500 matches
-
Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la iatacul Domnului. Grigorașcu Jora, al treilea postelnic. Când Bogdan II a fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face să se afle acestea, când se duce să ia știri și binecuvântare dela sfânta mănăstire Vatopedi. haina lui Jder cel mic la pag. 10. "F.J." Ionuț e stângaciu. Bogdan-Vodă a fost ucis la Reușeni, la nunta lui Agapie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din 1467, ea nu ne dă nici o lămurire în această privință. Scrisoarea are însă o importanță excepțională, dacă ne referim la felul în care s-a încheiat campania. Forgach le scria fraților săi, la Oradea, că a trimis mai multe iscoade spre Moldova ca să culeagă informații în legătură cu regele și oastea lui, dar acestea n-au ajuns decât până la Brașov. În orașul de sub Tâmpa se aflau alți 200 de inși veniți și ei după vești. Dar de la Brașov nu s-a putut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până la moarte, rămășițele lor fiind găsite sub zidurile prăbușite. Soldaia este asediată și cucerită, în cele din urmă, prin foamete. După aceea, Ahmed-pașa, cuceritorul Caffei, pornește împotriva Cetății Albe. La 20 iunie, 1475, Ștefan cel Mare, în urma informațiilor primite de la iscoadele sale, trimite vești la unguri și la poloni că turcii vor să atace Moldova:,,Și din nou ne-a venit vestea temeinică că turcii vin spre noi, împotriva noastră și împotriva țării noastre, și pe apă și pe uscat. Și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el”. Totodată, amintea brașovenilor că „destul am cheltuit deunăzi cu Ali-Beg și i-am întors (pe turci) asupra Moldovei, cum știți înșivă”. La 9 iulie 1480, Ștefan îi înștiința pe brașoveni că turcii și muntenii au prădat în secuime. „Totuși iscoadele noastre care ajung la ei, așa ne spun, că turcii au și alte oști gata și pândesc undeva, să ne ia înainte sau nouă sau vouă”. El cerea ca brașovenii să afle ce fac turcii „și să ne trimiteți iute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceste ținuturi s-au năpustit tătarii „ca niște câini turbați și apucând multă pradă și vite, au ars țara” și nici orașul nostru nu a fost cruțat, dată fiind așezarea lui, în calea „răutăților”. Într-un raport al unui ungur (Iscoadă ungurească în Moldova) sunt relatate evenimente care au însoțit reîntoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu în domnie în 1564. Misiunea sa era de a recunoaște situația internă a țării. Despre acele vremuri cu adevărat vitrege, ungurul trimis în Moldova scria: „Teritoriul orașelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-i aveam noi, elevii din clasa a opta, împărțirea rolurilor în grup devenea o primă chestiune de bărbăție. Cineva trebuia să fie responsabilul subînțeles al frondei, iar la celălalt capăt al stării de spirit a clasei, cineva trebuia să fie iscoada comandantului. Când am aflat că nu se știa care clasă nu avea turnător, am comentat situația ca pe una de criză. Absența persoanei amenința naturalul balanței. Dacă o clasă nu avea turnător, însemna că șeful găștii de turbulenți îi putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în minte fiecare situație în care te afli. S-o înregistrezi tu însuți la fel de precis ca și statul ce-ți urmărește și înregistrează orice mișcare. Milimetrul tău propriu de viață trebuie să-l poți confrunta cu milimetrul străin înregistrat de iscoadă. Cel urmărit parcurge un proces de necesară adaptare a modului său de viață la tactica urmăritorului. Observarea întreprinsă de urmăritor face parte dintr-o misiune de stat. Datoria sa de serviciu e de a ști lucrurile cu precizie. La rândul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și pe drum la întoarcere, urmăritorul circulă într-o mașină mică pe lângă autobuzul în care tu („obiectul-țintă“) ți-ai găsit un loc. și tot așa, fără oprire. Iar peste câteva zile, chemat la interogatoriu, stai și te miri că „ziua iscoadei vizibile“ nu e pomenită defel, ci se discută numai de zilele „între“, când iscoada nu s-a prezentat în carne și oase. Ca să te dezveți să mai crezi în ceea ce vezi! Cum însă urmăritorul reușește să observe totul nu doar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care tu („obiectul-țintă“) ți-ai găsit un loc. și tot așa, fără oprire. Iar peste câteva zile, chemat la interogatoriu, stai și te miri că „ziua iscoadei vizibile“ nu e pomenită defel, ci se discută numai de zilele „între“, când iscoada nu s-a prezentat în carne și oase. Ca să te dezveți să mai crezi în ceea ce vezi! Cum însă urmăritorul reușește să observe totul nu doar fiind prezent în carne și oase, ci și dinlăuntrul lucrurilor celor mai intime, cel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
