29,866 matches
-
de pildă, poate mai mult decît orice alt domeniu de manifestare a gîndirii, un spațiu în care memoria nu are multe prerogative. A face știință înseamnă, pentru cei mai mulți cercetători contemporani, a observa, a măsura, a calcula, a emite și verifică ipoteze, operațiuni pentru care memoria, ca disponibilitate de a ține minte, de a înregistra sub o formă sau alta ceva legat de trecut, nu are nici o relevanță. Acesta este și motivul pentru care discipline relativ recent apărute, precum istoria științei, nu
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
ea, ca personaj central al propriei povestiri, pare să dețină și "paternitatea" propriei narațiuni/relații erotice. Ambiguitatea situației poate oferi o hermeneutica extrem de profitabilă, realizarea formală fiind însă foarte departe de o cît de cît lizibila punere în practică a ipotezei formulate. Cu excepția unor diferențieri onomastice, personajele, aparținînd în general unei studențimi tîmpe și snoabe, cu aere intelectuale, nu sînt decat simple funcții într-un decor limitat, jargonul lor, creînd mai degrabă efecte de ridicol, decît de realitate. În cadrul estival al
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
precauții, din cauza frecventei lor instrumentalizări politice. Tocmai de aceea e absolut benefică - chiar atunci cînd e greu, daca nu imposibil, să se accepte un verdict ultim asupra cazurilor litigioase - opțiunea profesorului Niculescu, de a actualiza sau chiar de a lansa ipoteze - controversate dar plauzibile -, pentru care nu poate fi acuzat de interese partizane, ci doar de convingerea (maioresciana) că fără sănătoase dispute de idei, viața științifică a unei țări nu are cum supraviețui. Un exemplu aparent mărunt mi se pare semnificativ
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
în slujba primarului german al Brașovului (și nu neapărat un boier sau un negustor patriot, scriind spontan, din impuls antiotoman, așa cum tinde să-l prezinte clișeul scolastic național); o analiză a scrisorii - tipic raport de spionaj - poate oricînd confirmă această ipoteză. O viziune realistă și demitizanta îl are ca obiect și pe Coresi - că tipograf dispus "să-și ofere serviciile cui plătea" (p. 232). Volumul cuprinde mai multe secțiuni: prima e consacrată specificului romanității românești și dezvolta cîteva contribuții importante ale
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
viziuni sintetice și conexiuni puțin previzibile; are, mai ales, pasiunea polemicii și a ideilor noi. Caracterizarea pe care i-o face lui Spitzer i se potrivește de altfel extrem de bine lui însuși: "articolele lui Leo Spitzer freamătă de idei și ipoteze, abundă în referințe de detaliu și paralele de ordin lingvistic, istoric, cultural, unind rigoarea cercetării cu bogăția informației și cu pasiunea expunerii" (p. 310).
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest lucru și că e mai bine sa descărcam conștiința poetului de o atare acuzație. Am revenit, în fond, asupra unei aprecieri pe care o făcusem pe marginea cărții d-nei Jela, cînd ipoteza d-sale mi se părea acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și unul din colaboratorii numărului din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
I s-au adus, pentru asta, numeroase acuzații, părăsind și secretariatul Ligii Culturale. Dar și-a păstrat, neclintita poziția. Unii au spus ca Ducă, ca ministru al Instrucțiunii, a avut misiunea de a-l răsplăți pe Iorga pentru atitudinea să, ipoteza care reiese și din memoriile lui Ducă. E însă un neadevăr sfruntat, Iorga slujind unei convingeri. Pertinent e portretul regelui Ferdinand, om cultivat și prea timid, pasionat după lecturi care, curînd, va dovedi calități de monarh, totuși mereu influențabil de
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
spus, cine privește cu adevărat: un pictor atras de imagini, un estet pasionat, sau îndrăgostitul care inventează fără să vadă de fapt? Problema aceasta constituie, într-un fel, punctul de plecare al volumului lui Henri-Pierre Jeudy, care încearcă să deconstruiască ipoteza unei percepții estetice a corporalității. De ce s-a format cu atîta ușurință, și continuă să existe, stereotipul "corpului ca obiect de artă", se întreabă autorul, iar pentru a-și răspunde el evocă o istorie critică a modelului corporal în artă
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
