3,291 matches
-
cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pantalonii de pe ei prin baruri, obsedați de lenjerie cu sclipici? Îl vezi pe Charles Bronson acceptînd să i se vîre zece dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parte de note puse nepărtinitor. Și nu se inventase încă triada PCR: Pilă/Cadou/Relație! Într-un fel, ne-au ajutat: ori erai performant ori dispăreai. Ca dușman de clasă (dușmănie moștenită genetic) trebuia să surclasezi clasa muncitoare. Discuția cu Iordan m-a provocat să reușesc: n-o să pierd încă o dată. Iordana Marievici a fost prima pe lista celor admiși la Facultatea de filologie. Nu i-am mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-mi era destul: iubirea înalță, se zice, și nu-i un neadevăr ori o exagerare dacă poate trece dincolo de materie. Materia de jos. Legătura fizică nu înseamnă neapărat iubire. Nu-i garanție într-o iubire. Pe mine și pe Iordan ne-a dus la tulburare, la chin. Anul '62 mi-l imaginez ca pe-o ființă benefică. Un an al Cărții. Casa devenise un fel de insulă; grădina, o împărăție cu soare și cu umbră. Lecturile au fost singurele evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc pe oamenii dragi, apropiați, cum citesc. Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc pe oamenii dragi, apropiați, cum citesc. Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jocurile copiilor. E destul de stresantă ideea asta, a prietenei mele Magda U., că istoria își trage secvențele la xerox. Mă jucam cu Brăduț de-a "Stalin, Stalin, vrem ostași", joacă dură, cu sînge țîșnind din nas. Pînă cînd a intervenit Iordan: Cine v-a învățat mizeria asta cu tiranul de la Kremlin? Să nu vă mai prind că-i rostiți numele". Drept pedeapsă, Brăduț a fost forțat să i se adreseze cu "Domnu' Mareșal". O vreme, s-a supus: "Domnu' Mareșal, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de rusul Popov; că prima locomotivă n-a fost a lui Stephenson, ci a unuia, Polzonov). În scurt timp, rebel ca și genitorul lui, s-a răzvrătit: "Te spun la miliție că asculți Vocea Americii". Cristoase, ce i-a făcut Iordan! Brăduț. Mă gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gîndesc des la el. Cu emoție, a inimii și a gîndului, cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie, ce altceva? Cu un prim prilej, s-a dus după tante Liselle, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam bun și blînd, de trădători, cuminte neam, frumoasă cruce, pe Fiii lui Dumnezeiești neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neam, frumoasă cruce, pe Fiii lui Dumnezeiești neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam și-l credeam. Uf, Iordan, aș fi fost cum voiai tu să fiu, zău. La trei ani știam toată Miorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam și-l credeam. Uf, Iordan, aș fi fost cum voiai tu să fiu, zău. La trei ani știam toată Miorița pe de rost. Găsise de cuviință să mă învețe un topos al sufletului românesc, exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
La trei ani știam toată Miorița pe de rost. Găsise de cuviință să mă învețe un topos al sufletului românesc, exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol. Cum ar primi, mă tot întreb, cum ar primi Iordan noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-au ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă, "Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă, "Prietenii Scînteii", din Roman sau din Bacău, la o "audiție pentru oamenii muncii". Ceva Ceaicovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta lor trădare". De reținut că trădătorul numărul 1 era E.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
evreiesc nr. 1 din capitală. Un escroc pozînd în victimă a xenofobiei. Cum apele Bahluiului i se păreau tulburi, din ce în ce mai tulburi (se aștepta la o arestare), i-a cerut lui tătișor să mă ia cu el: Du fetița de aici". Iordan se transferase la București, în Orchestra Radio și se căsătorise cu Liselle, încă din '41. Am rămas în custodia lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de voluptate, ca și cum făcea dragoste. Iar îți fuge mintea aiurea, Iordana! Vacanțele de vară, verile acelea în Dorobanț, cînd aveam 12-l3 ani și Rusalin 14-l5, cu un pas înaintea mea spre lumea adultă, își contopesc zilele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]