1,172 matches
-
intelectual, cât și pe cea a integrării în circuitul cultural al continentului. Academia movileană ce ia ființă la Kiev cu un program de învățământ aidoma celui al universităților apusene a fost socotită „cea mai veche universitate modernă ortodoxă”, luminile ei iradiind peste tot în cuprinsul spațiului ortodox al Europei Orientale. Este și acesta un semn, și nu unul izolat, al urmărilor războiului confesional. Primul document care vorbește despre „organizarea catolică a valahilor” datează din 1633 și cuprinde decretul Congregației de Propaganda
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aidoma întregii culturi, amintind până și de emblemele imperiale ale Bizanțului, Romanovilor sau Habsburgilor, dovedește o unitate în diversitate pe care poporul evreu a săvârșit-o la nivelul Europei, ca și al mapamondului. Este el un pol aglutinator? Civilizația iudaică „iradiază, transmite, refuză”, scrie fără emfază Fernand Braudel. Ea se închide și se deschide în funcție de timpul și evenimentele politice, sociale, culturale pe care le întâlnește în calea sa. Pendularea observabilă la fiece pas a acestei istorii m-a obligat la nenumărate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se bazează pe câteva elemente care creează cadrul de disciplinare al acestui tip de structură: • Modul de organizare/stocare și transmitere a cunoașterii. Se produce o evoluție bazată pe principii structuraliste, în care obiectul de studiu este centrum-ul în jurul căruia iradiază structura și în care există o înțelegere convențională între centru și periferie, între origine și derivare, între focalizare și margine. Este cât se poate de clar că această structură își are sursele într-o anumită viziune asupra lumii, ca întreg
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Cântarea Cântărilor, opunând erosului foarte senzual de acolo o senzualitate de lume florală, serafică. În zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca prin vis. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), carte ce marchează o nouă etapă, învederând asumarea artisticului. Autoarei nu-i mai este frică
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
subiectul, apoi ia la rând personajele, oprindu-se la cele „verosimile” și portretizându-le analitic, în fine califică scurt și îndeobște neconcesiv eficiența mijloacelor de expresie. Cu tot atașamentul față de valorile tradiționale, B. acceptă și „poezia pură”, dar numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
prezintă sub forme variate, dintre care cea mai frecventă este determinată de cauze mecanice. După Șdic (1982), diagnosticul clinic se face prin interogatoriu și examinare clinică. Când survin fenomene de compresiune radiculară apar dureri iradiate, însoțite adeseori de parestezii care iradiază în membrul superior, după cum urmează: a) în cazul compresiunii rădăcinii C5, pe fața externă a umărului și a brațului până la cot; b) în compresiunea rădăcinii C6 durerea se întinde pe partea externă a umărului, a brațului, a antebrațului, ajungând până la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mobilității articulare. Activitatea practică a celor cu această anomalie congenitală trebuie să fie ferită de acțiuni care-i obligă să efectueze aplecări ale trunchiului, repetate și menținute. LOMBOSCIATICĂ (< fr. lombo-sciatique) - Sindrom care se manifestă prin dureri simultane în regiunea lombară, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fața posterioară a coapsei și gambei, extinzându-se uneori în direcția halucelui (degetul mare) sau a degetului 5 (degetul mic). În cazul discopatiei și herniei de disc, lombosciatica este consecința iritării mecanice a rădăcinilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi total sau parțial, având un debut brutal, chiar dramatic, survenind deseori la o vârstă tânără, în timpul efectuării unui efort sau, uneori, spontan, fără o cauză anume. Se disting: semne funcționale (durere brutală, cu junghi atroce la nivel submamelonar, ce iradiază în umăr și în abdomen); dispnee, mai mult sau mai puțin intensă, ce survine mai ales la efort; tuse seacă, uscată, chinuitoare. Semne generale - se evidențiază semnele de șoc sau asfixie, cum ar fi: fața palidă, apoi cianotică; respirație rapidă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe spate, ridicându-și picioarele ca să-și scoată pantofii. O privi și când tânăra Își dădu jos fusta și-și ridică bluza, fu izbit de cât de diferit arăta sora lui În lumina lunii, Într-o barcă de salvare. Strălucea. Iradia o lumină albă. Clipea Îndărătul mâinilor. Lumina lunii, Înălțându-se, Îi Învălui gâtul. Abia când Îi ajunse la ochi, Înțelese: Desdemona purta corset. Acesta era al doilea lucru pe care Îl luase cu ea: cârpa cea albă În care Învelise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fină a unei ușoare și eterne adieri, simțită numai de ele, florile se clatină încet, pe tulpinile lor subțiri și înalte, în străfulgerări de roș, de violet, de galben și de toate culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent, cu gesturi de preciziune, parcă