941 matches
-
cu frontiere vagi, sînt mai mult sau mai puțin apropiați de un prototip. Ne centrăm, în acest caz, pe varietatea reprezentărilor mai mult decît pe percepție monolitică și unipolară a schemei de gen. Astfel se evită închiderea indivizilor în forme invariabile și fixe de conduite și se autorizează o înțelegere nuanțată. Acest lucru explică de ce concretizarea alegerilor androginice se face mult mai ușor în grupurile masculine, unde este activată o schemă a diferențelor individuale, identică modelului occidental de individuație. Bărbatul nu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de tine și nu-l poți întâmpina cu rezistență"209, oferind definiția cea mai sugestivă din punct de vedere artistic și religios ce putea fi adusă acestui concept: "fenomenul inspirației, indiferent de ce nuanță ar fi ea, se exprimă prin formula invariabilă: luminarea minții"210. Fig. 8. Maria Pascal, Proorocul Daniil În această direcție, ultima dintre definițiile alese, luminarea minții, este și cea pe care o vom analiza prin câteva exemple extrase din rândul operelor de artă religioasă. În creștinism bunăoară, icoana
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acel act de volițiune e pururea dureros; el devine plăcut abia atunci când, trecând prin sita cugetării, se rarifică și se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie. [2] Organismul reprezintă o sumă de puteri, fie zis, în orice moment invariabilă. Această sumă să zicem că se cheamă S. Prin lucrarea unei raze ce luminează * se adaogă la această sumă cantitatea a. Pentru întreaga sumă, care e o unitate, cantitatea e insuportabilă. Ea trebuie să scape pe-o tangentă oarecare. Ea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o femeie sănătoasă să ajungă la al Doilea Semn sau la a Treia Indicație de plăcere și acestea, cu siguranță, nu reprezintă standardul pentru un taoist „normal potent”. Textele taoiste sugerează diferite stiluri de înfigere, iar acestea sunt, în mod invariabil, descrise cu metafore poetice care intensifică în sine estetica actului. Lee Tung-hsüan a enumerat câteva dintre aceste stiluri de înfigere în Misteriosul maestru al peșterii: - apăsați rădăcina Tulpinii de Jad strâns pe movila de deasupra Porții de Jad, deplasați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aceste mișcări sunt reprezentate în SNC. În cele ce urmează vom încerca să dăm răspuns la două întrebări fundamentale: Ce se găsește în memorie încât mișcările noastre ne sunt de caracteristice? Care este structura pentru care se aplică parametrii? Trăsături invariabile în programul motor generalizat Pentru a începe descoperirea naturii reprezentărilor trebuie cunoscute ccare dintre trăsăturile modelelor adaptabile mișcării rămân invariabile sau constante, întrucât mai multe trăsături superficiale (ca viteza, amplitudinea și încărcătura mișcării) sunt modificate. Când timpul mișcării este modificat
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
se găsește în memorie încât mișcările noastre ne sunt de caracteristice? Care este structura pentru care se aplică parametrii? Trăsături invariabile în programul motor generalizat Pentru a începe descoperirea naturii reprezentărilor trebuie cunoscute ccare dintre trăsăturile modelelor adaptabile mișcării rămân invariabile sau constante, întrucât mai multe trăsături superficiale (ca viteza, amplitudinea și încărcătura mișcării) sunt modificate. Când timpul mișcării este modificat, de exemplu, aproape orice alt aspect al mișcării se schimbă, de asemenea forțele și duratele contracțiilor, viteza membrelor și distanțele
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
că un vals este totdeauna pe măsura ¾, indiferent de viteza la care s-ar desfășura. Timpul relativ reprezintă structura profundă a mișcării ca opusă trăsăturilor de suprafață văzute în ușoarele modificări realizate în timpul mișcării. Această profundă organizare temporală apare ca invariabilă în mișcare, chiar și atunci când acțiunile sunt realizate la viteze și amplitudini diferite. Mai precis, timpul relativ se referă la setul de proporții al duratelor mai multor intervale din interiorul mișcării. Considerăm două mișcări ipotetice de azvârlire, mișcarea 1 fiind
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mai multe dimensiuni (timpul mișcării, amplitudinea etc.), făcând posibil un număr esențial nelimitat de combinații de mișcări de azvârlire specifice, fiecare dintre ele conținând același timp relativ. În continuare observatori subiectivi ca antrenorii și arbitrii pot detecta relativ ușor aceste invariabile permițând clasificarea rapidă și exactă a mișcării conform propriei sale structuri de timp relativ. Sistemul motor este organizat astfel încât același timp relativ este aproape necesar, cu un timp relativ diferit , foarte ineficient și dificil de produs. Subiecții par incapabili (sau
