807 matches
-
și al vanității noastre satisfăcute. În societate, nu te ridica împotriva nici unui păcat, ca să nu comiți, din neștiință, vreo nedelicatețe. Inteligenții se împart în două: buni și răi. Proștii se împart în una: răi. Atitudinea ironică în fața vieții este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viața. În amor omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic. Amorul este o febră a sufletului. Același început, aceeași criză, același sfârșit și aceeași imunitate, - căci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele. Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtîndu-te cu dânsa ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă - amorul ipocrit cu sine însuși. Nimene nu va putea descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
minte și declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe pentru cea mai mare vină" (p. 35). Ibrăileanu arată înțelegere față de precaritatea structurală a omului, lăudând cu rezervă voința de invulnerare, blindările psihice. Ironia, de pildă, este considerată o "consolare ipocrită" față de ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
le-am considerat utile pentru a înțelege anumite sărbători, obiceiuri sau referințe de cultură populară - și că rar am găsit reinterpetate mai bine în cheie acut contemporană locurile comune ale Angliei: ceaiurile, conversația despre vreme, Oh-urile și frecventele și ipocritele „dear-darling“. Luminița Marcu 19 august 2007 1 NUT - National Union of Teachers, principala asociație sindicală a profesorilor din Marea Britanie. 2 Moonie, Moonies - sectă care dorește unificarea bisericilor creștine, sub îndrumarea familiei Moon. 1 De chaleur - plină de căldură (în fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca noi și trimit un fax de la Oxford la revista 22 sau la Dilema, scuturați de scârbă. Popor, scriu ei a pustiu ( Cine naiba dintre nostalgici citește 22-ul și Dilema? Eu mă includ în acești ei, altfel aș fi ipocrită.), să-ți fie rușine! De ce ai nostalgia dictaturii? Puteai tu, popor, să mergi la Oxford, să înjuri în presă pe cine vrei? Să protestezi la Consiliul Europei fără să te bage la gherlă? Puteai să publici ce dorești? Să strâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveau, continuau să-l doară. Și el continua să vrea „Dincolo”. Acuma ar trebui să scriu un panseu despre durerile naturale ale creșterii capitalismului din comunism. Nu am să o fac, fiindcă durerea rămâne indiferentă la teoriile noastre. Aș fi ipocrită să spun că ni s-ar mai atenua dacă filosofăm despre ea. În stările mele adânc depresive am detestat filosofia. Nu era bună de nimic, n-aveam ce face cu ea, nu-mi trecea cu nici una, nici măcar cu cea feministă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce putea să însemne privirea aceea atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce putea să însemne privirea aceea atunci, dar făcându-mă că nu observ, rostii politicos: „Sărut mâna, doamnă, și vă felicit pe amândoi” eram corect până aici, dar era să adaug precizarea ipocrită că „sunt fericit pentru momentul acesta”, avui însă corectitudinea reținerii, în timp ce el, înainte ca eu să fi avut tăria de a încerca vreun gest către el, mă îmbrățișă, era poate o fire deschisă. Greu de judecat. O mulțumire calmă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede, precaut, în fotoliu, vorbind ca-n continuarea unei conversații întrerupte de intrarea soției, deși conversația noastră încetase, firesc sau nefiresc, - fiecare cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ideii, ceea ce era corect, teoretic vorbind, dar numai teoretic, că până la urmă, rosti, adresându-mi-se - tot acum un an, cu altă ocazie când mă aflam cu el la tata - uite ce iese, - ești judecător - ni se pregătește o societate ipocrită, bazată pe ură și crimă, pe înfricoșare, având ca rezultat sărăcirea maselor și îmbuibarea păturii conducătoare, asta peste tot, în toate țările. O utopie, sau o înșelare. Oricum, continuă el, se dovedește că oamenii nu-s capabili să creeze raiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
