1,000 matches
-
care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare de intertexte", pe care comparatismul o practica avant la lettre. Intertextualitatea joacă o dublă funcție: de definire (a literaturii) și de operare (analiza procedeelor literare) se precizează în deschiderea manualului intertextualității. Cartea prezintă extrase din lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de intertextualitate, în ordonare cronologică sau tematică, fiecare contribuție teoretică bucurându-se de o introducere care îi subliniază rolul. A studia ceea ce un text face din alte texte, modalitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care comparatismul o practica avant la lettre. Intertextualitatea joacă o dublă funcție: de definire (a literaturii) și de operare (analiza procedeelor literare) se precizează în deschiderea manualului intertextualității. Cartea prezintă extrase din lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de intertextualitate, în ordonare cronologică sau tematică, fiecare contribuție teoretică bucurându-se de o introducere care îi subliniază rolul. A studia ceea ce un text face din alte texte, modalitatea în care el le transformă, le asimilează sau le dispersează, și nu analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el le transformă, le asimilează sau le dispersează, și nu analiza elementelor din textele anterioare pe care le putem folosi în explicarea textului nou, cu atât mai puțin datarea unui text iată cum ar putea fi definită o poetică a intertextualității 38 (Rabau: 2002, 16). Anne Claire Gignoux (2005) consideră critica genetică un fel de paratextualitate, de vreme ce exploatează manuscrise la care cititorul nu are acces în lectura sa lineară. Cercetătoarea face o analogie între traseele evoluției celor două, din 1970 (critica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
16). Anne Claire Gignoux (2005) consideră critica genetică un fel de paratextualitate, de vreme ce exploatează manuscrise la care cititorul nu are acces în lectura sa lineară. Cercetătoarea face o analogie între traseele evoluției celor două, din 1970 (critica genetică) și 1968 (intertextualitate). Prezentarea actualității de care se bucură critica genetică pleacă de la un scurt istoric al criticii surselor. Sursa este definită ca un text în integralitatea sa ori fragmentar, despre care se poate proba că a fost utilizat direct și deliberat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cumva un text și mai vechi, care să le fi determinat pe amândouă. Există diferența între surse dovedite, indecise și respinse (ibidem, 34). Critica surselor a apărut la început ca un instrument, printre altele, care ajuta la înțelegerea textelor, în timp ce intertextualitatea a apărut ca esențială pentru scriitură, ca și pentru lectură, angajând chiar literaritatea textelor. Critica surselor a pierdut teren, în pofida importanței pe care o avea pentru critica literară, din cauză că devenise cam elitist-universitară consideră cercetătoarea într-o societate care se democratiza
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să se alieneze pentru a deveni vandabilă" la rândul ei (Jean-Paul Engélibert și Yen-Maï Tran-Gervat). Ea trebuie să devină comentariu infinit, repetiție perpetuă, rescriere (cu doi é s.n.) care împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
împinge stereotipul la limită și debordează. Pe când a apărut noțiunea de intertextualitate, ea s-a înscris într-o "teorie a textului" cu multiple fațete, din care erau mai bine luminate productivitatea scriiturii și semnificanța (signifiance) ca proces (ibidem, 8). Dacă intertextualitatea se prezenta în primele formulări, că definiri nu prea erau ca o categorie generală, aspectul se datora preocupărilor promotorilor ei, circumscrise mai curând filosofiei decât criticii. Fenomenele intertextuale s-au bucurat de o situare în spațiul poeticii abia după taxinomia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care o înnoiesc mereu. Répétition este o vocabulă hermeneutică. Ea interoghează istoria: ce s-a petrecut între două ocurențe, de același enunț este altul față de prima dată? Réécriture este scriptural și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale secolului XX nu au încetat să repete că textele noi se fac din vechi (du neuf avec du vieux), că scrierea nu este niciodată altceva decât rescriere (ibidem, 25). În volumul colectiv Intertextualité, interdiscursivité et intermédialité (2009), care abordează intertextualitatea din perspectivă intersemiotică, André Gervais (Université du Québec à Rimouski) consideră