 20). În ceea ce privește opera eminesciană, unei influențe presupuse îi este preferat parale lismul cert. Va fi vorba despre un fenomen de paralelism complex, cu planuri multiple și

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
pas cu pas între opera eminesciană și literatura germană" (Călinescu: vol. I, 1999, 301). Deși combate căutarea surselor, criticul stabilește linii de corespondență fără insistențe stilistice asupra rezultatului preluării eminesciene (îl interesează întinderea, nu neapărat adâncimea). În schimb, fiecare legătură intertextuală este ilustrată cu textul original pus alături de pagina eminesciană, asociere care duce la o contabilitate convingătoare a punctelor de corespondență. Tabloul cu două ferestre obținut astfel seamănă cu cel pe care îl generează programul EDITE, produs de ITEM. "Compenetrația regnurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic, în care natura, omul, poematizarea sunt în mreaja comuniunii lor sentimentale" (Negoițescu:2000, 19). Se vorbește despre relațiile intertextuale stabilite de poezia eminesciană în termeni de afinități, abordare preferată de mare parte din criticii care s-au oprit la această arie de interes. Punctele de corespondență sunt nuanțate și înțelese în spiritul lor, adecvate profilului celor doi romantici, apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Ioana Em. Petrescu: 2005, 26). Eminescu și Hegel Mai mult decât în Schopenhauer, în confluențele parțiale cu hegelianismul se află premisele marii modernități a gândirii emines ciene. În același "eseu de semantică ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
la mii de inși aceeași vorbă Și-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeași și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți. (Patria vieții e numai prezentul Eminescu: 2011, I, 687) Eminescu și Leibniz Legătura intertextuală dintre Eminescu și Leibniz se relevă atunci când este abordat sistemul de coordonate spațio-temporal, conotat într-un mod specific în proza eminesciană. Principiul rațiunii suficiente constituie un prim element ce relaționează hipertextul eminescian la hipotextul lui Leibniz, pentru ca însuși acest hipertext

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Hardenberg, "cel mai proeminent poet al romantismului german" (Zoe Dumitrescu Bușulenga), prilejuiește apropieri mai vizibile față de opera eminesciană poate și datorită faptului că demersul comparativ se exersează pe același tip de discurs cel literar. Astfel se stabilește o dublă raportare intertextuală: ideatică și generică. Așa cum se întâmplă pentru multe din demersurile critice interesate de fenomenul intertextual, asemănările atrag, dar diferențele sunt cele care ispitesc ochiul hermeneutic să insiste: "la Novalis iubirea e soluția absolută, iar la Eminescu nu e decât un

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
față de opera eminesciană poate și datorită faptului că demersul comparativ se exersează pe același tip de discurs cel literar. Astfel se stabilește o dublă raportare intertextuală: ideatică și generică. Așa cum se întâmplă pentru multe din demersurile critice interesate de fenomenul intertextual, asemănările atrag, dar diferențele sunt cele care ispitesc ochiul hermeneutic să insiste: "la Novalis iubirea e soluția absolută, iar la Eminescu nu e decât un incident tranzitoriu care nu rezolvă tristețea existenței". Zoe Dumitrescu Bușulenga nuanțează semnificația iubirii la cei

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
să imiți hieroglifa ("Ei văd icoana înțelesul nu"). Cât despre Eminescu și vârstele mitologice ale spiritualității umane, trebuie supus atenției criticului și teatrul ("Obscur, necunoscut, o literă/Ce necitită-a fost rămas de toți"). Registrul dramatic ar deschide subiectul relației intertextuale dintre Eminescu și Fr.Nietzsche, în spațiul Eternei Reîntoarceri. Ș-astfel venim din sânu-eternității, Un secol după altul tot aceiași, Plini de aceeași lung-durere-avară. Un ce unic ce poate nici n-a fost! [...] Ah! El și-a dat foc sie

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
un concept și o imagine), devine, în cel de-al doilea, simplu semnificant. 3.2. Eminescu și gândirea indiană Limba sanskrită, sala de marmură neagră anticamera filosofiei indiene. Abordarea mitului/simbolului în opera eminesciană ne conduce către o altă relație intertextuală, și anume cea stabilită cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la nivelul prediscursiv al operei lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
fost semnalată pentru prima oară în martie 1889, într-o notă bibliografică (din Revista olteană) semnată de Gheorghe Pencioiu, care a sesizat izvorul imaginii cosmogonice din Scrisoarea I într-o traducere germană a Rgvedei 14. Secolul XX a îmbogățit trimiterile intertextuale către filosofia indiană. Eminescu avea posibilitatea să cunoască prin traduceri: Rgveda și comentariile ei, Yajurveda, câteva Upanișade importante, fragmente din eposurile Rămăyana și Mahăbhărata, îndeosebi Bhagavad-gită, câteva Purăne, Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu), șase opere ale lui Kălidăsa, istoria vieții lui