comună”, ceea ce, la urma urmelor e foarte firesc. - Aveți dreptate, întări Lung, făcându-se a nu înțelege unde bătea cu vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci în poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se îndepărtase câțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fântâni noi, la ieșirea dinspre nord a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încetară. Și după câteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. Când m-am aflat în fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă întâmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită îngrijorare în voce. Și-mi întinse mâna, lăsând-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în colibă - singur, la sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se de-a dreptul ipocrit. Femeia ieși din cufăr, veni spre el și se opri în fața lui ca un cimpanzeu vulnerabil. Nimic nu se va schimba, nu-i așa Virgil? repetă ea. Virgil Jones închise ochii. — Dolores, rosti el. Te rog, încearcă să înțelegi! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să nu frecventez locurile cu paznici și cordoane de catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic din egalitarismul ipocrit al părinților mei. Sau o lipsă acută de Încredere, depinde de perspectivă. —Poftim? —Vreau să zic că nu m-ai lăsat să intru, deși este petrecerea de logodnă a prietenei mele celei mai bune. Clătină din cap și zâmbi vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lumea școlărească a Bucureștilor, și era adevărat că cel mai slab elev al lui, la Latină, când se muta la alt liceu era acolo cel mai bun. Barosanul se aștepta să râdem, dar clasa încremenise. ― Hai, mă, nu mai fiți ipocriți... De când știu eu că-mi spuneți Barosanul! Asta e mania voastră, a elevilor... Ergo... am fost și eu elev ... și, la rândul meu, chiar dacă nu v-aș fi făcut această mărturisire, voi v-ați fi închipuit-o, că sînteți băieți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-l place pe acest băiat. — Și atunci de ce nu l-a atins, măcar? De unde să știu? Mie nu-mi povestește astfel de lucruri. Tot ce știu este că vrea ca băiatul să se ducă la el o dată pe săptămână. Bătrânul ipocrit a avut tupeul să-mi spună chiar că vrea să se ocupe de educația lui. — Educație? — Așa mi-a spus. Este destul de bănuitor. Ieri m-a făcut degenerat în fața celorlalți. Cariera mea este pe muchie de cuțit. Nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
paturi de spital, destule medicamente, îngrijirea medicală gratuita, pâinea gratuită, cărțile și în general bunurile spirituale gratuite. Da, această lume în care o parte a societății se zbate încă în lipsuri și griji, în timp ce alta vrea să îngroape automobilul cu ipocrite cântece funebre, în timp ce în altă parte a lumii o mamă își pierde copilul fiindcă n-are cu ce să-l tras-porte până la spitalul cel mai apropiat, este clar că nu e o lume bine întocmită. Și în aceasta privință, chiar dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și fugoase. Fulgerîndu-mă cu o privire care știa să cîntărească, Fărocoastă zîmbi simpatic. I-am surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pierd... —E adevărat? l-a întrerupt Josephine. Veneai beată la serviciu, Chaquie? —Nicidecum, a răspuns ea încrucișându-și brațele și punând capul în piept, gesturi care o făceau să arate ca o femeie cu bărbie dublă cuprinsă de o furie ipocrită. —întrebați-le pe oricare dintre fetele de-acolo, a întrerupt-o Dermot înfocat. —întrebați-le pe oricare dintre fetele de-acolo, l-a imitat Chaquie răutăcioasă. Sau vrei să spui pe una dintre fete în special? Se simțea clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
băga mâna în foc pentru colegele mele. Ceea ce nu-și dau seama pasagerii noștri este că, atunci când le zâmbim atât de larg, nu o facem pentru că ni se par deosebit de atrăgători. Nu. E doar parte din slujba noastră. Par puțin ipocrită, nu? Până la urmă, doar sunt eu însămi cu un pasager. Totuși, e Adam Kirrane, vedeta TV, nu un nebun oarecare dintr-o călătorie cu avionul. Dar probabil că nu l-aș fi întâlnit niciodată dacă nu aș fi fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Elevele se întorc spre ea și încep să se plângă că are vocea prea slabă. Auzul nostru a suferit de pe urma raidurilor aeriene ale lui Chiang Kai-shek. Tu ești de la oraș, nu știi ce e războiul... Deodată, o femeie o face ipocrită pe profesoară. Asta e nepoliticos, zice Lan Ping. Nepoliticos? Femeia scuipă pe jos. Ipocrito! Clasa se ia după femeie. Lan Ping aruncă creta și nu mai predă. Femeile aclamă bucuroase. Pe neașteptate, se aude sunet de focuri de armă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]