750 matches
-
care vom ajunge." 23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; și am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare seminție. 24. Ei au plecat, au trecut muntele și am ajuns pînă la valea Eșcol, și au iscodit țara. 25. Au luat în mîini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, și au zis: "Bună țară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru." 26. Dar voi n-ați vrut să vă suiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
își lăsase fata singură la horă. “Ei, și ce dacă e cu Florin, e și el băiat.” “Da, dar e de pe la noi și e băiat bun.” “Apoi, poți ști ce zace în om.” “Asta așa-i.” “Da’ lasă că o iscodesc eu îndată ce cântă a treia oară cocoșul cel pestriț.” “Da’ vezi, să o iei pe departe. Las-o și pe ea să mai respire.” “Ei, e fata mea, atâta am. Trebuie să știu ce e cu ea.” “Cu Florin e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rebelă, ceva mai zgomotoasă. Acum toată această răzvrătire, împotriva regulilor și tiparelor, se manifestă doar la nivelul a ceea ce scriu, indiferent de gen. Prefer așa pentru că... pentru că încă evit momentele în care cineva ar putea să mă întrebe, să mă iscodească, să îmi ceară socoteală și chiar să mă judece pentru felul meu de a vedea lumea, pentru trăirile mele și modul meu de a le exprima . Încă nu sunt pregătită să înfrunt eventualele „răutăcisme”, acidități și alte asemenea și pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
om care se trezește din somn într-un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga cel puțin dezamăgirea și indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și mîncă, începu să o deseneze. Se ghemuise lîngă foc cu pisoiul în poală, iar părul voluminos îi încadra chipul delicat. Semăna cu Marjory, numai că Marjory avea gesturi copilărești, pe cînd Janet părea că simte cum ochii lui îi iscodesc ungherele cele mai secrete. — Cît să fie ceasul? întrebă Thaw. — Nu știu, zise Drummond. Nu te poți baza pe nici un ceas din casa asta, cu atît mai puțin pe cele care merg. E păcat, cred, că mama nu-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu]. Ierte-mă d. Xenopol, dar realitățile acestea, or fi având importanță ori nu, e totuși o realitate cunoscută de toată [lumea] în sfera noastră, care nu se poate schimba. Așadar, tot ce scornește despre originea mea sunt pure minciuni, iscodite de-o fantazie bolnăvicioasă, precum și trebuie s-o aibă un redactor al "Pseudo-Romînului". Singura invenție pe seama mea, neadevărată dar având o umbră de probabilitate, e că aș fi armean de origine, un lucru care nu m-ar supăra deloc, de vreme ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unde Albinosul părăsea în zori localul de când automobilul îi devenise o împletitură barocă de fier ars, îl împușcă din greșeală pe inspectorul de poliție din cartier și sfârși pe scaunul electric. Femeia care îi fu strecurată în pat ca să-i iscodească secretele, una dintre acele mulatre nemiloase ca moartea însăși, străbătute de la șapte ani în tunelele lor secrete de cohorte de bărbați, se lăsase iubită o noapte-ntreagă, legată cu mâinile la spate, iar dimineața, răvășită și-ndrăgostită ca ultima mironosiță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu că rolul unei mame nu se încheie imediat ce copilul poate tăia singur un copac ca să-și construiască o colibă numai a lui. Vorbeau adesea, și Stin aprecia, fără să știe exact de ce, învățăturile pe care le deprindea de la Maria, iscodind-o în același timp despre noutățile pe care i le mai dădeau călugării. Maria era și un fel de ambasador al fraților printre săteni și strângea toate petițiile către Abate. Mâna Mariei zăbovi în părul negru și des al lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
flori al Kyrallului aproape că nu se mai simte aici. Oksana îl aprobă din cap, în tăcere. - Și tu crezi asta? o întrebă Durdrin fără să o privească în ochi. - Nu e nevoie să te ascunzi astfel pentru a mă iscodi despre ceea ce sunt. Mă cunoști deja destul de bine. - N-am vrut să te jignesc, o mângâie bărbatul pe părul lung și negru. Atâta doar că uneori nici eu nu știu cine sunt. Întâi am fost Haar, un muncitor pe Durdrin, apoi, dintr-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-ți dorești să le menții cu orice preț. Tânărul știa că, dacă n-ar fi dat dovadă de o asemenea hotărâre și îndemînare în lupta care abia se încheiase, Vartil nu l-ar fi ascultat niciodată și l-ar fi iscodit cu privire la locul unde se duce. Într-un fel, a fi conducător însemna să faci ca totul să fie mai simplu. După ce își văzu tovarășii dispărând în spatele unui gorgan, Xtyn începu să alerge și îi trebuiră doar câteva minute până să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