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de suprafață diferite (durata, amplitudinea etc.) timpul relativ rămâne invariabil; -ținând seama că trăsăturile de suprafață sunt foarte ușor de modificat de către parametrii reglatori, structura mai profundă a timpului ralativ este foarte dificil de modificat. Clasele diferite au timpi relativi invariabili diferiți Deși timpul relativ este invariabil în interiorul unei clase de mișcări, cum este azvârlirea, timpul relativ diferă între clase diferite de mișcare, cum ar fi azvârlirea și lovirea. Acest lucru poate fi ușor observat ca o schimbare bruscă în timpul relativ
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mic 15%. E3 care avea cea mai mare proporție a ciclului de mers este acum intermediară, cam 28 %. În final, întrucât viteza alergării a crescut de la 8 la 12 km./oră, există o tendință a acestor proporții să rămână aproape invariabile. Interpretarea este că aici există două programe motorii generalizate care acționează: unul pentru mers și unul pentru alergare. Fiecare are propriul său model de timp relativ și fiecare este complet diferit de celălalt. Când viteza covorului crește pentru mers, valorile
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
a sângelui în funcție de poziția corpului. Marile sectoare ale circulației venoase sistemice sunt: supradiafragmatic, abdominal și al membrelor inferioare. In ortostatism sectorul supradiafragmatic se caracterizează presiune redusă, care scade cu înalțimea. Venele intracraniene (sinusuri venoase), acoperite de dura mater, prezintă calibru invariabil, iar fluctuațiile de presiune sunt legate de presiunea lichidului celfalo rahidian. In sectorul venos intratoracic au loc variații ale presiunii corespunzătoare ciclului respirator și modificărilor de poziție. In sectorul abdominal: volumul sanguin nu se modifică la schimbarea poziției. La trecerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
realitatea"și că "teoria" poate fi testată prin apelul la o "realitate" care există deja acolo (a se vedea și George 1994). Problema care se pune aici este dacă ceea ce există concret este mereu dependent de teorie și în mod invariabil condiționat într-o anumită măsură de limba și cultura observatorului și de concepțiile generale asupra societății la un anumit moment și într-un anume loc. Și, așa cum s-a menționat mai sus, cei care investighează esența teoriei nu pot face
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de ei, după cum observa Marx în Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte (1977e), și de aceea trebuie neapărat realizată o examinare detaliată a condițiilor actuale. Cu toate acestea, ordinea care ne-a fost "dată" nu este deloc naturală, necesară sau invariabilă istoric. Teoria critică internațională ia configurația globală a relațiilor de putere ca obiect de studiu și se întreabă cum a apărut această configurație, ce costuri aduce cu sine și ce posibilități alternative rămân imanente în istorie. Teoria critică este esențialmente
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și regresul democratic, în același timp și în același ritm113. Nu-i greu de arătat cum televiziunea depolitizează politica, îl demotivează pe alegător, îl deresponsabilizează pe responsabil și stimulează în mod periculos personalizarea puterii. Să facem o scurtă schiță. Maximă invariabilă: "a guverna înseamnă a-i face pe oameni să creadă ceva". Variație tehno-istorică: care este cel mai credibil lucru? Astăzi, imaginea. Ea dovedește. Într-adevăr, ea determină indicii de popularitate, componența guvernelor, ierarhiile în stat, calendarul și conținutul discursurilor publice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
salvgardarea cultului puterii. Fiecare dintre cele trei direcții diferite speculează ideea de natură, acordându-i un înțeles în funcție de propriul interes. Astfel, naturalismul biologic susține atât egalitarismul (arătând că, deși normele sociale sunt arbitrare, fiind impuse din afară, există legi naturale invariabile care demonstrează egalitatea dintre oameni), cât și inegalitatea biologică, care este tot una naturală; pozitivismul etic justifică neîncrederea în om și în posibilitățile sale, afirmând că acesta nu e în măsură să judece normele impuse de societate, ci, dimpotrivă, societatea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
puțin poate sociologia să ofere un cadru teoretic care să ne permită să derivăm legi universal-valabile, aplicabile în orice moment istoric, indiferent de spațiu și timp. Iar asta cu atât mai mult cu cât legile naturale, chiar dacă descriu fapte, sunt invariabile, în vreme ce legile sociale nu descriu fapte, ci doar trasează direcții pentru conduita acceptată în societate. Pentru pesimismul istoric al lui Platon, un pesimism de tip hesiodic, legea dezvoltării istorice consta în faptul că orice schimbare înseamnă un declin. Filosoful elin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
