8,698 matches
-
demiurgică, o replică ambiguă a creației demiurgice, deoarece ar putea fi interpretată fie pozitiv, ca o tentativă de a fi după chipul și asemănarea Creatorului, fie negativ, ca o "concurență" la adresa Sa, în regim de hybris. La rândul său, prima ipostază e pasibilă de-o bifurcare, considerând că Demiurgul e în exclusivitate depozitar al principiului binelui sau că include în sine atât binele cât și răul, ultima perspectivă regăsindu-se pe un întins arc al teologiei "creatice", de la Zoroastru la Jacobus
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
și în original, să ne așteptăm la altceva decît am fost obișnuiți să ne așteptăm. * Licornul simbolizează puritatea și virginitatea, dar - mai ales dacă e înfățișat în prezența unei fete - și pierderea lor. Doamna și licornul, împreună, în oricare dintre ipostaze sau legende, sînt întotdeauna o alegorie a iubirii împlinite sau pe cale de a se împlini. Dar mai reprezintă și o alegorie a seducției. Oricum, Doamna cu licornul, Dame ŕ la licorne, formează un tot. Sintagma La Dame ŕ la licorne
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
să scrie că gînditorii speculativi suferă în mod cronic de indigestie, mînzul acuza simptomele unei boli de nutriție din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
gîndiți Al Bundy) divorțat și cu doi copii în semi-custodie și pe Christine, o tînără artistă aspirantă, între timp conducătoarea unui taxi pentru bătrîni. Ultimul rol e jucat de regizoare și de scenaristă - se află la debut în ultimele două ipostaze - Miranda July. Totuși, "eul" din titlu nu se referă la vreunul dintre ei, ci la unul dintre cei doi puștani ai vînzătorului. Filmul beneficiază de un curent de sexualitate deviantă, ŕ la Todd Solondz, explorat în primul rînd de copii
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
Leofu?... Cesar-autorul. Cesar-personajul, Unchiul Cesar, Cesar torționarul? Așa cum nu există o singură Clara ci o succesiune de apariții identice de o frumusețe frapantă "cu un ochi auriu și unul căprui" - Claraîntâiaadouatreia, Cesar se refuză încadrării imediate, se disipează în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Creatorul, la rândul Său, are puteri controlate. De cine? Aici plutește încă misterul. „Mai sus de cer, mai sus de zei Misterul e esența. Acesta-i cel dintâi temei Ce-ntrece transcendență”. Da, continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze: „Bucuria mea este că efectul de seră. În jurul ei balenele nu mai sunt ceea ce au fost și apa se schimbă-n formulă din oră în oră, ca o gardă la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a fost considerat unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
încă din adolescență). A recitat una sau două poezii, a primit cu indiferență aplauzele, apoi s-a așezat pe scaunul ce-i fusese repartizat. Seducător de frumos, având ceva eminescian în trăsăturile feței, poetul de nici treizeci de ani ilustra ipostaza artistului detașat și rece, parcă indiferent la energia tumultuoasă a mediului înconjurător. Cine a ajuns să-l cunoască, știe că masca e cu totul înșelătoare. Memoria lui Dorin e asemenea unui imens burete, capabilă să rețină, clasifice și judece absolut
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
o dată. Toate penele lebedei mute, în pielea căreia este îmbrăcat/ clovnul, scuturat de nebunie lîngă un/ butuc de vie pietrificat" (Omul cu telescopul). Avem a face prin urmare cu un lirism ce se precipită în refuz, în inadaptare, în eșec, ipostaze ce închid și o insuficiență a subiectului, asumată. Criza celui din urmă se armonizează cu criza universală: "Ťîn timpul cît îmi/ fusese spintecat pîntecele, sufletul/ meu se găsea între medici și surori medicale: mă uitam cu/ groază la carnea mea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
pe care poetul nu deslușește mai nimic. Ceea ce nu se schimbă, în toată această varietate a decorurilor și luxurianță imagistică adecvată la sintaxa revoltei, este postura singulară a poetului, atât de consecvent pe linia privirii lui. Deși o serie de ipostaze, de roluri dramatice, de voci distincte intră în combinatoria lirică, unitatea punctului de vedere se păstrează. Iarăși un paradox: pe cât de histrionic se prezintă autorul în viața sa diurnă, obișnuită, cam agitată după 1989, pe atât de centrată și focalizată
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