povesti ce discutase cu Alaana. - Și tu ești atât de naivă încît să crezi că Maestrul ăla a murit în explozie? întrebă Șestov. Pentru mine e limpede că se ascunde pe undeva. - Și eu cred asta. Tocmai de aceea am iscodit-o pe femeia aia, pe Alaana. Sunt convinsă că ne ascunde ceva. Johansson, care nu își revenise încă de pe urma furiei pe care i-o provocase comportarea inabilă a căpitanului gărzilor sale, rosti scurt: - Aveți voi grijă de ea. Și eu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acestuia și a soldaților lui. Ridicându-se din nou, brusc, cu fața brăzdată de lacrimi, Audbert se agăță de piciorul lui și îl imploră: Nu! Nu mă lăsa în mâinile burgunzilor! Apoi, dându-se și mai aproape și coborând glasul, iscodind cu ochii de jur împrejur, adăugă: — Dacă-mi cruți viața, își pot spune... Da, poți să-ți fac o dezvăluire de cea mai mare importanță. Romanul închise ochii pe jumătate, scrutându-l cu mai mare interes. — Ce spui? Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi fu alături și, dându-l la o parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau de acum din villa, putu să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
v-ar putea costa anularea examenului; gândiți-vă că din cei prezenți aici în acest amfiteatru, doar 1, cel mult 2 vor fi declarați admiși. Așadar, e o luptă existențială. În secunda următoare ne uitam unii la alții și fiecare iscodea cu privirea posibilul învingător. Așa a și fost. Din acel amfiteatru imens, sorții au ales două nume, parcă predestinate să fie ultimele din lista celor citați ca și act de prezență, Coteț și Covaci. Cu Adina am legat ulterior o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
v-ar putea costa anularea examenului; gândiți-vă că din cei prezenți aici în acest amfiteatru, doar 1, cel mult 2 vor fi declarați admiși. Așadar, e o luptă existențială. În secunda următoare ne uitam unii la alții și fiecare iscodea cu privirea posibilul învingător. Așa a și fost. Din acel amfiteatru imens, sorții au ales două nume, parcă predestinate să fie ultimele din lista celor citați ca și act de prezență, Coteț și Covaci. Cu Adina am legat ulterior o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pună mâna pe elefant. În aceste condiții, cine să mai facă o tragedie din faptul că e ceva putred în Danemarca? Și ce-ar mai putea să-i spună acum prințul Hamlet Ofeliei care-i iese în cale să-l iscodească pentru a afla ce este de fapt cu el. E greu de răspuns, dar un lucru e totuși cum nu se poate mai clar. În nici un caz nu poate să-i mai spună ca altădată: Ofelia, du-te la mânăstire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
această temă. ăia au venit chiar și când i-am incinerat trupul. Au înregistrat până și nașterea. Le-am spus să-și ia tălpășița, dar degeaba. Și-au băgat nasul și pe la vecini. Aceștia mi-au spus că îi tot iscodesc și i-am rugat să nu le spună nimic. O singură dată am dat o declarație unora care au sărit dintr-un camion și mi-au pus microfonul la gură: «Vreau ca răufăcătorii să primească imediat pedeapsa cu moartea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care vreau să ți le arăt! i-a spus, la despărțire, nenea doctorul. Și când mai vii pe la noi? întreabă Sorina. Poate mâine-seară, iar dacă n-am să reușesc, atunci, sigur am să mai trec poimâne. Aduci și trusa? îl iscodește fetița. Sigur că da. Poate mai pui în ea și unele lucruri de la spital, pe care zici că vrei să mi le arăți. Bine, așa am să fac. Dar acum, stai cuminte. Ne-am înțeles? Da. Dar, la despărțire, vreau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
picioare... Am, nu știu de ce, impresia că, azi, Sorina nu-i în apele ei. Voi n-o vedeți deloc, însă eu înțeleg că e chiar supărată. Mie nu-mi place nici un anotimp! spune ea. Cum așa Sorinuca? Și de ce? O iscodește educatoarea. Pentru că... iarna e lunecuș, cazi mereu, te lovești și te doare; vara... parcă ai fi într-un cuptor; toamna plouă foarte mult, iar primăvara... Ei, ce-i primăvara? Primăvara... tot plouă. Și trebuie să avem mai tot timpul o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
revistă că se fac multe analize, că ești supus la multe încercări - teste le spune - și nu toată lumea rezistă la ele. Așa că nu există nici un pericol ca pământul să rămână pustiu. Ce? Și tu vrei să te faci cosmonaut? îl iscodește Gina. Nu, deloc. Eu aș dori să mă fac actor. Dar nici la această meserie nu e așa ușor de ajuns. Ai dreptate, Viorele, zice Petrică. La urma urmei, și ca să devii cosmonaut și ca să devii actor, ai nevoie de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fântânii cu sălcii de la marginea satului, zice Sorina. Că am auzit de la copiii satului că fântâna acesta are o poveste a ei! Și ce v-au mai spus poznașii aceia? Nu cumva au început ei a depăna firul poveștii? îi iscodește bunica. Păi, crezi matale că de povești avem noi timp? Cine să se joace în locul nostru? face Sorin. Bine. Ascultați-mă cu atenție! Se spune că, demult, tare demult, când pământul acesta al nostru avea parte de-o mare urgie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Încetul cu încetul, toate astea dispar; chiar bunica a spus că nepoțica ei n-a greșit cu nimic! Nici n-a ajuns bine la cuibar că fetița a și venit cu mâna goală în bucătărie. „Ce-i” par a o iscodi ochii blânzi ai bunicii. Știi, în coteț e o găină. Una foarte, foarte gălăgioasă. O auzi? Da. Și ce-i cu asta? Păi, continuă Sorina, mi-a fost frică de ea. Poate că celelalte găini au pus-o acolo anume
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că nu-l cheamă Alin. Dar, la urma-urmei, numele ăsta-i place, chiar foarte mult. Așa că își continuă mersul, mângîiat de glasurile cristaline ale fetițelor. Trecem peste dealul acesta? întreabă Sorina. Trecem. Mie îmi..., eu vreau... Ți-e frică? o iscodește Alina. Ă, ă, ă, nu, nu mi-e frică! Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]