istoric. Într-o astfel de analiză, metodologiile cantitative care, desigur, ocupă un loc important în cadrul teoriei sociale și politice sunt insuficiente. Fiind interesat să surprindă mentalitatea specifică unei epoci ori unui grup social, analistul se plasează el însuși, în mod invariabil, în subiectivitatea proprie înțelegerii realității sociale de către acel grup sau acea epocă. Se pare așadar că modelul neutru de analiză a ideologiei nu ne oferă suficiente date care să demonstreze că avem de-a face cu criterii pe deplin obiective
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a sângelui în funcție de poziția corpului. Marile sectoare ale circulației venoase sistemice sunt: supradiafragmatic, abdominal și al membrelor inferioare. In ortostatism sectorul supradiafragmatic se caracterizează presiune redusă, care scade cu înalțimea. Venele intracraniene (sinusuri venoase), acoperite de dura mater, prezintă calibru invariabil, iar fluctuațiile de presiune sunt legate de presiunea lichidului celfalo rahidian. In sectorul venos intratoracic au loc variații ale presiunii corespunzătoare ciclului respirator și modificărilor de poziție. In sectorul abdominal: volumul sanguin nu se modifică la schimbarea poziției. La trecerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
destinație. Atunci de ce să nu le permitem celor cu o competență superioară în guvernare să ia hotărîrile decisive în privința bunăstării statului? Să dirijeze guvernarea către destinația potrivită, binele public? Bineînțeles că nu putem presupune că toți oamenii sînt în mod invariabil cei mai buni judecători ai propriilor interese. Copiii, evident, nu sînt; alții, de obicei părinții, trebuie să le fie protectori pînă cînd devin capabili să-și poarte singuri de grijă. Și adulții se pot înșela în privința intereselor lor, a celor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a sângelui în funcție de poziția corpului. Marile sectoare ale circulației venoase sistemice sunt: supradiafragmatic, abdominal și al membrelor inferioare. In ortostatism sectorul supradiafragmatic se caracterizează presiune redusă, care scade cu înalțimea. Venele intracraniene (sinusuri venoase), acoperite de dura mater, prezintă calibru invariabil, iar fluctuațiile de presiune sunt legate de presiunea lichidului celfalo rahidian. In sectorul venos intratoracic au loc variații ale presiunii corespunzătoare ciclului respirator și modificărilor de poziție. In sectorul abdominal: volumul sanguin nu se modifică la schimbarea poziției. La trecerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
rezultă că a începe și incipio au altă bază etimologică, pe care o întâlnim în a încăpea, a căpui, capcană, căpiță, copac, copoi, ceapă etc., rădăcina fiind cap, cop-, cep, cup-, chip, chef etc. Latina însăși avea pe incipit, formă invariabilă pentru „il commence”, care denumea primul cuvânt dintr-o scriere, și pe incipesso sau incipisso „commencer”, iar formele it. cominciare și fr. commencer au aceeași bază etimologică cu formele românești de mai sus. Dificultatea perceperii acestui lucru provine din aceea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de excitație de la o ștrangulație (nodul) Ranvier la următoarele. Potențialul de acțiune declanșat de stimulii supraliminari oferă informații asupra duratei, intensității și amplitudinii stimulării. Spre deosebire de stimularea subliminală care determină răspunsuri locale nepropagate, stimulii supraliminari, depolarizanți, generează trenuri de potențiale electrice invariabile, ce transportă codificat informațiile producătoare de creșterea excitabilității de către excitanții termici, mecanici, chimici, electrici supraliminari de diferite cauze de lungă durată etc. Printre factorii de scădere a excitabilității figurează fenomenul de acomodare, creșterea calciului și scăderea potasiului din mediu, anestezicele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spontane cu valoare de 0,5-1 mV, pe care le-au denumit potențiale miniaturale de placă. Acestea au la bază mici depolarizări spontane atribuite unor unități formate din pachete echimoleculare de substanță mediatoare, denumite cuante. În timp ce amplitudinea potențialelor respective este invariabilă, apariția și frecvența lor este aleatorie. Potențialele miniaturale de placă dispar dacă fibrele presinaptice degenerează și reapar odată cu reinervarea, indicând că eliberarea bazală a mediatorului este continuă. Stimularea electrică a teritoriului presinaptic determină apariția unor multipli întregi ai potențialelor miniaturale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin imitare sau ignorare. Observăm, în acest sens, cum, în mod invariabil, incipitul textelor urmuziene pornește de la normal și acceptabil, pentru a devia treptat și contrariant, spre anormal și inacceptabil simțului comun. Astfel: Ismail "nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 1/2 dimineața, rătăcind în zig-zag pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]