645 matches
-
cu malformații. Psihologia și sociologia au revenit pentru o vreme în câmpul științelor umane, restricționate de barierele colectivismului și de dogme partinice destul de rigide. Succesele interbelice ale acestor științe slujite de intelectuali români cu vocații profetice și terapeutice au incitat intransigența comisarilor Moscovei, care au ordonat sistarea activității școlii monografice interbelice creată de D. Gusti și colaboratorii la București. Un deceniu după 1968, în comportamentele oamenilor teama a fost domolită prin gesturi de cutezanță și luciditate sporită în aprecierea realităților socio-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cele colective se întâlnesc. Figura povestitorului sintetizează mărcile experienței enumerate până acum într-o formulă istoric-inaugurală: „Der Erzähler ist die Gestalt, in welcher der Gerechte sich selbst begegnet.“ Menirea sa este soteriologică, și anume de a eli bera omul de intransigența și, în mod esențial, de cruzimea mitului. Prin contrast, flaneurul se află la sfârșitul istoriei. Lumea sa este una a ruinelor pe care doar privirea alegorică le poate recupera. După război, experiența se constituie nu de la sine, ci prin confruntarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care exprima încrederea în sprijinul parlamentarilor la revizuirea Constituției. Conservatorii încercau să devieze discuțiile prin atacuri îndreptate împotriva guvernului referitoare la alte probleme decât revizuirea. Ei veneau cu acuzații referitoare la ingerințele din campania electorală. Al. Marghiloman a abandonat principiul intransigenței asupra reformei agrare, afirmând că acum se iviseră condiții în vederea desfășurării unor discuții favorabile soluțiilor liberale. În schimb, nu admitea nici o discuție referitoare la colegiul unic. Prin glasul lui C.C. Arion, Partidul Conservator condiționa discutarea rezolvării problemei țărănești de organizarea
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
mai cu seamă în cazurile în care intervin cumva alte rațiuni de despărțire, nedemne, din partea vreunuia din iubiți cum e și cazul cuplului din Moara cu noroc. Atunci blestemele curg în potop, dragostea fiind poate starea cea mai compatibilă cu intransigența, mai inaptă de compromis: Cine iubește și lasă Nu l-aș mai vedea cu casă; Aibă-și casa cucului, Și odihna vântului, Târătura șarpelui Și cinstea tâlharului. În nuvela lui Slavici, sentimentele și resentimentele nu sunt departe de această viziune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
retrăgându-se la Măgurele, Slavici a rupt încetul cu încetul relațiile pe care le avea cu oamenii care îl apreciau și îi erau binevoitori. Din propriul său stăpân, s-a văzut deodată subaltern al unor funcționari jigniți mai ales de intransigența acestui om dintr-o bucată care era Slavici. Din cauza acestui "surghiun" cel mai mult a suferit scriitorul pe care munca istovitoare și zecile de responsabilitățile ale fiecărei zile l-au ținut departe de scris. Din paisprezece ani în "pustiul" de la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o citesc bine, Mona Muscă va avea dexteritatea și energia de a se relansa. Nu pot refuza nimănui dreptul la retractare și la un nou început." (Andrei Pleșu, Pe marginea dosariadei, "Dilema veche", Anul III, nr.135-25 august 2006). Față de intransigența cu care Gabriel Liiceanu a primit vestea colaborării Monei Muscă, Pleșu este mai nuanțat, dar nu mai puțin acid. Într-adevăr "Mona Muscă reprezintă (...) un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonă, după 1989" nu? Ieri, Mona Muscă a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu tenacitate legăturile cu vechii colegi de partid, astfel încât, în 1987, intuind mai devreme decât mulți alții răsturnările viitoare, înscrie PNȚ în Internaționala Creștin-Democrată, iar din 22 decembrie 1989 se dedică fără rezerve refacerii partidului. De o calmă, dar adamantină intransigență, Coposu a încarnat în asemenea măsură ideea de rezistență anticomunistă, încât avea să devină foarte repede un simbol pentru unii și inamicul public nr. 1 pentru ceilalți. Un vast folclor ostil venerabilului președinte al PNȚCD, ale cărui teme sunt încă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