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
esențiale, ceea ce face cu atât mai vizibilă coincidența. Vom reveni în cuprinsul prezentului studiu la raportul ătman-Brahmăn, la motivul roții sau la cel al viorii, în încercarea unei lecturi a Bhagavad-gïtă și a prozei [Archaeus] care să lumineze chiar mecanismul intertextual (vezi infra, subcapitolul referitor la [Archaeus]). Este transmisă o idee upanisadică de cea mai înaltă valoare: egalitatea între om și Dumnezeu, ătman-Brahmăn, între individual și general, parte și întreg, mic și mare etc. (Pagini eminesciene interpretate în termenii monadei leibniziene

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
a ființelor (adhibhüta), a zeilor (adhidaiva) și a sacrificiului (adhiyajña), având gândirea concentrată, mă cunosc chiar în clipa plecării [din viață]21. Privind "viața ca vis", Eminescu reia un motiv literar și traduce un concept filosofic (Eugen Simion). Acest nucleu intertextual, mai mult schopenhauerian decât kantian, trimite la Măndukya Upanișad, conform căreia misterul timpului își află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
lăsat o contribuție importantă 23 pentru acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani Eminescu și gândirea indiană, ediție bilingvă româno-engleză, Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2011. Lucrarea menționată mizează mult pe analiza textelor, vers(et) cu vers, pentru a evidenția relația intertextuală stabilită între Eminescu și gândirea indiană. Probabil că ar fi urmat un alt stadiu al cercetării, în care natura legăturii hipotext/ hipertext va fi completat bogăția de intertexte antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Alte măști, aceeași piesă Alte guri, aceeași gamă" (p. 224) 3.3. Eminescu și literatura italiană Un reper pentru studiul intertextului italian în opera lui Mihai Eminescu aparține lui Iosif Cheie-Pantea (1980). În absența dovezilor de "înrâurire", și această legătură intertextuală se apropie de fenomenul de paralelism. O altă lucrare importantă pentru subiectul în discuție este realizată de Luminița Beiu-Paladi: Romantismul italian și literatura română a secolului al XIX-lea. Relații și similitudini (1982). Paginile prozei eminesciene ascund înțelesul pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
foarte puternica și durabila influență a lui Shakespeare asupra lui Eminescu" în termenii unei înrâuriri mai clare decât a oricărui alt autor, poate și decât cea kantiană, deși adeziunea poetului român este destul de explicită și entuziastă și în această direcție intertextuală. Căci, copiii mei, pământul nostru e mai sărac în genii decât universul în stele fixe și mai lesne se naște în văile nemăsurate ale haosului un nou sistem solar decât pe pământ un geniu. Homer, Shakespeare, Raphael, geniile în artă

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
somn ("o lume ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
la natura relației hipertext/hipotext, precum și la distanța dintre cele două puncte. Astfel, corpusul de lucru este dat de proza eminesciană, corpusul specific de nuvela studiată, iar corpusul de referință se referă la suma textelor cu care nuvela stabilește relații intertextuale, din totalul textului infinit. Toate acestea sunt variante ale contextului. Textul și contextul nu sunt o vecinătate întâmplătoare, contextul desenează textul. "Tocmai în acest joc al contrastelor formă-fond, al repetiției și al diferenței (s.n.), textul devine sesizabil ca atare, se

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
sau ca termen inițial al sistemului mitic" (ibidem). Pentru ultimul element al schemei tridimensionale mitice, adică legătura semnificatului cu semnificantul legarea, termen mai potrivit, considerăm, pentru că surprinde caracterul dinamic al acestei componente hedonistul plăcerii textului apelează la semnificație. În plan intertextual (inclusiv intratextual), semnul este cu plus sau cu minus. Dacă repetarea este mai pronunțată decât diferirea, semnul este pozitiv (R > D → + ). Deoarece hipertextul are nevoie de cât mai multe puncte de ancorare pentru a stabili legătura cu hipotextul. Dacă diferirea

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
analoge; ea nu este deci niciodată unică, nici izolată, ci își găsește locul într-o serie de corespondențe, într-o rețea sau un sistem hierofanic, de revelații convergente și sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta, luând forme diferite, în spatele cărora lectorul îl decriptează, cu mai mare sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație din

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Principiul participației recunoaște dreptul oricărei forme sacre de a deveni locul unei veritabile circulații a puterii cosmice. Intertextul a fost definit de o manieră sinecdotică plecând tocmai de la acest mod de înțelegere a fenomenului. Întregul invocat prin parte traduce mesajul intertextual de revendicare de la operele literare care au caracter fondator și, mai mult, de la Textul Infinit kristevian. Așchiile de lemn adunate care sunt puse în păr reprezintă în mod simbolic, în Australia, blana cangurului pe care strămoșul-totem a purtat-o pe

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]