973 matches
-
spirit cu care Pauline Marie Jaricot scria: „Nu priviți mâinile mele, care acuză trândăvia mea. Priviți mâinile groase și pline de bătături ale muncitorilor. Eu nu le privesc niciodată fără un sentiment de respect. Ele contribuie în bună parte la ispășirea fărădelegilor pământului. Ce a făcut Dumnezeu pentru a ne arăta iubirea Sa? S-a servit de mizeria noastră, de umanitatea noastră fragilă și păcătoasă. Hei bine, pentru a pătrunde în viața muncitorilor, pentru a deveni apostoli printre muncitori, de ce nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
povara dezonoarei și în părăsirea oamenilor și a Tatălui, iată imaginea Iubirii, iată, așadar, chipul lui Dumnezeu! Cu Crucifixul înaintea ochilor, cu Sângele regesc al lui Cristos purtat în fiecare dimineață de mâinile noastre în fața maiestății cerești a Tatălui, spre ispășirea păcatelor noastre, cine dintre noi va mai avea curajul să se îndoiască în credință, în Iubirea dumnezeiască? «Noi am crezut în iubire». Dacă vom avea credință, Dumnezeu ne va mântui. 103. Am înțeles cu adevărat întreaga semnificație a mesajului Preasfintei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Iată Inima care i-a iubit atât de mult pe oameni, și Care, în schimb, este răsplătită cu atâta răceală și nerecunoștință”. Pentru că lumea uita că este subiectul iubirii divine, Dumnezeu însuși S-a învrednicit să-i aducă aminte cerând ispășire, deschizând, celor care voiau să înțeleagă, noi orizonturi de speranță, de înviere, de viață. Cultul Inimii Preasfinte - spunea mons. Olgiati - înseamnă așa de mult, încât poate fi comparat operei de răscumpărare a omenirii“. „Inima lui Isus - spunea Sfânta Margareta - m-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Răutatea omenească, ajunsă la culme, ar fi îndepărtat orice obstacol, pentru a da păcatului cea mai mare libertate; Isus a luat măsuri de apărare indicând în cultul Inimii Sale adorabile un respect al evlaviei noastre, dar și un element de ispășire vrednică pentru restabilirea ordinii vătămate, potolind mânia legitimă a Tatălui ceresc și dezarmând pedeapsa divină. Pe de altă parte, era urgent să se alerge în sprijinul unei omeniri păcătoase care, în gravitatea enormă a delictelor, ar fi simțit cum i
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să-și urască soțul, omul pe care l-a iubit până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată de analiza eului eroinei, în toată complexitatea pliurilor interioare. Uciderea fiilor devine o ispășire, un instrument pentru a se autopedepsi pentru crima împotriva stirpei și a fratelui și a scăpa astfel de sentimentul acela de culpă care i-a devenit o obsesie. Ca să se justifice pentru că a săvârșit un gest atât de grav, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
insolențelor și grosolăniilor fudule ale târgovețului. Turcu Ion fusese brancardier pe front, dar nu din cei care des puiau de verighete, bani și ceasornice răniții și morții - și pentru care, după asemenea fapte, se găsea totdeauna vreun glonț rătăcit și ispășirea cuvenită: Fiindcă, să vedeți dum neavoas tră, dom’le plutonier, răul la rău trage!“ Într-o luptă l-a fugărit de aproape un neamț cu amăgelile lui: — Predai, romanski mic, dai la tine țuica! și i-a răspuns Turcu Ion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un prichici culcat... ...Straie princiare În penitenciare... În castron cu zoaie Pâinea ce se - nmoaie E atât de mică: Doar cât o surcică... Lacrima mă-nneacă; Poate o să treacă... Ziua ispășirii E ziua mântuirii! Poezii de Pr. Iosif Budău 7. PR. IOAN BUTNARU date biografice Se trăgea din Faraoani, județul Bacău, unde s-a născut în septembrie 1914. A studiat în Seminarul Franciscan din Hălăucești și la Luizi-Călugăra. A urmat și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
e o mare datorie, nu numai să căutăm slava Părintelui nostru care este în Cer, dar să și venim în ajutorul fraților noștri nefericiți, fie că mai călătoresc încă alături de noi pe acest pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru salvarea sa. Măreția lui Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e în mine... Și cui să-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării o cerșesc! Ar fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge înfiorat: Știi ce mă doare mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
1476 267 14 Un hodorog viteaz 269 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" 273 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" 287 17 La mănăstire, Maria !? 302 18 Paharul de "Cale Albă". Te blestem !! 305 EPILOG 319 ÎNVIEREA iulie 1476 319 C. VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! 321 ADDENDA 341 "O Samă de Cuvinte" Mărturie despre cel ce a fost și este și astăzi poate "cel mai Mare Român" 341 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O cumplită și insolubilă dramă interioară trăiește, în romanul Suzana, un personaj a cărui conștiință era încărcată de moartea părintelui său și de a unei fete în casă, pe care o alungase după ce o lăsase însărcinată. El va încerca o ispășire prin scris: își analizează și mărturisește vina într-o piesă de teatru, cu scopul de a zgudui spiritele celor care comit cu prea multă ușurință răul. Aici ar fi cheia demersului: suferința ca substrat generator al artei, chiar cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianimului Învățătorului: una spirituală, În nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează, pentru De Quincey, nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu Împlinirea unui destin eroic, În felul său. Iuda se manifestă de la Începutul până la sfârșitul carierei sale ca un patriot fanatic, un activist energic, păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al Încrederii În sine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sau la Christiane, sau la Georges, ca să încerc să te previn în mod delicat și, după câteva minute, am fi plecat amândouă, reîncepând minunatul poem al vieții noastre întrerupte. Dar probabil, dar cu siguranță va trebui să continuăm porunca destinului: ispășirea pentru vina de a ne fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc. Cu tărie, cu demnitate până la capăt, Mouette. Acum ispășirea e benignă: ne scriem, avem parte aproape de fericire. II