abjecți care au descris foarte bine lumea și, dimpotrivă, inocenți care n-au putut s-o facă. - Uite de ce, am continuat eu beat de furie (el admira un astfel de scriitor abject al cărui nume îl trec sub tăcere și intransigența mea morală se extindea asupra operei), un scriitor, de altfel ca oricare om, dacă nu mai are înaintea sa nimic de învins (și un individ abject ce mai are de învins dacă abjecția e victoria sa finală?), nici nu mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și intensă între vechi și nou, între arta cu tendință și arta autotelică, adică într-o polemică generalizată pe care n-a ocolit-o nici unul din marile condeie. Se știe că intransigența argheziană vădește o imensă responsabilitate față de actul creației, de aceea, atunci când se pronunță asupra problematicii literare, scriitorul emite sentințe definitive. "Dar să știi, dacă începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară din amvon în spațiul intim al camerei duhovnicești, păstrând însă aceeași intransigență etică: "Nu-ți pierde niciodată, dragă băiete, naivitățile și temerile delicate și nu-ți fie rușine cu ele; e marea avuție sigură a unui artist. Și să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
orice caz, nu se spune mal mult de-spre ea, decât că este din participare (ejk metonsivan)<footnote Ibidem, 53 PG, XXVI, col. 788 CD. footnote>.E drept că Sfântul Atanasie însuși - în lucrări cu oarecare tendințeirenice, dar fără părăsirea intransigenței doctrinare - se arată uneoridispus să accepte și pe oșmoio", însă adăugând de îndată ejk thî" oșmoio", pentru a se pune accentul necesar pe unitatea de Ființă, pecare oșmoio" o lasă în umbră sau chiar o strică<footnote Despre hotărârile Sinodului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
puțin. Daa...Dee... Ce spune? Bogoiu (deodată devenit solemn): Dragul meu... Vezi... Viața... Înțelegi... Ștefan (îl priveste atent, căutând să descifreze încurcătura lui): Nu înțeleg. Bogoiu: Nici eu.223 În piesa următoare, mercantilismul și cameleonismul șefului de gară, fixismul și intransigența absurdă a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar fi plâns, și-a fi mușcat pumnii și ar fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prețul abject al comodității. Hai, gîndește-te... În curînd am să-ți arăt ce Înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu Înțeleg ce vrei să spui” Îngăimai. „Ai să Înțelegi În curînd!” Îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care i-o știam, dar căpătase tonuri plușate, Încetinite alunecări intime, o anumită știință a pauzelor ce puteau fi reprezentate (datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se clătina din cauza „unor exagerări ale domniei sale - în vorbă și în atitudine - în chestiunea raporturilor cu Uniunea Sovietică“. La 14 iulie 1936, regele primea o scrisoare din partea lui Octavian Goga, în care acesta propunea următoarea soluție: „Îndrăznesc să cred că intransigența noastră de până ieri trebuie să înceteze și să înceapă pipăirile discrete pentru cântărirea posibilităților de încadrare în noua situație. Negreșit că această operă de adaptare la noua situație internațională nu se va îndeplini nici sunând clopotul cel mare, nici
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de Miniștri a dat o Rezoluție prin care confirma sprijinul necondiționat pentru politica externă promovată de Titulescu. Momentul 15 iulie 1936 poate fi explicat printro analiză a raporturilor dintre regele Carol al II lea și Nicolae Titulescu. Regele, „incomodat” de intransigența lui Titulescu, a încercat o manevră, eșuată însă, de a-l înlătura din guvern. Pe de altă parte, putem interpreta și în alt mod această tentativă de demitere. Aceasta a fost destinată pentru a „testa” reacția opiniei publice interne și
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