spațiu fanteziei, s-ar putea vorbi de interesul pentru fineturi și armonii gastronomice, căci întrebarea pare să privească nu pur și simplu comestibilitatea unui obiect, ci compatibilitățile lui culinare - sau, poate, modul de consumare. S-ar mai putea dezvolta și ipoteze asupra viziunii practice și eficiente a existenței, ba poate chiar asupra unei mentalități consumiste. Evident, rolul antropologic și cultural al hranei e reflectat în orice limbă, de pildă în metaforele mîncatului și ale foamei, ori în desemnările alterității, ale străinilor
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
o victorie a stîngii în România ar putea da loc apariției unui fir scurt între Moscova și București, fir scurt la care se lucrează încă de pe acum. Paradoxal, dar de această dată, nu un ziar din România a lansat această ipoteză, ci un ziar rusesc. Întrebarea e ce hram poartă acel ziar rusesc și mai ales cum poate apărea un fir scurt între România și Rusia cîtă vreme nu se știe cine se va afla la capătul acestor fire. * După ultimele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
că ne putem înșela în evaluarea rolului de durată al celor despre care convenim, la un moment dat, că sînt personajele principale ale istoriei. Sau că, mai simplu, istoricul, om care se simte și el, adesea, de neînlocuit, aduce o ipoteză personală despre trecut, ipoteză care poate ajunge, treptat, de neînlocuit. Un paradox al politicii imediate de la noi e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
în evaluarea rolului de durată al celor despre care convenim, la un moment dat, că sînt personajele principale ale istoriei. Sau că, mai simplu, istoricul, om care se simte și el, adesea, de neînlocuit, aduce o ipoteză personală despre trecut, ipoteză care poate ajunge, treptat, de neînlocuit. Un paradox al politicii imediate de la noi e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li se spune să elibereze
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că știm povestea), împăratul pare să aibă, mereu, aceeași vîrstă, cea a unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare la cruzimea copilului Pu Yi, care își terorizează prin capricii și furii supușii și alaiul de servitori, justificată printr-o lipsă acută de intimitate. Legătura dintre mizantropie și absența unui spațiu privat nu e
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
începutului și găsîndu-și propria matcă. Influența lui Foucault în dospirea acestui curent contemporan predominant în domeniul umanioarelor și al științelor sociale a fost covîrșitoare, poate mai puternică decît a oricărui alt teoretician sau filozof. Vorbim într-un vocabular foucauldian, formulăm ipoteze apelînd, chiar fără să ne dăm seama, la concepte foucauldiene. Posteritatea autorului Cuvintelor și lucrurilor e glorioasă pentru că gîndirea acestuia infuzează, aproape dincolo de limita la care putem discerne influențe, întreg mentalul nostru poststructuralist. N-aș vrea să par cinică insinuînd
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
asupra subiectului opera lui Nae Ionescu (autor, repet, fără, de fapt, operă) devin bine ridicole. Bune aprecieri se pot face, în schimb, despre postfața d-lui Dan Zamfirescu, în care, analitic și temeinic, apelînd la surse mai puțin știute, spulberă ipoteza acreditată a asasinării lui Nae Ionescu de către regele Carol ai II-lea și serviciile sale de specialitate, demonstrînd, cu argumente irefutabile, că moartea s-a datorat exclusiv bolii sale de cord. Referindu-mă la cursul editat de d-nii M. Diaconu
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
rîndul lumii de intelectuali de toate formațiile, Ion Iliescu i-a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei civice, Ion Iliescu a făcut imposibilă normalitatea chiar ca ipoteză imaginară, azvîrlind cinic în obrazul societății civile o etichetă infamantă - abia puțin mai lustruită decît cea de huligani, pentru care Ceaușescu a plătit finalmente cu viața. E incredibil ce ușor se uită și ce puțin se spune că, de fapt
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
sociologie la Facultatea de filosofie..." Sub aparența nudei lapidarități se ascunde o retorică elaborată, întocmai cum stilul telegrafic își are lungimile sale! Traducerea în limba română, datorată d-nei Sanda Mihăescu-Cârsteanu este, de altfel, așa de fidelă, încât cutezăm a lansa ipoteza că nici autorul n-ar fi izbutit să-și scrie mai bine memoriile, în românește. O traducere care s-a supus integral originalului, până acolo în a determina și sursa unor citate - numeroase - îmbrăcate în text fără adnotare. Autoportretul moral