Creatorul, la rândul Său, are puteri controlate. De cine? Aici plutește încă misterul. „Mai sus de cer, mai sus de zei Misterul e esența. Acesta-i cel dintâi temei Ce-ntrece transcendență”. Da, continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Cadențate sau nu, ele cad în rafale că ploile nedomolite de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze: „Bucuria mea este că efectul de seră. În jurul ei balenele nu mai sunt ceea ce au fost și apa se schimbă-n formulă din oră în oră, ca o gardă la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al îngerilor a fost considerat unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mare, foarte înalt, un imens tablou-colaj format din zeci de tablouri mici, zeci de măști care dau o imagine halucinantă în acest ansamblu. Forța și precizia detaliului - semn major al acestui artist, scenograf, pictor, inventator de imagini, de lumini, de ipostaze ale sinelui, ale diurnului, nocturnului. O călătorie deloc monotonă. Un fel de prolog al spectacolului, discret, tainic, pe care aveam să-l decodez mai tîrziu. Urcînd o scară de lemn, la etaj se află sala. Studio. Intimă, echilibrată, cu aproximativ
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
obiecte strînse sub fusta balerinei. O coborîre în adîncul ființei, al memoriei. De unde stau, mi se pare că această platformă rotundă, suspendată și solid ancorată de cabluri și de ștăngi, acest fragment de lume văzut și în secțiune este o ipostază, concretă, a haosului. Îmi pare că Winnie apare de sub pămînt, din caldarîmul unei străzi vechi cu pietre cubice care desenează un cerc ce se strînge în jurul taliei sale. Acolo, dedesubt, sînt măruntaiele trecutului ființei sale, care se amestecă cu cele
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
-l scutească de logică, morală, lege și mai ales de bun-simț. Căci virusul puterii atacă toate simțurile, inclusiv pe cel al umorului, alterat spre sarcasm. Nevoit să-și retragă simpatia pentru aceste cunoștințe devenite de nerecunoscut și de neînțeles în ipostaza VIP, Cronicarul, în optimismul lui incurabil, ar vrea să creadă că un om deștept are anticorpi care luptă cu virusul suitului la cap și că boala nu se cronicizează decît la proști. Cu ochi și ochelari europeni Cronicarul e sedentar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice, tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar ca „homuncul” alchimic (compoziția muzicală) ce se naște dintr-o sămânță ideatică sau, într-o totală analogie cu zămislirea unui copil, în urma întrepătrunderii fecunde între imaginația creatoare și dinamismul realității, a determinat o
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ca proces), Leningrad, Editura Muzîka, 1971. footnote> - din intonație, pe care o putem defini, la limita simplității, ca interval între două sunete, ele fiind înțelese ca potențial relațional generativ care, printr-o amplificare gradată, permite transfigurarea succesivă a intonației înspre ipostaze de motiv, frază, perioadă, articulație formală, ansamblu de articulații, ciclu de părți etc., toate presupunând prezența intonației inițiale într-o formă recognoscibilă în calitatea ei de funcție structurală-arhitectonică și, în egală măsură, procesuală, drept garant al unității, omogenității și integrității
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
poate oferi mai departe ,lecții de asimilare a mecanismelor gîndirii"? Plîngîndu-se de inutilitatea efortului de acest tip, proclamîndu-și aversiunea față de maeștrii gîndirii, cum își mai poate aroga, în bună conștiință, un rol reprezentativ? Există o severă incongruență între cele două ipostaze ale lui Gabriel Liiceanu, pe de o parte gînditorul care se erijează în reprezentant al unei noi generații filosofice, succesor legitim al lui Noica, pe de alta nihilistul, negatorul valorilor fundamentale ale unui Occident socotit ca fiind steril sub unghiul
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
capcane simbolice pentru interlocutori imprevizibili. Dar cum artista manipulează memoria, creînd lumi actuale din straturile succesive ale unor posibile existențe adormite, cum timpul reprezintă, într-o măsură impresionantă, materia ei primă, în mod fatal ea își caută parteneri sau noi ipostaze în straturi succesive ale spațiului, în lumile sublimate în Cosmos. Discursul devine, astfel, un telescop uriaș, o lentilă gigantică prin care ochiul privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
prietenie adâncă, fără fisură și imposibil de murdărit de insinuări precum cele enumerate mai sus. Sunt un admirator al lui Vladimir Tismăneanu - și încă unul din specia invulnerabilă a admiratorilor avizați. Personalitatea sa mi se pare fascinantă în fiecare din ipostazele sale - și ca om, și ca intelectual. Nu știu dacă enigmatica inițială C. a prenumelui d-lui Stănescu provine de la "Constantin". Și nu știu dacă vanitatea posesorului nutrește iluzia grandioasă că s-ar alătura astfel inițialelor faimoase ale criticii noastre
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]