528 matches
-
să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută mâna. — Să sperăm. Stau la recepție și o aștept pe mama lui Luke, cu un soi de nervozitate intrigată. Sinceră să fiu, familia lui Luke mi se pare un pic cam ciudată. Are un tată și o mamă vitregă în Anglia, care l‑au crescut împreună cu cele două surori vitrege, și cărora le spune mamă și tată. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
serios. Michael ridică din sprâncene. A sunat‑o pe maică‑sa și i‑a zis că al naibii să fie dacă pleacă acasă fără s‑o vadă și și‑a stabilit o întâlnire cu ea. — Serios? Mă uit la el, intrigată. Și ce s‑a întâmplat? — Ea n‑a apărut. I‑a trimis un mesaj că trebuie să plece urgent din oraș. Luke a fost foarte dezamăgit. Michael clatină din cap. Între noi fie vorba, cred că nu te‑ai înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor și-l vede pe Lionel, îmbrăcat într-un chimono de karatist. E ușor băut, dar foarte ușor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ales când li se termină banii, și-au vândut deja paltonul și pe pantofii scâlciați nu pot lua nimic. Ca bețiv amator, Lionel trebuie înțeles că a luat această hotărâre. E ora 9.30. Se aude un țârâit de sonerie. Intrigat, Lionel ascunde banii în sertar și se duce la ușă: e îmbrăcat în boxeri și în maieu. Se uită pe vizor: e madame Agnès. Despre Agnès Agnès e o fată bună, chiar dacă nu mai e de mult fată și e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fi oricare altul. Prea simplă explicația, prea simplă... Primăvara să fie de vină? Primăvara, ca acum 40 de ani?... Întâlnire întârziată, pentru care nu mai ești apt, uzat de atâtea capcane, în fiecare clipă. Pisici, auzi, pretext! — Plecați deja? întrebă, intrigată, blonda de la catedră. Ridică din umeri, vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de...secretarul literar (nu altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași perioadă, l-am văzut pe dramaturg la Brașov: era tot un festival, de teatru contemporan. Eram, desigur, la barul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici n-aș fi ridicat măcar privirea. Caut niște idei, îi spun cu nevinovăție și închid repede monitorul. —Te uitai la wrestling? Nu știi niciodată de unde îți poate veni inspirația. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? strigă Davey intrigat. Noroc că muzica lui Johnny Cash este ascultată destul de tare, așa că putem vorbi fără să fim auziți. Ai plecat ieri cu Finn, care în mod clar era bulversat de chestiunea cu logodna. Despre ce a fost vorba? De ce nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajutor, frate! Hai să aducem aici scaunele din bucătărie. — Imediat! se execută Ben. Dar ce jucăm? Finn strălucește de încântare. —Ce ați zice de „Scaunele muzicale“? —Nu-mi vine să cred că Charlotte a câștigat de fiecare dată! exclam eu intrigată, în timp ce mă îndrept spre metrou împreună cu Daisy. Pentru că Finn și Ben au fost prea politicoși să-și pună mintea cu ea. Are dreptate. Deși amândoi au firi de combatanți și s-au îmbrâncit fără milă pentru a ocupa scaunul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult spațiu, dar geamurile erau închise, și ele se închid doar din interior... la ușă a stat tot timpul cineva treaz. Eu n-am închis un ochi toată noaptea. Și cum au putut dispărea, Corvium? Cum? Într-adevăr... cum? întrebai intrigat. Mă acuzi că aș fi adormit în timpul nopții? Nu, Aneriu. Stai liniștit. Vorbeam cu glas tare. Nu te impacienta. Ai avut o noapte lungă. Ar trebui să te duci acasă. Nu se vor întâmpla prea multe azi. Du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mersul său era deosebit față de al celorlalți. Era diferit. Nu știu exact prin ce se deosebea de alții, dar nu era un pieton oarecare. Stătuse nici cinci minute, când l-am văzut plecând, la fel de calm și de răbdător, precum venise. Intrigat, am coborât până jos, la parter, la cei care erau prezenți la intrarea profesorilor. Ana nu venise încă. Nici Soliteraj. Nu, nici Velail. Trecea greu timpul. Pentru mine, în schimb, trecea foarte repede. Aveam impresia că era deja amiază, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace în partea din stânga sus și patru ace în partea din dreapta jos. Și unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei intrigat. Apoi, brusc, îmi dădusem seama de adevărul crud: Domnule profesor Arvon, de ce nu purtați niciodată mâneci scurte, chiar și în zilele mai călduroase? Deschizându-se încet la cămașa de in, spuse: Hai să renunțăm la "domnule profesor". Nu sunt profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de acum cincisprezece ani. Și dacă asta a urmărit de la început, să creeze o societate bazată pe sclavagism necondiționat, de ce s-a chinuit atât de mult să-l dea jos de pe tronul din Sălile Poleite pe împărat? întrebă Marius foarte intrigat. Dar împăratul nu a încercat niciodată să întemeieze o societate bazată pe sclavagism, Marius, am spus eu. Bineînțeles că a impus reguli și legi noi pentru a-și asigura poziția și puterea liniei lui de sânge, după ce el va muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin acea mulțime și a ajuns la mine, începând să mă tragă de picior. M-am uitat nedumerit la el și mi-a făcut semn să-l urmez. A țâșnit apoi, la fel cum venise, prin acea mulțime de oameni. Intrigat, m-am dat jos și am început să-mi croiesc drum printre rândurile de elevi. Pentru mine era greu, căci eram mai înalt decât majoritatea elevilor și nu îmi era la îndemână să mă strecor printre acei oameni la fel de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Luați-i! Cum întrevederea se sfârșise din punctul meu de vedere, am dat să plec. Nu poți face asta! protestă unul din cei îmbrăcați în albastru. Suntem reprezentanții Ministerului. Am fost chemați aici! Zău așa? De către cine? "Ce interesant!" făcu intrigat un Sfetnic. Conducerea rebelilor, bineînțeles. Ați hotărât să începeți negocierile de predare a instituției. Și mai interesant! Negocieri de predare? Doar n-am înnebunit! Abia acum câteva ore însuși Ministrul plecase de la noi trântind ușa în urma sa. EU sunt conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în propriile sale coduri. M-am apropiat și eu. Căutam prin arhivele urbanistice ale orașului când am dat peste un ordin circular din partea Imperiului... Din partea Imperiului? Lasă-l! E o fantomă a trecutului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — Sunt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zâmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Eu Întotdeauna i-aș lua partea. Părerea mea, spune Artemis, e că dacă batonul de ciocolată Panther nu merge bine pe piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el când se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea. Lucru la care contribuie și momentul În care vine poșta și primesc o vedere de la ai mei, de la Le Spa Meridien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rândul Întâi și... — Nu În rândul Întâi. O să mă stresezi. — Atunci pe rândul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. Sunt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
exerciții, ceea ce, da, duce la pierderea greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice. Trebuie să-ți tonifici și să-ți întărești musculatura, și asta e la fel de important ca mâncarea. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acuzat că sunt travestit. Mi-am dat seama că mă trăsesem mai aproape de Luke. Asta în timp ce mă întrebam cum își rezolvau alți oameni problemele cu frații sau surorile mai mari, care îi disprețuiau. Așa ți-a spus? l-am întrebat intrigată. Și după aia ce s-a întâmplat? Presupun că ar fi trebuit să fac gestul cel mai potrivit, a răspuns el gânditor. —Care? Să te rogi pentru el? Nu! Să-i dau nenorocitului un cap în gură! Deși surprinsă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]