1,182 matches
-
fenomen reductibil la o idee, o eroare, un sentiment sau o intuiție ? 2) Delirul este rezultanta unei manifestări a modificării globale și complexe a structurii psihotice a personalității individului ? Prima teza consideră delirul ca pe un „fenomen primar” (K. Schneider), ireductibil la o altă tulburare decât el însuși legat de o cauză pur mecanică (Clérambault), fie de o proiecție afectivă (S. Freud). A doua teză privește experiența delirantă sub un dublu aspect: - o structură complexă care se prezintă sub un aspect
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri clinice: anxioși ipohondriaci, fobici ipohondriaci (nosofobici) și isterici ipohondriaci. b) Ipohondria psihotică sau ipohondria delirantă este un delir de interpretare la care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni imaginare, inexistente în realitate (tumori, infecții, prezența unor corpi străini în organism etc.). Uneori tulburarea poate lua aspectul sindromului Cottard (delir sistematizat de negație, enormitate, imortalitate, transformare corporală). Sindromul ipohondriac este legat și de o anumită „predispoziție” de tip
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a putea deduce din acesta natura angoasei. Păcatul nu este un „obiect al gândirii” ci un „obiect al voinței”, o „tentație a voinței” (curiozitate, plăcere, aventură). Păcatul este individual, pozitiv, transcendent și discontinuu. El apare ca o categorie concretă și ireductibilă. Să insistăm asupra acestor aspecte. Păcatul este individual. Acesta, aparținând individului, are un caracter de egoism, fapt care implică un Eu. Înainte de a păcătui, omul nu este un Eu. El devine un Eu prin păcat. Acest Eu este o întoarcere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin incoerență, discordanță și autism. Rezultă de aici două atitudini privind modul de interpretare al delirului și anume: a) Delirul este un fenomen psihopatologic elementar, reductibil la o idee, o eroare, un sentiment, o intuiție, considerat ca un fenomen primar ireductibil la o altă tulburare decât cea pe care o reprezintă (K. Schneider, G. de Clérambault). b) Delirul este rezultatul unei modificări globale și complexe a structurii personalității având două aspecte: - o structură de tip negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Termenul de delir are mai multe niveluri sau grade de semnificație: o convingere fermă, extraordinară pentru bolnav, o certitudine personală, subiectivă, este imprevizibil în raport cu celelalte experiențe ale bolnavului, conținutul său tematic este inacceptabil, imposibil, în raport cu realitatea logică, are un caracter ireductibil, fiind imposibil de corectat cu argumente logice. Din punct de vedere metodologic delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte: din punct de vedere fenomenologic, ca pe o experiență, din punctul de vedere al performanțelor psihologice, ca pe o tulburare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fără acuitate deosebită, cu grija de a se pune la adăpost de surprize și care, după ce află de la medic că nu are nimic, pleacă acasă liniștit”. Al doilea tip este denumit de A. Păunescu-Podeanu ca „bolnavul dificil, formă severă, majoră, ireductibilă”. Pentru autorul menționat, acest tip de bolnav „nu numai că se agață îngrijorat de boala lui, considerând-o foarte gravă, fiind acaparat de ea, preocupat numai de ea, dar este și nemulțumit de felul cum e tratat, acuzând pe medici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele elemente psihopatologice: egocentrism cu hipertrofia Eului care determină dezvoltarea orgoliului și a unor sentimente de personale superioritate în raport cu celelalte persoane, dispoziție incertă, cu neîncredere, tendință la suspiciune ostilă față de anturaj și interpretări răuvoitoare față de ceilalți, falsitatea judecății, cu paralogisme ireductibile, responsabile de interpretări eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea paranoiacă se caracterizează prin următoarele patru trăsături fundamentale: hipertrofia Eului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme centrale sau difuză, nesistematizată, în opoziție flagrantă cu realitatea, de care bolnavul este ferm convins și care are un caracter ireductibil. Este o tulburare intelectuală. Demență: deteriorare psihică globală caracterizată printr-o slăbire progresivă și generală a vieții psihice, dând bolnavului aspectul de stupiditate, cu caracter ireversibil, reducând persoana respectivă la o existență pur vegetativă. Demență precoce: denumirea veche sub care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mine, dar distincte de mine, regiunea ocupată de Dasein-ul «celorlalți» și care face cu putință ceea ce Heidegger va numi «faptul-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul», Miteinandersein; 3) regiunea Dasein-ului care sunt «eu însumi», regiunea «sinelui», das Selbst, ale cărei hotare le trasează suma posibilităților mele ireductibile, deasupra cărora sălășluiește - ca posibilitatea «supremă, desprinsă de orice relație și de neocolit» - moartea fiecăruia dintre noi. ș...ț Această carte nu poate fi deschisă la întâmplare și, cu atât mai puțin, ea nu poate fi frunzărită. Cine vrea să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de l’idée.” (Goethe) Ori de câte ori o amintire, o experiență personală sau colectivă este scrisă, trecută în text, ea devine atât un document, cât și o ficțiune. Fascinați de bogăția destinelor individuale și în același timp incapabili de a stăpâni singularitatea ireductibilă a vieții unui individ, istoricii au abordat recent problema biografică în maniere diferite, optând pentru analiza stilului propriu al unei epoci, lăsându-le altora acea depărtare în raport cu stilul propriu al unei epoci pe care o numim stil personal. și poate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tratament bronhodilatator și/sau corticodependentă sau forme de bronșită cronică, cu acutizări frecvente, semne clinice severe etc.) se apreciază ca deficiență funcțională accentuată și poate fi asimilată cu gradul accentuat de handicap; - formele clinico‑funcționale grave, cu insuficiență cardiorespiratorie severă ireductibilă - se apreciază ca deficiențe funcționale grave și pot fi asimilate cu forma gravă de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane; c) sechelele după tuberculoza pulmonară sau după intervenții chirurgicale ori traumatism toracic; la acești bolnavi, handicapul, deci deficiența funcțională respiratorie
