4,202 matches
-
de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse domnișoara Warren. Simțea că-i este recunoscătoare pentru iluminarea care acum inunda mintea ei cu lumină, nelăsând nici un colț Întunecat În care doctorul Czinner s-ar fi putut ascunde de ea. — Un interviu atât de minunat, asta am vrut să zic. Văd deja modul În care să vă prezint. — Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soț. Acesta este un exercițiu de pierdere a ego-ului și tu prea te simți bine făcându-l. Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului cum rămânea? —Ești prima persoană căreia i-am povestit, am recunoscut eu, În timp ce lacrimile mi-au inundat brusc ochii. E un Început de rău augur pentru o căsătorie. Sunt al naibii de furioasă și foarte supărată pe Hunter. Știu că trebuie să facă bani, să muncească, dar... of, Doamne... Ține, spuse Lauren, cotrobăind În sacul ei. Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea, surîde bătrînei cu cățelușa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la iveală. Fiecare statuie are o înălțime de peste trei metri și cântărește zece tone. Palatele de la suprafața edificiului funerar s-au distrus în timp, dar cele subterane sunt bine păstrate și conțin o mulțime de vestigii istorice. Camera funerară este inundată, la suprafață fiind vizibilă doar poarta de piatră a acesteia. Ciudat este faptul că apa din interior nu poate fi evacuată în întregime. Experții consideră că apa care l-a acoperit în permanență a făcut ca sarcofagul să se păstreze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lupte pentru putere și interese. La fel ca oamenii de rând, și împărații duceau o viață modestă și liniștită. Cum au îmblânzit apa Gun și Yu Într-o perioadă destul de lungă, în China antică, puhoaiele făceau ravagii.Terenurile agricole erau inundate, oamenii amenințați de foamete, frig și de atacul animalelor sălbatice. Îngrijorat de această situație, împăratul Yao a convocat toți liderii de triburi, pentru a le cere părerea. După discuții, împăratul decise să-l trimită pe Gun să îmblânzească apa. După ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cântat și dansat de bucurie și au început să lucreze pământul. Aflând că Xirang a fost furată de Gun, împăratul ceresc trimise soldații și generalii din cer, pe pământ, ca să recupereze comoara. Astfel, viiturile ieșiră din nou din matca râurilor, inundând terenurile agricole și înghițind vieți omenești. Indignat, împăratul Yao spuse că: "Gun a știut să construiască digul care să împiedice apa să iasă. Dar odată cu dărâmarea acestuia, urmările sunt mai grave. N-a reușit să îmblânzească apa nici după nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au sosit, odată cu apa, cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul acestora se ridica o clădire, a Cazinoului. Era inundată de lumină și Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele, acolo unde construcțiile din jur fuseseră demolate. Nemaifiind pe nici o stradă, era o clădire lipsită de adresă. Am numit-o Ultimul lucru rămas În picioare. Pe fiecare latură a ghișeului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om de rînd. Tatăl meu e farmacist și urăște toate medicamentele germane care au inundat piața. În această privință Îi semăn: prefer medicamentele englezești Burroughs și Wellcome tuturor produselor Bayer... Cu toate astea, trebuie să ținem seama și de existența celuilalt tip uman. Noi sîntem adevărații materialiști... Dispariția tuturor vechilor frontiere, noile concepții economice... iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
improbabili parteneri. Catherine stătea sprijinită de partea din spate a Lincolnului, cu pubisul lipit de aripa cromată și ținându-și capul întors de la mine. - Conduci tu? Te simți bine, nu? Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea în punctele acelea, ca un om ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ministere; Ministerul de Externe a rămas un fief al indivizilor care se opuneau integrării euro atlantice, iar persoane de aceeași factură din Ministerul de Interne au putut bloca eforturile timide de reformă propuse după 1996. În fapt, elementele pro-Ceaușescu au inundat din nou Ministerul Culturii în perioada 1994-1995, perioadă în care PRM a fost partener în coaliția de guvernare. Dar ceea ce pare să-i fi permis lui Vadim să supraviețuiască dificultăților care în numeroase ocazii l-au adus în pragul scrierii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
