3,561 matches
-
buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te la umeri, șolduri sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și prelegerea începută în mașină, în timp ce ocoleam golful în drum spre Haifa, societatea americană nu numai că permite relațiile brutale și nedrepte dintre oameni, dar le și încurajează. Zi și tu dacă poate nega cineva treaba asta. Nu. Rivalitatea, concurența, invidia, gelozia, tot ce are mai rău firea omenească este alimentat de sistem. Averile, banii, proprietatea - iată standardele corupte cu care vă măsurați fericirea și succesul. Și, în acest timp, urmă ea așezându-se turcește în vârful patului, segmente mari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În englezește stewardului-șef. Individul fusese chelner În Londra și casierul nu rostea niciodată În franceză un cuvânt mai mult decât era necesar. — Evreul ăla, spuse el, ți-a lăsat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În zece zile, vocile vor intona: „Doamne, primește-ne cu binecuvântarea Ta pe noi, cei adunați iarăși aici“. Dr. Czinner Întoarse pagina ziarului și citi puțin. Lucrul cel mai aproape de ură pe care-l putea simți față de zăpăciții aceștia era invidia. Nu-i putea urî când Își amintea detalii pe care nici un corespondent de ziar n-ar fi considerat că merită să le dea, cum ar fi că bărbatul care, după ce trăsese și ultimul glonț, fusese străpuns cu baioneta la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon În biroul șefului de gară. — Telefonul nostru nu funcționează? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de Paris. Își aminti cum comentase adesea tatăl lui În salonul acela Întunecat de la parter, din spatele atelierului său: „Lumea se distrează la Buda“. Tatăl lui se distrase și el cândva În oraș, lipindu-și fața de geamurile restaurantelor, urmărind fără invidie mâncarea purtată spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cumpănite. Nu sunt destul de bun pentru ea. Mi-ar plăcea să fiu bogat și să-i dăruiesc o rochie și o eșarfă și s-o iau la Belgrad și s-o duc la un spectacol. La Început se gândi cu invidie la fata asta străină Închisă În sala de așteptare, la Îmbrăcămintea ei, care i se păru foarte costisitoare, și la eșarfa verde ce-o avea la gât, dar, comparând-o cu soția lui, Își uită curând invidia și Începu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inflamată animalului câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului. În ochii mici și flămânzi strălucea ura și dorința de a ucide. Era ca și cum toate prigonirile, pogromurile, lanțurile, invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată a pământului, iar el se uita acum la ele de pe margine. Făcu câțiva pași Înapoi, cu ochii la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu acordase importanță acestui fapt, ca și cum ar fi fost o glumă prostească. Totuși, printre cei de la Pastis 1 a existat un consens În ceea ce privește faptul că Lauren merita cu prisosință această onoare. (De cele mai multe ori, o combinație dezgustătoare de admirație și invidie le face pe fetele care Își fac veacul la Pastis incapabile să recunoască faptul că e cineva care merită să fie pe Listă, mai ales dacă au fost În aceeași promoție la Spence.) Lauren respira prin toți porii șicul caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
porii șicul caracteristic al unei fete bogate. Nu era foarte Înaltă, dar pentru că era delicios de bine proporționată, cu Încheieturi mici și brațe frumoase, Își putea permite să poarte cam orice. Picioarele ei superbe, care Îi atrăgeau atât de multă invidie din partea semenelor ei, „erau rezultatul a ani și ani de lecții particulare de balet“, cum spunea ea mereu. Arăta mai degrabă ca o versiune Îmbunătățită a idolului ei - o variantă tânără a lui Jane Birkin 1: avea lungi plete castanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lacroix ori În costumul mulat, dintr-o singură piesă, În care Își făcea exercițiile Pilates (un vestigiu de pe vremea când făcea balet). Colecția ei de rochii pentru ocazii deosebite - creații originale ale caselor Balmain, McQueen, Givenchy - era obiectul unei oarecari invidii În lumea mondenă din New York și era păstrată Într-un dressing de mărimea unui mic apartament. Rochiile Îi erau făcute cadou lui Lauren săptămânal de către toți creatorii de modă, de la Oscar de la Renta la Peter Sun, dar ea le trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-ar fi gândit cineva atunci când a primit felicitarea de Crăciun de la Valerie și Tommie Gervalt. Valerie luase foarte În serios toată povestea asta cu felicitări personalizate. Celeste, fetița ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat Îndrăgită de toată lumea prezentă, În ciuda invidiei pe care o atrag frumusețea și bustul ei În stil Monica Belluci. Ea a fost o alegere inteligentă pentru găzduirea operațiunii „Răzbunarea lui Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să se răzbune pe Sophia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
10. Nevestele Superbe din West Village 164 11. Bebelușul Monden 177 12. Tragedia lui Marci 195 13. FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei 213 14. Domnul Moscova 232 15. Botezul cu putere 253 16. Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie 263 17. Cuplarea Ilegală 285 18. Valea Păpușilor, partea a doua 312 19. Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut 341 20. Isteria de la MOMA 351 21. Soțul dispărut 362 22. Glamela 373 23. Răzbunarea vine din Iran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș da un gît de whisky, dar mă gîndesc, cu invidie, c-o să beți mîine seară la tovarășul Săteanu. Auzi, întoarce Lazăr privirea spre Radu, amintindu-și ce părere ai de madam Săteanu, ca medic? E bine să n-ai de-a face cu ea răspunde Radu indiferent, preocupat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămas în urmă o Maria, care... deschide el brațele într-un gest larg, de apreciere. Te rog! îl temperează Maria făcînd un semn categoric. Este ultima dată cînd mai stau de vorbă cu tine. Din două motive: unul este gelozia, invidia zi-i cum vrei. La nouăsprezece ani, tu ai avut parte de cineva care te-a înălțat. Doi, și cel mai grav: cîți ani au trecut de atunci? Nici măcar zece împliniți. Ai fost în stare să-mi spui că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor - fețe dezaprobatoare, adesea rigide ca un pumn încleștat. De multe ori, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi o chestie urâtă, o adăugire la creația Domnului, făcută în al doisprezecelea ceas. Compară treaba asta care se bălăngăne cu aspectul curățel și funcțional al organelor feminine. La naiba cu toate deșteptele astea și vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În sus la copaci și simțeam din plin ceea ce cred că ei numesc bucurie. Am formulat expresia „o lume frumoasă” și am lăsat-o să plutească spre cerul albastru, fluturînd ca un afiș stradal. Sigur, aveam și un pic de invidie În suflet și un gust amar În gură, precum fierea - la urma urmei, nu era lumea mea -, Însă mi l-am Înghițit. Lumea pe lîngă care treceam se holba la noi, și mai ales la mine, iar eu le Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Înțeles lui Digby că În trecutul doctorului exista un incident - poate sinuciderea unui pacient, deși Johns avusese grijă să rămînă foarte vag - care Îi Îngăduia lui, personal, să pozeze În avocatul unui mare neînțeles. „Nu-ți poți imagina cîtă invidie există printre medici, Îi spunea el adesea. Și cîtă răutate. Și cîte minciuni.“ Johns se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului“. Avusese loc, pare-se, o anchetă. Metodele doctorului erau prea avansate pentru epoca lui; la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui politician Încolțit care Încearcă să-și recapete Încrederea În sine atingînd dosarul problemelor despre care vorbește. Dac-ai ști, Digby, cît a suferit doctorul din pricina invidiei și a neînțelegerii colegilor! E un om excepțional, atît de bun, de atent... — Întreabă-l pe Stone, și-o să-ți spună el! Dac-ai ști... Dar În clipa aceea Johns fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]