1,406 matches
-
prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea numai 9 ani cînd a auzit că poetul a murit la București. Fără îndoială că el nu l-a văzut pe poet, la Ipotești, nici pe frații lui și nici pe surorile lui. La moartea bătrînului Eminovici, de-abia trecuse de trei ani! Ce putea ști acesta despre Eminescu? Deschizi registrele de stare civilă, de la Consiliul popular comunal, și constați că bătrînii interogați s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Miron Prisacaru își statornicise bordeiul într-o poiană din mijlocul pădurii, pe culmea pletoasă a Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau, probabil, Ileana, fiica morarului din Cucorăni, fulgerată de moarte în pragul adoles cenței"57, "despre care îmi vorbise odată, cu vagi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau, probabil, Ileana, fiica morarului din Cucorăni, fulgerată de moarte în pragul adoles cenței"57, "despre care îmi vorbise odată, cu vagi amintiri, moș Ion Rotariu, țăran ipoteștean, venind din anii poetului"58. Insist a nu se trece cu vederea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
59. Luîndu-i de martori pe acești doi bătrîni, autorul vrea să ne convingă că minciuna scornită cu fata de la Cucorăni este adevărată. Dar în registrele de stare civilă de la Consiliul popular comunal se poate ușor constata că Ion Rotariu din Ipotești, născut în anul 1845, decedase la 3 noiembrie 1935, în vîrstă de 90 ani, iar Costachi Gireadă, tot din Ipotești, născut în 1848, decedase și el încă și mai demult, la 26 februarie 1928, deci cu patruzeci de ani înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este adevărată. Dar în registrele de stare civilă de la Consiliul popular comunal se poate ușor constata că Ion Rotariu din Ipotești, născut în anul 1845, decedase la 3 noiembrie 1935, în vîrstă de 90 ani, iar Costachi Gireadă, tot din Ipotești, născut în 1848, decedase și el încă și mai demult, la 26 februarie 1928, deci cu patruzeci de ani înainte de a-și culege Fănică N. Gheorghe informațiile!! Cum a stat de vorbă, cu acești doi bătrîni? Prin spiritism? Pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
civilă și de astă dată ne precizează că acest bîtrîn nu se născuse mai devreme de 10 sept. 1882 și prin urmare nu numai că nu-i cunoscuse direct copilăria poetului, dar nici măcar nu-l văzuse vreodată pe Eminescu, la Ipotești. A decedat ia 22 iunie 1969, înainte de a împlini 87 de ani. Alt informator, foarte activ, a fost pădurarul Neculai Brega, de la Cucorăni. Acesta, în ultimii ani, se îndesa peste tot, cu informațiile sale, mai ales cînd auzea că iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
corect, mai înmulțește greșelile, cu propria-i fantezie. Bunăoară, Parcul Poetului, cu iezurcanul din mijloc, cu troița, plopii fără soț, teiul și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe deal, la răspîntia unor cărări, un iaz lung de cîțiva zeci de metri"60, în jurul căruia dînsul, ajutat de Fata Morgana, descrie copacii plantați în Parcul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
59. Dar iazul de pe dealul Ipoteștiului, de unde apucă drumul la Cucorăni, n-a fost săpat de oamenii de azi. El are o vechime mare. Acum două secole, lîngă acel iaz își avea casa și gospodăria postelnicul Gh. Arapu, răzeș la Ipotești. Acolo și-au avut gospodăriile urmașii soției sale, Balașa Arăpoaia, printre care și Neculai Albotă. Acum un secol trăia, tot acolo, Eliza Moritz, cu toată gospodăria, avînd iazul împrej muit cu gard și cuprins în ograda gospodăriei sale. Prin vînzări
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
erori de informare și de interpretare, pe de altă parte el completează substanțial seria informațiilor documentare și, în sfîrșit, fără posibilități de tăgadă, tot el permite reconstituirea imaginii veridice a vieții și operei eminesciene, în măsura în care acestea se dovedesc legate de Ipotești. Aduc și pe această cale respectuoase și cordiale mulțumiri tuturor tovarășilor care mi-au înlesnit documentarea la Arhivele Statului din Botoșani, Iași, București și Suceava, precum și tuturor acelora care, pe cale particulară, m-au ajutat cu informații, cărți, fotografii și obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