preluat de mișcările populare de pe întreg teritoriul mexican și a avut o rezonanță în lumea întreagă. Ziarista Dar Qing este o adversară curajoasă și deschisă a barajului hidrocentralei Three Gorges care amenință să disloce 1,2 milioane de oameni, să inunde 100.000 de hectare din terenurile agricole cele mai fertile ale Chinei și un lanț magnific de canioane și să distrugă speciile pe cale de dispariție ale habitatului din regiune. După cum spune ea, «Cea mai înaltă expresie a demnității se poate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
luat-o la gură, am umplut-o instantaneu de spermă, curgea din mine ca șampania la formula 1, știi, ne-am lins și supt unul pe altul cam o oră, mă durea limba, mă durea gura, slobozul curgea în continuare, inundam camera, m-am întors și mi-am infipt pula în pizda-i și am futut-o, am futut-o, am futut-o, și ea pe mine, după care iarăși eu pe ea, și din nou ea pe mine, urlam amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub tipar. Un moment. Concentrează-te. Reordonează-ți în minte ansamblul de informații cu care ai fost inundat dintr-o dată. Un roman polonez. Deci cartea pe care începuseși s-o citești ieri cu atâta interes nu era ce credeai, ci un roman polonez. Asta e cartea pe care trebuie să ți-o procuri acum, imediat. Nu te lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților false ce inundă lumea pot fi descoperite puținele cărți purtătoare de un adevăr, poate extrauman sau extraterestru. Cei din urmă consideră că doar contrafacerea, mistificarea, minciuna intenționată pot reprezenta într-o carte valoarea absolută, un adevăr necontaminat de pseudoadevărurile dominante. „Credeam că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, e ca o așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată departe, căci nu există certitudine în afara falsificării. Aș vrea să-l găsesc pe Ermes Marana și să-i propun să ne unim și să inundăm lumea cu lucrări apocrife. Oare unde este Marana acum? S-a întors în Japonia? Încerc s-o fac să vorbească pe Ludmila despre el, sperând să-mi spună ceva precis. După părerea ei, pentru a-și desfășura activitatea, falsificatorul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina ajunge și la mine... - Hai, Zdreanță, hai cu tata... - Ce, ce... - Vorbeam singur, mă pregăteam pentru cursuri. - Fug, am o mulțime de treabă! A, și mi-a spus să-ți spun că nu prinzi semestrul ăsta concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dîrdîia și că apa Îl pătrunsese pînă la oase. Se lăsă să alunece, pînă se așeză pe pămîntul Îmbibat de apă, cu spatele sprijinit de stîncă, Își puse capul pe ea și, pentru cîteva clipe, lăsă lacrimile mari să-i inunde ochi, plîngîndu-și de milă. Încălcase legea. Atentase Împotriva integrității lanțului său, Încercînd să-l taie, și era conștient că pedeapsa avea să fie brutală, căci dușmanul lui aștepta de multă vreme să facă un pas greșit pentru a-i aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avură virtutea să-i mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bret Hillary Beals. Nu, personajele astea inventate, criticul și patronul galeriei de artă și colecționara, îi spun în cele din urmă artistului nostru: Uite care-i târgul. Au investit milioane în lucrările autorului ăluia de printuri neglijente, care însă a inundat în ultima vreme întreaga piață de artă cu producțiile lui. Face bani cu grămada, dar în același timp valoarea operelor lui mai vechi tot scade. Valoarea investiției lor. Târgul e următorul: dacă Terry Fletcher îl ucide pe autorul de printuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îneci. Să-ți verși mațele goale. Putoarea le intră în haine și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele se blochează și încep să dea pe-afară. Se mai înfundă încă un WC. Deja apa inundă covorul albastru din hol. Înțepenite în vreo conductă, pungile se îmbibă de apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea, îi inundară sufletul. Un tânăr se uita fix la ea, ițindu-se din spatele muntelui de om care-i stătea la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
după tine. Într-o zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]