că orice text ar fi un citat mai mult sau mai puțin exact, mai mult sau mai puțin rescris, deturnat, returnat (întors). Orice text este deja, "mereu deja", un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextului și mai ales a interpretării locului lui. Textul B poate fi juxtapus, alăturat textului A, ceea ce produce un efect de discontinuitate ; dacă textul B va fi integrat, așezat în ramă, vom ști că accentul este pe continuitate. Juxtapunerea corespunde intertextualității explicite, în timp ce integrarea este un caz de intertextualitate implicită (ibidem, 56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit studiul monografic al autorilor la care s-au oprit sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Textul B poate fi juxtapus, alăturat textului A, ceea ce produce un efect de discontinuitate ; dacă textul B va fi integrat, așezat în ramă, vom ști că accentul este pe continuitate. Juxtapunerea corespunde intertextualității explicite, în timp ce integrarea este un caz de intertextualitate implicită (ibidem, 56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit studiul monografic al autorilor la care s-au oprit sau oferă tabloul cuprinzător al evoluției intertextualității : Cristina Hăulică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textului A, ceea ce produce un efect de discontinuitate ; dacă textul B va fi integrat, așezat în ramă, vom ști că accentul este pe continuitate. Juxtapunerea corespunde intertextualității explicite, în timp ce integrarea este un caz de intertextualitate implicită (ibidem, 56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit studiul monografic al autorilor la care s-au oprit sau oferă tabloul cuprinzător al evoluției intertextualității : Cristina Hăulică Textul ca intertextualitate (pornind de la Borges
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
caz de intertextualitate implicită (ibidem, 56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit studiul monografic al autorilor la care s-au oprit sau oferă tabloul cuprinzător al evoluției intertextualității : Cristina Hăulică Textul ca intertextualitate (pornind de la Borges) (București,[1981]), Adriana Babeți Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură (Timișoara, [1998]), Carmen Pascu Scriiturile diferenței. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană (Craiova, [2002]), Ileana Alexandrescu Discursul repetat, cod intertextual al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
56). Pasiunea pentru intertextualitate a adus și în teoria literară românească teze de doctorat publicate, lucrări care au îmbogățit neprețuit studiul monografic al autorilor la care s-au oprit sau oferă tabloul cuprinzător al evoluției intertextualității : Cristina Hăulică Textul ca intertextualitate (pornind de la Borges) (București,[1981]), Adriana Babeți Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură (Timișoara, [1998]), Carmen Pascu Scriiturile diferenței. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană (Craiova, [2002]), Ileana Alexandrescu Discursul repetat, cod intertextual al literaturii postmoderne (aplicație pe Levantul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
monografic al autorilor la care s-au oprit sau oferă tabloul cuprinzător al evoluției intertextualității : Cristina Hăulică Textul ca intertextualitate (pornind de la Borges) (București,[1981]), Adriana Babeți Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură (Timișoara, [1998]), Carmen Pascu Scriiturile diferenței. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană (Craiova, [2002]), Ileana Alexandrescu Discursul repetat, cod intertextual al literaturii postmoderne (aplicație pe Levantul de Mircea Cărtărescu) (Iași, [2006], 2007), Ruxandra Oana Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură (Timișoara, [1998]), Carmen Pascu Scriiturile diferenței. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană (Craiova, [2002]), Ileana Alexandrescu Discursul repetat, cod intertextual al literaturii postmoderne (aplicație pe Levantul de Mircea Cărtărescu) (Iași, [2006], 2007), Ruxandra Oana Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a introdus în arhitext: a deschis o Cutie a Pandorei plină de taxinomii în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