efect reciproc - un cerc închis, sălbatic. Un cerc magnetic, nici una din părți nepermițându-i celeilalte să iasă din el. Cel mai periculos e cercul magnetic format în timpul anchetei. În timpul anchetei, acuzația ce ți se aduce nu se rezumă la informațiile iscoadei. Într-un expozeu preliminar - un „desfășurător“ -, anchetatorul se folosește de unele date și fapte reale ca desimple repere, doar pentru ca mai apoi să pătrundă în hățișul unui eșafodaj imposibil de verificat.Dar desfășurătorul își are importanța sa. Acuzatorul trebuie să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în istoriografia ținutului nostru încep să apară documente ce ne pot îndrepta încet și sigur spre o atestare directă, documentată privind certificarea existenței satului Cârțișoara. Prezentăm mai întâi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
departe, nimeri într-un sat atât de ars și distrus 1 încât până seara nu găsi pe nimeni care să-i dea ceva de mâncare. Dar la apusul soarelui ajunse la un satîncercuit. Străjerii îl arestară imediat, luându-l drept iscoadă. Îl duseră într-o căsuță foarte aproape de poartă și începură să-l cerceteze așa cum se face de obicei cu un bănuit. La toate întrebările lor, el răspunse că nu știa nimic. Îl dezbrăcară atunci și-l controlară până la piele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
locului. Spre exemplu, În vara anului 1937, când nici nu se pomenea de vreun nou război În Europa, În casa lucrătorului Smil Weintraub se adunaseră câțiva conspiratori de aceeași naționalitate care Încercau să pună țara la cale. Bine-nțeles că iscoadele Poliției de Siguranță precum și pârâcioșii profesioniști semnaseră rapoarte informative foarte precise, cu referire asupra celor discutate. Opinăm, prin urmare, că fermentul unei mișcări de extrema stângă, așa cum a fost (indubitabil) comunismul, exista, deja, fapt exploatat din plin de adepții săi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plugarilor, n.n.)” care „...În 1941 a scos 30 de evrei și i-a dus pe islazul comunal spre a-i Împușca”. Potrivit raportorului, evreii au scăpat cu viață „...numai datorită Înțelegerii de care a dat dovadă un domn maior”. Având iscoade mai peste tot, Terdiman și-a informat șefii și despre alte anomalii precum cea pe care o vom prezenta În continuare și care viza „...Încadrarea În Partid a unor legionari notorii (Tulvan și Ionescu) cari În timpul legionarilor au terorizat pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căruia fusesem Încredințați fratele meu și cu mine În acel sezon, avea obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și Maica Precistă să izbândească, spune Maria și-și face cruce. Ștefan tace. Se plimbă cu mâinile la spate, apoi începe să râdă: În sfârșit, a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu ceee?!?!... Cu un ambasador! "Trimisul special al Marelui Senat venețian", dumnealui prea nobilul Don Emmanuelle Gerardo, ambasador pe lângă "Illustrissimul et Serenissimul Stephano, Voywodae Moldaviae", anunță Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-am afionat cu un Tokai, l-am tras de limbă și mi-a mărturisit că dogele în persoană l-a însărcinat: "Să veghezi, i-a spus el, nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în batjocură, cu ură. Te-ncumeți să-i stai împotrivă? întreabă Alexa înfiorat. Mă-ncumet! răspunde cu hotărâre Isaia umflându-și pieptul. Ești mare! rostește Negrilă cu admirație. Doamne-ajută să-i mâncăm coliva, se închină cu evlavie Alexa. Astăzi chiar, iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruptă în două. Fără "Ieșire la mare", ne-am sufoca, ne-am rupe de Europa, completează Tăutu. Și "pacea"... Credeți că Mahomed chiar vrea pace? Mi-a pus condiții pe care prea bine știe că nu pot să le primesc. Iscoadele mi-au trimis vestea că la Adrianopole urdiile-s pe picior de război, gata de plecare spre Moldova. Credeți voi că Marele El Fatih Cuceritorul Constantinopolului, Împăratul Împăraților, Stăpânul Lumii -, credeți că poate suporta crunta umilire de la Podul Înalt?! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război pe care-l vedea dinainte pierdut, neputând, firește, să-l dorească pierdut, dar pe de altă parte nici câștigat, singur într-o curte regală izolată, fără agrementele presupuse de profani, cu viața privată supravegheată din umbră și înconjurată de iscoade, văzând dezastrul către care o alianță funestă și detestată împingea țara și încercând cu puținii săi sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sau șase ani - eram la Iași -, am fost trimis la teatru, la matineu, unde se juca Vlaicu-Vodă. Și acolo există o scenă, în actul întâi, când e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de ce face "stânga". Și în această "analiză" cred că se poate pune veșnica întrebare, nerezolvată de când lumea: "cine a fost mai întâi: oul albastru sau găina cu fireturi și bicorn?" Greu de răspuns, dar practic, din cele mai vechi timpuri, "Iscoadele" și-au găsit acoperire sub mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]