ar urmări vietăți iuți și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșitul vizitei". I-am sărutat așadar mâinile amândouă. În zâmbetul cu care îmi spunea aceste cuvinte mi s-a părut că disting, stingîndu-se treptat, murind, o intenție de ironie, și zâmbetul era numai în ochi. Peste câteva clipe zâmbetul îi iradia, bun ca o lumină caldă, nu numai pe toată figura, dar parcă pe întreaga ei făptură. - Ai să stai două ceasuri să-mi ții de urât, dacă nu ai altcevamai bun de făcut. Vrei? Pe urmă am treburi care au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se face liniște se moare pe nerăsuflate. ori se trăiește totuna nici viața nici moartea nu-și mai știu conturul când pleci vine apoi spre seară o chestie ca un apus stinge toate drumurile zboară peste toată dilara doar merele iradiază asemeni unor insecte incendiate și nu se întâmplă nimic notabil doar osmoza asta de viață și moarte plus o lumină cât o stea de liniște II azi am curățat pomii, dilara niciodată n-am fost mai singur. se loveau merele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte câte rămaseră în casa lor. Și de ce, anume, ei? Arlechinul din tablou ținea în mână un felinar cu încadratură albastră ce iradia o lumină alb-gălbuie. „Nu știu, mă aud răspunzând, de ce ți l-am dat. Poate că, privindu-te, căutam o deslușire dincolo de tine. De fapt nu te priveam, cum desigur credeai, nădăjduiam numai ivirea unei alte realități, pierdute cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamnei Pavel, căci ea hotărâse, cu numai trei ani în urmă, înlocuirea în toate camerele a sobelor înalte cu flise albe, de o estetică convalescentă ce se reclamau a fi schimbate, după patruzeci de ani de ființare a lor. Focul iradia o lumină roșiatică ce juca peste pereți și tavan umbrele spătarelor înalte a două scaune de epocă și silueta unei vaze de flori, care în acest anotimp ocrotea trei trandafiri artificiali, ale căror tulpini păreau crescute din semiobscuritatea dimprejur. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
substanța cu care era chemat să vadă cu ochii lui lumea. Era o ciuntire de care uneori conștientă se lepăda; atunci, cu adevărat, era imperial să conversezi cu ea. Orele se îmbrăcau în străluciri de aur, de argint, de fosfor, iradiind lumini necunoscute. Reașezându-se data asta în fotoliul aflat lângă geam, fusta i se ridică din greșeală, mai sus de genunchi, eroare pe care o repară imediat, spunându-mi însă, după ce mă privi atentă, sau poate mă și spionase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
supusă ușoarei adieri dinspre Muntele Sinai și dealul Căpățânii, în timp ce domnul Pavel ne căuta în vis lângă tufele de măslini, să venim să vedem fantasticul răsărit de soare dinspre Marea Roșie... În seara aceea - căci mă prinse înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mângâietoare; doamna Pavel, în sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mâncându-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava în anul începutului de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atâtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată în viață. Vorbirile noastre se lungiră în seara aceea până târziu, eram în afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amândoi, iradia de bucuria de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate ai ei. - Cât timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. Zâmbi. Pe dată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ritmul se accelera și doream mai mult. Mai repede, l-am implorat. Aidan, cred că o să... Se mișca din ce în ce mai repede înăuntrul meu, și eu eram purtată din ce în ce mai sus, spre culmi, apoi, după o secundă de pur neant, m-am dezintegrat, iradiată de o plăcere desăvârșită, străbătută de unde de șoc. Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final. Îi dă locului o notă personală mi se pare. Era exagerat? Se pare că nu. Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki instantaneu, destul de suspicioasă, făcându-și ochii mici. Cine crezi că a făcut amenajările interioare? —Păi, ăăă, nu știu... m-am bâlbâit. De fapt, îmi imaginasem că fusese una dintre firmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fie nu tocmai sănătoase. În timp, aceste imagini, sedimentate În subconștient, i-ar putea produce halucinații cu efect catastrofal. Deja, gândindu-se la ele, În fața ochilor Îi apăru inginerul Satanovski, care poseda, cum altfel, un șir de dinți ce iradiau o lumină fosforescentă. „Simple asociații de idei”, Își spuse medicul. Deocamdată nici un om nu s-a născut cu dinți de fosfor...” Dinții fosforescenți ai lui Satanovski aprobară, mișcându-se În sus și-n jos. „Da, deocamdată omenirea mai purta Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste tot să învețe de la el nu numai arta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste tot să învețe de la el nu numai arta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa morții, cine știe ce funcție extraordinară dinlăuntrul trupului său păru să-și ia rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]