2,961 matches
-
însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al cărei mariaj cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Asta vor oamenii. Din același motiv pentru care ne ducem la circuitele de viteză să vedem accidentele mașinilor de curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”. Cea mai pură satisfacție e atunci când cei pe care-i invidiem o pățesc. Cea mai autentică formă de bucurie. Satisfacția pe care o simți când o limuzină o cotește greșit pe o stradă cu sens unic. Sau când Jay Smith, interpretul lui Pinky din Poznașii, e găsit înjunghiat în deșert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ținută departe de această durere, Luana se bucura de o copilărie liniștită și fericită. Având șansa să dispună de o fire independentă și o natură luptătoare ea trăia, din plin, fiecare moment al vieții. Isteață, cu o intuiție demnă de invidiat, găsea metode și resurse pentru a pune în practică orice dorință. Singura stare cu adevărat valoroasă era libertatea și nimeni nu îndrăznea să i-o îngrădească. I se permitea orice. Să se cațere în copacii din grădină și pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deslușești. Acum știu că suferi foarte mult și că-ți vine să plângi dar te ascunzi de mine și-ai s-o faci după ce plec eu. Draga mea, ai să mănânci o pâine tare amară în viață. Femeile te vor invidia pentru că ești frumoasă iar bărbații se vor răzbuna pe inteligența ta. Dincolo de toate astea, ține minte ce-ți spun: în viață trebuie să ai idealuri și să crezi, cu ardoare, în ele. Dar, mai înainte de toate, trebuie să-l iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce vorbești, domnișoară, șuieră unchiul Dali, altfel o iei peste gură. În cinci minute să fii în pat! Luana o luă la fugă spre casă. Se aruncă pe un scaun, sufocată de ciudă. Amintindu-și cuvintele bunicii, "femeile te vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se bucurau de momentele unice distrându-se, ciocnindu-și cupele de șampanie. Avea să se întoarcă la școală și să asculte, cu lacrimi în ochi, întâmplările trăite de sărbători de către colegii ei, banale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învățată din clasă. Lucra mult cu elevii, zeci și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu oarece emoții în ce privea reușita la examenul de matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se mai mire, în biroul directorului general. Cristian Bariu n-o cunoștea personal. Superlativele pe care Ștefan le folosise atunci când, cu diferite ocazii, vorbise despre fosta soție, le considerase subiective, pornite, doar, dintr-o afecțiune puternică față de ea. Îl invidiase, la un moment dat, că se poate exprima astfel și că, la rându-i, nu avea motive s-o vorbească de bine pe femeia de care divorțase. Văzând-o, însă, realiză că Ștefan nu exagerase deloc. Lumina și căldura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai despre asta. Doar fata cu pricina pare supărată sau o face pe supărată, deși îi e clar că este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la stomatolog până în ultima clipă. Acum avea timp pentru toate, aproape că-l invidia, deși știa bine că odată ajunsă la anii lui va fi de mult o femeie apusă, nici cel mai absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus că dumneata iradiezi liniște? Iradiez? Întrebă Dimitrie și surâse furat de vreun gând. În tot cazul, aflu abia acum că sunt un furnizor de mare preț. Râse. Avea dantura puternică, fără nici o defecțiune. Sidonia îl privi mirată. Cât îl invidia! Pricomigdalele erau foarte bune. La ceai, după gustul ei ar mai fi fost necesar un pliculeț de zahăr, dar Sidonia nu spuse nimic, multe femei din motive estetice consumă ceaiul neîndulcit. Și apoi preferința către alimentele dulci, odată deconspirată, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică, era și actuala lui prietenă, și eu, și mai era încă cineva, îmi va zice el râzând impertinent pe burtă în hotel, iar eu am să mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea să fiu tu. Suntem robii frumuseții și Mihai știe asta, și eu, atunci când Marius, subțire și lung și dezbrăcat, cu buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mi-a zis Păianjenul râzând tare pe spate în nisip, iar eu m-am dizolvat în hohotul lui, mică, la 3 ani, ce-aș mai fi putut spune, aș vrea să fiu homosexual, le-am spus Turiștilor, și chiar îi invidiam, cu aerul lor occidental și cu putința de a călători de colo-colo, iubindu-se, și asta mi se părea minunat. Mă gândeam, îți dai seama, Cezar, unul e din Portugalia și altul din Londra și după ce s-au filat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-l născocise. — S-o batem cu armele ei pe nemernica asta! Ia-i un interviu în timp ce are iluzia că ea te intervievează pe tine! Află câte ceva despre trecutul ei. Încearcă să-i înțelegi modul de gândire. De unde i se trage invidia? De unde răutatea asta? Expune-i punctele slabe. Învaț-o minte. Nu-i asa c-ar fi minunat? — Nu crezi c-ar bănui ceva dacă aș suna-o și i-aș spune că m-am răzgândit? — Nt! Habar n-ai cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să dea o mână de ajutor doamnei Ster la restaurarea cavoului familiei și a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales În cazul acesta, zise Petru, cu o undă de ironie În glas. Oare pe ce muzică dansează ei În liniștea asta? Ce contează? Sunt În ritm. Parcă ar fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mînca bine, și putea sé-și viziteze, de cîte ori voia, scara din pédure. Nimeni nu știa de secretul séu, așa Încît era aproape greu de Înțeles pentru cine fécuse Nicolai Arsenievici aceasté scaré. Pentru cé nimeni nu avu sé-l invidieze niciodaté pe Nicolai Arsenievici pentru lucrarea să nemaiîntîlnité. Dar nici el nu simți niciodaté nevoia sé se destéinuiascé vreunuia dintre séteni. În inima să, Nicolai Arsenievici era omul cel mai invidiat, pentru cé numai el avea aceasté cea mai lungé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din conducerea M.A.E.), confirmă cele de mai sus și nici nu ar putea fi explicat altfel. Dată fiind valoarea lor socio-profesională, statura lor intelectuală (având contribuții notabile în specialitate, diverse titluri științifice care ne onorează și prezență de invidiat în publicistică), ei au fost ori sunt încă în poziții importante în societatea noastră membri ai Parlamentului, miniștri, conducători ai unor instituții prestigioase a căror activitate are un notabil impact asupra vieții politice și sociale din România. Sunt unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
s-a dus și Tom. Cordule corduțule, nu mă da de sminteală! S-a dus amărît de atacurile ad personam; s-a dus mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor" ideologici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț din Basarabia, Ion Anton. Răul-bine de România. "Invidiezi dexteritatea socială a lui Genosse?, nu mă slăbește vocea vitregă. Ai fi vrut să ajungi, imediat după ce-ai absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă și gîndeam ce nătărăi puteau fi dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]