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
într-un larg salon, cu o mantie cernită, cântă la clavir gemînd, înconjurată de făclii, un marș lugubru chopinian. O blondă aproape goală ia de pe clavir, care seamănă cu un sicriu, o vioară veche și acompaniază muzica celeilalte, delirând" etc. Ipoteze interesante sunt emise și apoi ignorate. Într-o notă autorul amintește de o "tendință dantescă" la Bacovia sau la Baudelaire care vine dintr-o permanentă raportare (negativă sau pozitivă) la ordine. În acest sens este amintit celebrul vers "Je hais
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
câteva pagini dedicate prozei lui Bacovia. În spatele discursului critic se află o adevărată artă poetică (dealtfel, prefața lui Ion Bogdan Lefter poartă un titlu sugestiv: "Prozatorul scriind despre poet spre a gândi la arta sa"). Citatele alese spre a ilustra ipotezele de lucru par smulse din vreun text al lui Radu Petrescu însuși. În încheierea cărții editorii ne oferă un fragment din partea încă nepublicată a jurnalului în care autorul consemna cum a decurs examenul de licență. Descrierea acelei zile (6 februarie
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
domeniu vreau să vorbesc în cele ce urmează, ci despre faptul că pentru prima oară în istoria literaturii universale spațiul cosmic, unde se dezvoltă viață și civilizație, devine preocupare literară. Ideea pluralității lumilor a existat în Antichitate, dar strict ca ipoteză filozofică. Textul lui Lucian este prima și singura, cel puțin în lumina scrierilor ajunse pînă la noi, încercare de acest fel în literatura greco-latină. Și chiar dacă totul este parodie la Lucian, el mută în spațiul cosmic obiceiuri și fapte pămîntene
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
toate ticurile de care nu sîntem conștienți) și în fine unul misterios, necunoscut atît nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale fiecăruia dintre noi. Ipoteza apare din ce in ce mai des în diverse studii, bazată fiind întotdeauna pe premisa unei identități personale care nu este un dat, ci se construiește, de către posesorul ei sau de către ceilalți. Jean-Claude Kaufmann scrie o sociologie a corpului femeii pornind de la o situație
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
senzații. Plajă modernă începe să se schițeze, semnificativ de altfel, odată cu figură invalidului (de regulă presupus a proveni din Anglia), care e adus pe țărm pentru a-și petrece aici convalescenta. De altfel, inevitabil mi-am adus aminte, citînd această ipoteză lansată de Kaufmann, de filmul premiat anul trecut, Pacientul englez, în care protagonistul, rănit și desfigurat, cu o identitate necunoscută nimănui (un eu misterios), e adus în căruciorul de invalid pe plajă, unde acesta începe să iși depene firul rememorării
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva de persoana căreia îi aparține, devenind obiect estetic în sine. Cartea lui Jean-Claude Kaufmann e fără îndoială interesantă, chiar dacă bănuiesc că unii (unele) o vor găsi scandaloasa. Ipoteza ei centrală, declarată de altfel chiar din titlu, e cea mai riscantă, categoric: privirea masculină creează trupul feminin. Pare stupefiant că un studiu sociologic apărut la Paris în 1995 formulează o teorie pusă sub asemenea auspicii. Contestarea ei nu e
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
cu poliția. * Tot săptămîna trecută, dar luni, presa cotidiană a întors pe toate fețele Congresul UDMR salutînd victoria moderaților realesului președinte Marko Bela. În viziunea directorului COTIDIANULUI însă e limpede că și această victorie miroase a conspirație, asta pentru iluminarea ipotezei că România ar fi putut fi o altă Iugoslavie din pricina eventualelor conflicte între majoritate și minoritatea maghiară. Cît de corectă e o asemenea evaluare se poate observa chiar din simplul fapt că extremiștii care sînt, după Ion Cristoiu, moderații din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
de a cărui tipărire nu-mi amintesc. Descoperindu-l printre pagini părăsite, aproape îmi venise să cred că era un extras din Istoria literaturii a lui Călinescu. Am cercetat-o, grijuliu. Nici vorbă. Ca sa vedeti, cît orgoliu păcătos să pun ipoteza unei confuzii cu scrisul genialului nostru critic. Este, nu este al meu textul, eu îmi iau inima-n dinți și-l semnez. Mai ales că doi sau trei din bătrînii și fidelii mei cititori mi-au spus că l-au
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]