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
alternative construite pe aer, obturând aproape complet circuitele semantice care fac recognoscibilă, coerentă și confortabilă realitatea curentă. Totuși, fie că extrapolează date ale unei realități (cvasi)familiare, fie că proiectează arhitecturi cu totul stranii, textele au ca referință constantă și ireductibilă umanul, aproximat din perspectiva unui model puternic vascularizat etic. Este de remarcat performanța în registrul stilistic, tonul „flegmatic, sceptic, agresiv-blazat” (Cornel Robu), fraza ce „are nerv, tăietură ironică, brutalitate, sarcasm, dar și capricii lirice, flexiuni miloase, neașteptate erupții de energie
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
inalienabil al artei, întrucât, dacă în știință sau în filosofie prioritatea unei descoperiri sau a unei idei este categorică și constrângătoare, în creația estetică ceea ce complică situația unei eventuale anticipații este, fără îndoială, originalitatea de ansamblu a unei opere, componentă ireductibilă a înseși valorii sale. Întrucât, în ultimă instanță, în artă ceea ce contează și se impune definitiv este prioritatea valorii și nu valoarea priorității. Numeroasele discuții care au urmat apariției cărții lui Edgar Papu au adus importante clarificări, parte din ele
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocantă, prin eclectism și reluarea/sinteza (în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/manierelor anterioare; 3. să-l folosim pentru a desemna fenomene specifice literaturii noastre contemporane, ireductibile la modelele occidentale. Operație care presupune o reconstrucție a sensurilor, o reelaborare teoretică a unui concept care are deja o altă «biografie» și un alt sens în Occident. Toate astea nu înainte să optăm între următoarele puncte de plecare: postmodernismul
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cel străin este evaluat integral, cu toate scăderile sale; fie opera românească e interpretată cu un instrumentar critic mai sofisticat, pe când textul străin rămâne prizonierul unor poncife critice (comparația dintre Negruzzi și Flaubert); fie scrierea autohtonă e prezentată ca excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși cuprinde și interpretări plauzibile, cartea este alterată în esența ei de caracterul tezist. Din
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
cu a cărui creație romanul comportă afinități frapante. Romanul Agata murind este psihologic și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii realiste. Definitoriu este însă tocmai haloul de sugestie, ireductibil în chip univoc fie la tematică, fie la stil, asigurat de corelarea ingenioasă a acestora. Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
definit individualitatea încă de la primele publicații, reușind să ocupe rapid un loc în prim-plan. Ea s-a situat printre protagoniștii cercetării, deci ai unui mixtum compositum de «știință» și «critică», năzuind să producă un compromis acceptabil între structura simbolică ireductibilă a literarității și exigențele rațiocinante ale travaliului interpretativ. Voia să îmbine capacitatea de diagnostic și forța expresiei cu informația la zi și regulile obiectivității. Era o scientizantă [...] cu gustul poeziei și simțul relativului, o inductivă cu mari apetențe teoretice. PAUL
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv, în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor explicativ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care se pune este: nu cumva toate tezele generale ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Istoria reprezintă una dintre cele mai constante și mai importante, totodată, forme ale conștiinței unei colectivități. Deși neenumerată vreodată în rândul formelor conștiinței sociale, nu există nici un argument care să ne împiedice a o face. Istoria reprezintă un mod specific, ireductibil de a se gândi pe sine al oricărei comunități. Începând cu forma mitologică și sfârșind cu cea științifică actuală, istoria este un important mod al comunității de a fi conștientă de sine. Următoarele funcții ideologice sunt îndeplinite de către istorie, într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importantă. Studiul științific al manifestărilor umane nu poate fi decât istoric. Inevitabil, teza pluralității este legată de istorie ca domeniu fundamental al cercetării umanului. Nu există decât o realitate istorică a umanului. Istoria este sediul variației infinite a ipostazelor umane, ireductibile la tipuri mai generale. Rațiunea este ea însăși istorică. Ea se află mereu în constituire, fără a fi vreodată constituită. Programul epistemologic al filosofiei neokantiene era clar formulat în ceea ce privește științele umanului. Dacă Immanuel Kant întreprinsese critica rațiunii pure pentru a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vine de pe pozițiile unicității istoriei umane. Atât conceptul de evoluție, cât și cel de progres tipologizează. Ele sunt fundate pe presupoziția că există stadii mai generale pe care trebuie să le parcurgă diferite comunități. Dacă fiecare comunitate are individualitatea sa ireductibilă, atunci conceptele de evoluție și progres nu au nici o semnificație. Nici un criteriu nu poate fi utilizat pentru a determina diferențe de grad într-un sens sau altul. Filosofia unicității istoriei - filosofia germană postkantiană a istoriei sau cea franceză ori engleză
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le evalua comparativ. Dacă, pe de o parte, strategia satisfăcătorului scade cantitatea de incertitudine pe care o are decidentul de înfruntat, pe de altă parte, din cauza lipsei mijloacelor cognitive de reducere a incertitudinii, aceasta tinde să aibă un caracter predominant ireductibil. În consecință, pentru strategia satisfăcătorului, incertitudinea are mai mult o semnificație disfuncțională, paralizantă. Sistemele care practică o asemenea strategie, datorită gradului ridicat de vulnerabilitate, vor manifesta totodată o ridicată intoleranță la incertitudine. PROPOZIȚIA 2.9.: Strategia satisfăcătorului este stabilă doar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei din urmă strategii la incertitudine este semnificativ mai redusă deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]