5,980 matches
-
dumneavoastră, purtat permanent, nasul este supus riscului de a se strica în unele situații neprevăzute." Spiritul acesta șugubăț, mereu pe muchie, se regăsește, din plin, în spectacolul lui Dabija-Milea-Burlăcianu-Dumitrescu. Ca și filosofia derizoriului, a delirului, ca și ritmul ficțiunii ce invadează realitatea, o turbionează și îi dă drumul peste noi. Încă ceva semne majore în acest spectacol, definit extrem de inspirat de echipa Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu: "Un NAS plin de muzică fără a deveni concert și plin de teatru fără
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
cavalerul tău mult așteptat va ajunge în strânsoarea brațelor tale, fă-ți acum doza de vaccin în umărul drept. șase în al patrulea loc: anxietatea dispare, simți cum doza de vaccin cu salivă de furnici albe își face efectul, cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici de vaccin la fiecare loc julit, simți puțină căldură, nu e vina nimănui că s-a întâmplat, e plin ținutul de mici mine cu plumbi îngropate în pământul bătătorit de mâinile neistovite ale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără să afle, sub cuibulețele lor, o sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși trebuie să fi avut loc într-un ținut invadat de cârtițe, în care au supraviețuit numai exemplarele care aveau studii superioare de supraviețuire în prezența animalelor păroase și oarbe de dedesubt, care sapă tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în care ai descoperit-o. Pe planeta mea se află niște semințe îngrozitoare, semințele de baobab. De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
soarta noastră, domnule inginer? a întrebat în cele din urmă, vădit îngrijorat, învățătorul. Nu știu, domnule învățător. Până în prezent, însă, Germania a trecut la traducerea în faptă a ideii spațiului vital. Știți cred că pe 12 martie 1938 Hitler a invadat Austria, anexând-o. Și tare mă tem că acest Hitler - după cum se zborșește la toți - nu se va opri aici. Am uitat să vă spun că, înainte de asta, a cerut Poloniei portul Danzig și un coridor de trecere, pentru a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nașule, ai avut matale dreptate vorbind despre nemți. Mare popor, nebuni conducători, sau mentori, cum le-ai spus mata. Iaca ultima lor ispravă. După ce, pe la începutul lunii aprilie, anul de grație 1940 după Hristos - cum ar fi spus tata - au invadat Danemarca și Norvegia, acum, la începutul lunii mai, au pornit atacul împotriva Olandei, a Belgiei și, nici mai mult nici mai puțin, împotriva Franței. Să vezi dumneata cum se adeverește vorba ceea: „Tu nu-l lași să moară, iar el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde erau lanurile cu porumb. Nici nu se lumina de ziuă ,când tractorul ieșea din sat. Până se ajungea la tarlaua cu pricina, se lumina de-a binelea. Tare minunate mai erau diminețile; adia un vânt molatec, aerul proaspăt Îți invada plămânii, dar mai ales roua și pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apropierea hotelului și am ieșit să văd ce haine aș putea să-mi mai cumpăr, pentru a-mi completa garderoba. Toamna Încerca să-și facă anunțată prezența prin paleta-i coloristică ( specifică), mai Întâi, abia sesizabilă, ca mai apoi să invadeze Întreg spațiu respirabil, cu parfumuri ademenitoare și culori Înflăcărate. Vrei, nu vrei, când se Înstalează toamna, există ceva tainic În atmosferă care ți se strecoară În suflet și totul devine o notă muzicală. Înainte să traversez strada, la câțiva pași
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aprins de propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți spun “te iubesc”, mi-e dor de tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că asta nu mai are nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i așa?” A dat din cap și nu a mai putut să-și stăpânească plânsul. „Pot să-l văd?” M-a condus În salonul unde i s-a oferit ultimul ajutor. Era doar În slip, având zona superioară a pieptului invadată de sânge. M-am așezat pe pat, lângă el, și l-am mângâiat Îndelung. Aveam inpresia că doarme. Acesta a fost sigurul meu sentiment. I-am luat ceasul de la mână, ceas pe care i-l făcusem cadou de ziua lui
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în oraș, sare din autobuz ca o apucată și se pierde prin mulțime în câteva secunde. Începe coșmarul traversării orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta, claxoanele țipă ne întrerupt. "Doar un cutremur ne mai lipsește", se pomenește vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ore. Intrăm printr-o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar foarte spațioase, invadate de lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de doză, patronii bagă șișul în tine ca într-o varză la cea mai mică enervare. Nu, nu, cărarea asta e plină de hoituri la care nimeni nu se uită. Afacerea țigărilor a fost compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate doar dacă se gândește cineva la o prohibiție. Dar până atunci trebuie să-ți găsești o îndeletnicire rentabilă. Oțelul românesc. Uite, dom'le, cum nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
est-ce que tu fais?, hă pe băț de tuiu î„ce mai faci?”, în indiană). Extrapolând la realitatea de astăzi, petrecerile, șezătorile și filmele de altădată s-au mutat la televiziunile particulare de talk show-uri, agresive și indecente, ce invadează intimitatea sufletului telespectatorului, înveninându-l și punându-i sare pe rănile deschise. Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi o întinse peste urmele de vată de zahăr. Din depărtare Mali îl văzu și îi făcu cu mâna, el îi răspunse fluturând mâneca lălâie deasupra capului. Slavko se opri puțin să respire. Sângele îi bătea în cap și îi invadă obrajii. Toată iubirea din lume venea acum asupra lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Înțeleasă mai Întâi Într-un sens riguros și pur negativ: de unde anumiți autori au susținut că statul trebuie să-și reducă activitatea sa la minimum și să se abțină chiar de la a promova binele sau fericirea universală, pentru a nu invada larga sferă a libertății rezervată fiecărui particular. Neîncrederea față de formule ca «Stat providență» sau «regim paternalist», care tindeau să atribuie Statului o putere nelimitată, nu era desigur nejustificată, o lungă serie de experiențe n-a demonstrat prea clar, că aceste
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea să mai sesizeze acest fapt. Vama Era ultima zi din vacanța anului respectiv, și a doua, după revenirea în țară, de pe meleagurile englezești, unde soțul ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al închisorii și s-a zdrobit total de caldarâm. Acum, cei care se mai găseau prin parc, se întrebau, când Maria și-a făcut apariția
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al Doamnei Secretare, despre ideea preconcertului, în binele micuței Dochița, de numai câteva luni, și pătrundea, entuziast, în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Toată omenirea o să afle, și-o să se minuneze. Da, domnule, tocmai la noi, cuibar de spionaj! Mare belea pe capul nostru! Da, domnule, mare, o să vedeți și-o să vă minunați. Hai. Repede! Câteva zile mai târziu, presa vremii a fost invadată cu știre de zenzație. Schimbălău și Schimbălete și-au mutat birourile afară, în stradă, în două corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și nu are nici o legătură cu subiectul meu. În urma lui am renunțat în întregime la desen. Asta s-a petrecut acum două luni, nu, acum două luni și patru zile. Era în a treisprezecea zi după Nouruz. Mulțimi de oameni invadaseră împrejurimile orașului. Închisesem fereastra camerei pentru a lucra în pace. Crepusculul era aproape. Desenam cu ardoare. Dintr-odată ușa s-a deschis și a intrat unchiul meu. Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]