așadar, vizează, transcendența textuală ce aparține lui Gérard Genette (Genette: 1982, pp. 10-12). Semioticianul francez propune o abordare cât mai tehnică, noneseistică și cuprinzătoare, a domeniului teoretic în care s-ar putea localiza cu un plus de precizie spațiul specific intertextualității. Prin noțiunea transtextuali tate, Genette înțelege "ceea ce pune un text în relație manifestă ori secretă cu alte texte". Sunt propuse cinci tipuri de relații transtextuale, descrise în funcție de caracterul lor abstract, implicit și global: o intertextualitatea înseamnă prezența efectivă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
plus de precizie spațiul specific intertextualității. Prin noțiunea transtextuali tate, Genette înțelege "ceea ce pune un text în relație manifestă ori secretă cu alte texte". Sunt propuse cinci tipuri de relații transtextuale, descrise în funcție de caracterul lor abstract, implicit și global: o intertextualitatea înseamnă prezența efectivă a unui text în alt text; o paratextualitatea este relația pe care un text o întreține cu proximitatea lui imediată (titlu, subtitlu, prefață, postfață, note etc.); o metatextualitatea se regăsește în ceea ce este exprimat în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
manieră nu tocmai matematică : "o relație de coprezență între două sau mai multe texte". Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 328) utilizează taxinomia genettiană, semn că nu s-a impus nicio altă abordare care să sistematizeze domeniul intertextualității, în cei douăzeci de ani. Operând cu criteriul explicit-literal, Gérard Genette diferențiază (1982: 8): o citatul (forma cea mai explicită și cea mai literală); o plagiatul (formă mai puțin explicită, împrumut nedeclarat, totuși literal); o aluzia (forma cea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
formă literală și explicită; o plagiatul este o formă literală și nonexpli cită; o referința este o formă nonliterală și explicită; o aluzia este o formă nonliterală și nonexpli cită. Criteriul explicitării este aplicat în unul din studiile importante consacrate intertextualității din opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o referința este o formă nonliterală și explicită; o aluzia este o formă nonliterală și nonexpli cită. Criteriul explicitării este aplicat în unul din studiile importante consacrate intertextualității din opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea a imitației se aseamănă, în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
importante consacrate intertextualității din opera lui Mihai Eminescu (Mureșanu Ionescu: 1990, pp.10-11). Rezultat al intertextualității explicite sau implicite, se pot diferenția : o citatele; o aluziile literare; o apropierile; o temele și motivele comune. Francis Goyet 41 consideră că teoria intertextualității și cea a imitației se aseamănă, în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la altele care îl preced: corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște fără încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în sensul că, pentru amândouă, un text trimite la altele care îl preced: corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște fără încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași idee de repetare eternă, vorbind despre intertextualitate vezi supra, capitolul anterior). Semnatarul articolului din revista Poétique sugerează faptul că intertextualitatea, reprezentând (în întregime) o formă de aluzie, poate fi analizată ca o metaforă, motiv pentru care autorul studiului propune să ne gândim la aluzie in praesentia și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
corpusul literar, asemeni unui Phoenix, renaște fără încetare din propria cenușă (douăzeci de ani mai târziu, Jean-Christophe Bailly va lansa aceeași idee de repetare eternă, vorbind despre intertextualitate vezi supra, capitolul anterior). Semnatarul articolului din revista Poétique sugerează faptul că intertextualitatea, reprezentând (în întregime) o formă de aluzie, poate fi analizată ca o metaforă, motiv pentru care autorul studiului propune să ne gândim la aluzie in praesentia și in absentia, opoziție din care decurge o alta: o citatul, care convoacă și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la o contradicție în termeni (comisă de M. Riffaterre, căruia articolul îi adresează o replică), dacă imaginăm citat implicit. E.Vasiliu 42 prezintă alte două forme de manifestare intertextuală care derivă prin aplicarea criteriului explicit-literal. Situații în care relația de intertextualitate ne apare cu evidență : o parodia; o pastișa; o tema cu variațiuni; o citatul. Situații în care relația de intertextualitate este mai dificil de sesizat, ceea ce solicită cititorului un plus de competență. Annick Bouillaguet oferă o altă lucrare importantă. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]