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar cu siguranță va trebui să continuăm porunca destinului: ispășirea pentru vina de a ne fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc. Cu tărie, cu demnitate până la capăt, Mouette. Acum ispășirea e benignă: ne scriem, avem parte aproape de fericire. II Dimineața, 20 mai [1948], joi [...] Amețită, la 5½ dimineața am sărit din pat; se întâmpla să fie joi și n-aveam dimineața decât o oră de muncă voluntar-obligatorie, numai după-masă aveam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cooperativa unde este angajat; e pasibil de închisoare. Genica are, în aceste circumstanțe, revelația suferinței. E mulțumită, dar, de nenorocirea care a dat peste ea. Benone, la rândul lui, strigă cu satisfacție: „sunt un ticălos”, și nu se teme de ispășire. De aici, începe propriu-zis tema profundă a nuvelei: bovarismul suferinței. Eroii trec bucuroși prin terapeutica durerii pentru a-și găsi o identitate. „Vreau să sufăr pentru ceva, înțelegi?”, strigă Benone, iar Genica pare, acum, fericită: „toată viața am să fiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
utilaj greu, de fapt un lagăr de reeducare pentru cei care îndrăznesc să cârtească împotriva comunismului, dar și pentru cei care săvârșiseseră diverse fărădelegi. În această cvasitemniță, Radu Șendrea, ultimul descendent al unei familii de viță veche, este azvârlit pentru ispășirea „păcatului” de a fi nepotul unui boier - care s-a sinucis nemaisuportând umilințele din partea comuniștilor - și pentru vina de a scrie împotriva regimului instituit prin crimă și minciună. Ca procedeu narativ, S. face apel la tehnica epistolară, pretextul fiind calsic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
romanul Ghiocul (1934), ideea de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională, dar până la urmă cade în păcat. Personajul - urmărit și în Înălțarea la cer (1938) - este dominat de o etică a ispășirii, retrăgându-se în sihăstrie și murind, simbolic, pe creasta unui munte, cu iluzia „înălțării”. Alternând cu povestea principală, un alt plan al narațiunii îl are ca protagonist pe fiul preotului, Andrei, elev, supus și el patimilor erotice. Viața de internat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
183-186. scenă a crimelor, pare să fie vorba doar despre răfuieli politice și inventarea de țapi ispășitori. Nu există prea multe mențiuni despre destinul ulterior al celor cinci, deși se pare că au fost eliberați din închisoare cu mult înainte de ispășirea pedepsei. O posibilă explicație ar fi încercarea de a-i reduce la tăcere, însă reamintim că rolurile lor nu au fost dintre cele mai însemnate, doar Sepeanu fiind dintre cei însărcinați cu implementarea sistemului violent în închisori. Al doilea proces
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Oury în lucrarea Spre o pedagogie instituțională: „clasa nu se va putea lipsi de sancțiuni și de pedepse”. În ceea ce privește pedeapsa, au fost date două definiții de lucru pentru aceasta: o noțiune morală conexată ideii de conștiință, de vină și de ispășire, precum și formă și mijloc de dirijare, un fel de stimulcu trei conotații valorice: dezavantaj (ca ispășire), mijloc de dirijare acționând pe baza neplăcerii (pedeapsa ca normă) și experiență neplăcută (pedeapsa naturală). Din punct de vedere pedagogic, introducerea pedepsei este utilă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de pedepse”. În ceea ce privește pedeapsa, au fost date două definiții de lucru pentru aceasta: o noțiune morală conexată ideii de conștiință, de vină și de ispășire, precum și formă și mijloc de dirijare, un fel de stimulcu trei conotații valorice: dezavantaj (ca ispășire), mijloc de dirijare acționând pe baza neplăcerii (pedeapsa ca normă) și experiență neplăcută (pedeapsa naturală). Din punct de vedere pedagogic, introducerea pedepsei este utilă, întrucât distanțarea față de norma explicită solicită o anumită atitudine din partea cadrului didactic. În măiestria cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de dezvoltare) prin intermediul utilizării pedepsei este un mit. Pedagogia contemporană a incercat transformarea acestui mit al anxietății într-o realitate educațională cu conotații pozitive (Ullich, 1995). Pedeapsa este o noțiune morală, conexată cu noțiunea de conștiință, de vină și de ispășire, precum și un mijloc de dirijare, o strategie, un stimul cu accepțiuni triple: - dezavantaj (ca ispășire); - mijloc de corecție (pedeapsa ca normă); - experiența neplacută (pedeapsa naturală). Din punct de vedere managerial, pedeapsa este utilă ca mijloc de dirijare, ca normă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]