663 matches
-
imediat în dinți / și ciugulește-le de miresme pînă la sînge / altminteri cînd te mușcă versul chiar de limbă ca să nu zic chiar de inimă / nu te sfii să te sinucizi nicolae tu rege de lux al oaselor tale". O irepresibilă inocență transpare însă atunci cînd poetul declară că un înger respiră în locul său, că organele trupului său sunt îngeri etc. Dovadă că Nicolae Tzone se desparte de ipostaza d-sale primară, edenică, nu prin blasfemie ci printr-o jocularitate întinsă
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
e, fără efort, Lovinescu: identitatea sa e născută din destinul său "natural". Tot ce a scris Lovinescu, de la simplul foileton critic la Istoria civilizației române moderne, de la Istoria literaturii române contemporane la Memorii și tomurile despre Maiorescu, provenea dintr-o irepresibilă nevoie a confesiunii.
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Praporii, Hrana, exterioarele și interioarele de biserici, florile, Grădinile, Stîlpii și peisagistica străbătută de convulsiile vederilor toledane, creează un ansamblu de o rară încordare a dicției, cu un tonus interior menținut mereu la același nivel și prin care bîntuie o irepresibilă voluptate a formulării. Și acest ansamblu trebuie privit și înțeles dincolo de articulările mecanice pe care el se sprijină, pentru că pictura lui Bernea este ca o frază complexă, cu multe subordonate și plină de trimiteri conexe, dar al cărei înțeles final
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
prezente în aceeași măsură și se manifestă la fel de puternic. În al doilea rînd, în cîmpul fragil al culorii, oricît ar părea de paradoxal, vocația unui decorativism amplu și fascinația pentru ritmurile care susțin adevărate construcții simfonice sunt contrapunctate prin tensiunile irepresibile pe care le generează fie dinamica liniei, fie nenumăratele contraste, de la cele statice, de cantitate, si pînă la impulsivitatea complementarelor. Și, finalmente, în al treilea rînd, această pictură, care se complică proporțional cu intensitatea privirii, se dezvăluie ca o continuă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
și energii mitice, și nu să produci în serie statisticieni ai reveriei, contabili scrupuloși care se ocupă cu emisia de simțăminte și ingineri hotarnici special amenajați pentru a parcela și a gospodări insomniile naționale. Aceste făpturi cumulative, adevărate stihii prin irepresibila lor forță de erupție, au tot ritmat juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
neglija cantitatea, mai bine zis procentul de licențiozități. Una este să întîlnești o înjurătură grea la fiecare zece pagini, și alta - din două în două rînduri. Am certitudinea că, în al doilea caz, nu este vorba niciodată de o pornire irepresibilă, de un limbaj impus de subiect, ci de o substituire a fondului prin formă. Simțind că nu poate să impresioneze prin ceea ce are de spus, autorul încearcă s-o facă, disperat, prin felul în care o spune. Acest lucru nu
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
mărturisiri că sînt luni de cînd n-a mai scris un rînd. Sigur că la această inactivitate cronicizata contribuiau nu numai avatarurile fizice ci și felul lui de a fi și a concepe scrisul. Nu scria decît cînd avea ceva irepresibil de spus, disprețuind pe poligrafi. Se enervă cînd era întrebat ce mai pregătește pentru publicare, deși, uneori, recunoștea, în caiete, că e plătit să scrie, iar, ca autor, trebuie să se supună regulilor genului. Dar, mereu răzvrătit împotriva a toate
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
într-un târziu, se va petrece și cu dvs. o minune, ca veti visa un poem cu măcar un vers întemeietor, dincolo de care să aveți siguranță că nu va mai puteți opri din a spune frumos și până la capăt, si irepresibil, ce vă este propriu. (Eugen Popescu, Codlea) * Că un fel de reparație, adaug lângă textele de rândul trecut poemul întoarcerea acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
La pagina vreo patru sute,/ privirile i-au fost cusute/ cu ața literelor mici/ ca niște rânduri de furnici./ Țesut în scumpa terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile expresive pe care substanța le depozitează în ea însăși, păstrează încă un echilibru, uneori de o mare fragilitate, între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că sînt protejate în absolut ca niște repere cu o anumită identitate, în economia strictă a imaginii ele par mai curînd o virtualitate pe care materia cromatică o
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind trecutul. Și doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei, Christina, în altar, se reculege în fața tabloului pictat de Mirea ca în fața
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
o noutate în același timp autentică și integrabilă într-o serie (sîntem în măsură a vorbi acum despre o tipologie avangardistă, similară cu cele ale romantismului, barocului, expresionismului etc.). Ceea ce contează nu e "originalitatea" (negreșit, omologabilă și ea), ci pulsația irepresibilă a unui soi de artă ce pare a se dezice de sine, a se lepăda nu doar de "bunele sentimente", ci și de "bunele maniere" (estetice), spre a-și proba vitalitatea. Or, ce probă de vitalitate mai constrîngătoare am putea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
imensă parodie. Pynchon lucrează la limita subțire, pe care o subțiază insistent în întreg romanul, dintre derizoriul parodic și parodicul tragic: Oedipa Maas e o femeie care descoperă, căutînd apropierea (postumă) de o altă ființă, iubitul ei Pierre, propria și irepresibila ei singurătate. Metafora care o definește apare în primele pagini ale romanului, cînd Oedipa, pregătindu-se să înceapă șirul de fantastice aventuri pe urmele testamentului lui Pierre, își amintește că odinioară, în zorii poveștii lor de iubire, au mers împreună
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
finite și al substanțelor cu o identitate inconfundabilă, este purtătorul de mesaj al unei masculinități care se manifestă pe deplin într-un registru cerebral și diurn. Dar tocmai această aparentă claritate este și purtătoarea unui spectaculos paradox: prin energia ei irepresibilă și prin voința decisă de a introduce privitorul într-o lume în plin proces de structurare, Flora Răducan dobîndește atributele unei conștiințe fondatoare și virile, în timp ce Constantin Răducan, printr-o negocire estetizantă, calofilă și hedonistă cu sonoritățile explicite ale formelor
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
dar și pentru oameni sănătoși. Speranța Anton: Ghid terapeutic naturist - Rețete de post. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 259 000 lei. Adolescenți întârziați Acțiunea cărții se află la granița dintre realitatea inacceptabilă a existenței și fantasticului proiectat de idealurile noastre irepresibile. Gregorio, mărunt funcționar, e incitat de Gil - figură încă mai umilă, trăind la țară - să-i vorbească despre lumea orașului, iar Gregorio e tentat să fabuleze și își construiește un personaj seducător - poetul Faroni - căruia i se substituie. Luis Landero
Agenda2003-48-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281781_a_283110]
-
mi explodează în ochi/ unde sînt unde ați îngropat primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
Ion Simuț Nicolae Breban, susținut de o neobișnuită vitalitate și de o irepresibilă poftă de scris, ce l-ar face invidios pe oricare scriitor, dacă nu cumva îi și face pe cei mai tineri, înregistrează în ultimul deceniu o dublă victorie. Prima este încheierea unei tetralogii memorialistice, intitulată Sensul vieții pentru a anunța
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura culiselor (...), literaturizare, mărturie-document și analiză retrospectivă (natural, excesiv partizană)". Nu poartă oare "memorialistica puterii" un caricatural reflex al unui mit biblic? Pornită de la o atare altitudine, persiflarea e
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]