era conștient și, prin urmare, trebuie să-i acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante. Prima dată s-a întîmplat în noaptea de 11 spre 12 febr. 1876. Atunci a visat că cei doi regi, Alfons și Carlos din Spania, erau găzduiți la... Ipotești, în casa lui Gh. Eminovici. Condus de Aglaia, poetul s-a prezentat lui Don Alfons, recomandîndu-se "Eminescu rumänicher Schriftsteller, adică Eminescu, scriitor român". Apoi el i-a prezentat, pe amîndoi regii, mamei sale, pe care o considera prințesă a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1400 galbeni. La acești bani, Gh. Eminovici a mai alăturat 150 de galbeni olandezi, luați cu împrumut de la Nicolai Macri, în vadea de trei luni. În ziua de 11 martie 1848, Gh. Eminovici a cumpărat cele două părți din moșia Ipotești, pe care Eufrosina Petrino le avea de zestre. Din suma totală de 4000 de galbeni, Eminovici i-a dat Eufrosinei Petrino numai 1500 de galbeni și i-a mai rămas dator cu 2500 de galbeni, plus dobînzile aferente 34. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spirt, în pivniță la asociatul său, Moișe Michel, astfel că la 23 aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru cele petrecute, în aprilie 1848: "Casele mele ce le am în acest oraș Botoșani (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pivniță acolo, pe o scurtă vreme, le-am fost mutat la mortul... de boala holerii Moiși Michel"35. Augustin Z. N. Pop a înțeles pe dos, și anume că "Eminovici se mutase la Botoșani (sic), spre a elibera casa din Ipotești, pe care o închiriase doctorului Alecu Jianu"36. Din această greșeală, Augustin Z. N. Pop a căzut apoi în alta, mai mare, cînd a afirmat că "Lotul (a se citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spre a elibera casa din Ipotești, pe care o închiriase doctorului Alecu Jianu"36. Din această greșeală, Augustin Z. N. Pop a căzut apoi în alta, mai mare, cînd a afirmat că "Lotul (a se citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat lui A. Jianu, care ocupase și cosa de acolo"37. Iar în altă "contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat lui A. Jianu, care ocupase și cosa de acolo"37. Iar în altă "contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu între 1849 și 1851"38. Ce valoare științifică pot avea aceste afirmații, lipsite de temei documentar? Mutarea la Ipotești a familiei Eminovici, în aprilie 1848, a fost protejată oarecum de noroc, pentru că holera din vara
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu între 1849 și 1851"38. Ce valoare științifică pot avea aceste afirmații, lipsite de temei documentar? Mutarea la Ipotești a familiei Eminovici, în aprilie 1848, a fost protejată oarecum de noroc, pentru că holera din vara acelui an a făcut mii de victime în orașul Botoșani, iar mitricele din acel an, 1848, arată nominal că și prin satele vecine cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
an, 1848, arată nominal că și prin satele vecine cu Ipoteștiul au murit de holeră: 75 Ia Stîncești, 53 la Cucorăni, 37 la Cervicești, 10 la Cătămărești, apoi, peste deal, în satul Vlădeni, 54, la Brehuești 34, iar în satul Ipotești numai 9 bărbați, lucrători de pămînt și cu vîrsta între 30 și 40 ani. Totuși, lui Eminovici i-a venit o mare supărare de la Botoșani, pentru că în luna noiembrie 1848 a murit, de holeră, asociatul său, Moișe Michel, lăsînd neachitat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
840, mai 26, atît în bani cît și în scrisori, precum lămurește izvodul ce am dat subt a me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de apel, în folosul părților mele moșiia Ipotești, am mai priimit încă una mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me, spre a pute spicularisă moșia Ipotești, dreaptă a me proprita, precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de apel, în folosul părților mele moșiia Ipotești, am mai priimit încă una mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me, spre a pute spicularisă moșia Ipotești, dreaptă a me proprita, precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut moșia sa Orășănii, cinst. Gheneralnicii Epitropii, a casei Sv. Spiridon. Așadar pentru arătațăi bani, siguripsăsc pe soția me
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut moșia sa Orășănii, cinst. Gheneralnicii Epitropii, a casei Sv. Spiridon. Așadar pentru arătațăi bani, siguripsăsc pe soția me în tot venitul moșii Ipotești, precum și în toată averea me mișcătoare; adecă în producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
neîmblînzit. Numai dobînzile la cele 2500 galbeni, în doi ani, crescuseră la 400 de galbeni, din care Eminovici au dăduse nici un ban! La 2 iunie, 1850, Cost. Hurmuzache, cu împuternicirea Isprăvniciei ținutale, a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești și Durnești și le-a adus "aici la Botoșani", unde locuia Eminovici, ca să le vîndă, pentru a mai scădea din datoriile lui Eminovici. S-a supărat foc Raluca, și a trimis jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mărită, din partea celor trei împricinați (Iurașcu, Raluca și Eminovici) ca "izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea lui totală să fie mai mare decît datoriile lui Eminovici. În casa memorială, din Ipotești, se află, pe două pagini, o fotocopie de pe acel închipuit izvod de zestre, cu scrisul lui Gh. Eminovici: Copia izvodului de zăstri din anul 840 mai 26. Să-l reproducem: "Una icoană Maica Domnului firicată în argint 101/2 galbini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]