538, cadrul 1164 . 76 Ibidem, cadrul 1168. 77 I. Ciupercă, Momente ale relațiilor româno - italiene (1924 - 1937Ă, în “Analele Științifice ale Universității “Al . I. Cuza ”, Iași , tom XXXIII, seria Istorie , 1987, p. 60. 52 49 Momentul hotărâtor este reprezentat de intransigența lui Titulescu cu privire la impunerea unor sancțiuni Italiei , în urma atacării de către aceasta a Etiopiei , la 3 octombrie 1935 , și violența limbajului folosit de către Titulescu la adresa ziariștilor italieni în ședința Adunării Generale a Societății Națiunilor. Negocierile româno-sovietice au reînceput la 5 noiembrie
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
538, cadrul 1164 . 76 Ibidem, cadrul 1168. 77 I. Ciupercă, Momente ale relațiilor româno - italiene (1924 - 1937Ă, în “Analele Științifice ale Universității “Al . I. Cuza ”, Iași , tom XXXIII, seria Istorie , 1987, p. 60. 52 49 Momentul hotărâtor este reprezentat de intransigența lui Titulescu cu privire la impunerea unor sancțiuni Italiei , în urma atacării de către aceasta a Etiopiei , la 3 octombrie 1935 , și violența limbajului folosit de către Titulescu la adresa ziariștilor italieni în ședința Adunării Generale a Societății Națiunilor. Negocierile româno-sovietice au reînceput la 5 noiembrie
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
și amărâtă, însă chipul și privirea ei erau destul de plăcute; de la primele ei cuvinte, se vădea clar că are firea serioasă și plină de o veritabilă demnitate. În pofida tristeții pe care o afișa, se simțeau în ea fermitatea și chiar intransigența. Era îmbrăcată extrem de modest, în ceva închis la culoare, cu totul bătrânește, dar ținuta ei, conversația, toate manierele trădau în ea pe femeia care văzuse și o societate mai aleasă. Varvara Ardalionovna era o domnișoară de vreo douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a gătelilor. Privirea ochilor ei cenușii ar fi putut fi uneori foarte veselă și caldă, dacă n-ar fi fost cel mai adesea serioasă și îngândurată, uneori, mai ales în ultima vreme, chiar exagerat de serioasă și îngândurată. Fermitatea și intransigența se observau și pe chipul ei, însă se simțea că această fermitate putea fi chiar mai energică și mai întreprinzătoare decât a mamei. Varvara Ardalionovna era cam iute din fire, iar fratele ei chiar se temea întrucâtva de această irascibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viața religioasă, cât și în cultura americană contemporană în ansamblu. Ca mișcare organizată, cu dimensiuni religioase, sociale și politice, fundamentalismul creștin american își trasează punctele de plecare în bisericile neoprotestante, baptiste și presbiteriene, care afirmă infailibilatea și centralitatea textelor biblice, intransigență în combaterea răului, precum și pregătirea pentru iminenta reîntoarecere a lui Isus. Atitudinea militantă a fundamentalismului creștin nu se manifestă de obicei violent decât în retorica războinică și apocaliptică folosită în așa-numitele cruciade de evanghelizare, menite să dramatizeze lupta binelui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
redacții a făcut parte), fie în broșuri precum Cestiunea dinastică în România (1888), cu o versiune în franceză (La Question dynastique en Roumanie), și, reunind o serie de articole din „Adevărul”, în La Fin d’une monarchie (1890). Cu o intransigență spectaculoasă, V. denunță corupția partidelor politice, condițiile mizere din armată, erorile justiției, exploatarea țărănimii. El își propune să dezmintă ideea propășirii (economice, culturale etc.) sub domnia regelui Carol I, la adresa căruia alcătuiește adevărate diatribe, cu vervă și cruzime de pamfletar
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
Mare nu-l bănuise, probabil, atunci când se gândise să apeleze la serviciile fostului înalt prelat (dacă nu cumva țara stăpânită de fiul lui Vlad Vodă Călugărul reprezentase un loc de refugiu). Un Nifon energic, extrem de eficient, rigorist, deloc temător - în intransigența lui isihastă - să-l „învețe”, într-o veritabilă predică, pe voievod („Să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă. Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]