1,876 matches
-
A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram mai mult interesat decât întristat. Pe vremea aceea experiența mea directă de viață era foarte redusă și mă ispitea ideea de a da peste un incident - între oameni cunoscuți mie - de genul acelora despre care citisem prin cărți. Mai recunosc și că acum timpul m-a deprins cu asemenea întâmplări printre cunoștințele mele. Dar atunci am fost și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și m-am străduit s-o ispitesc la vorbă pe dna Strickland. Colonelul, rămas în picioare în fața căminului, n-a scos un cuvânt. Mă întrebam cât de curând aș putea să-mi iau rămas-bun în mod cuviincios. Și mă mai întrebam de ce naiba mă mai lăsase dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
materiale ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-mi spună un lucru pe care e foarte important să-l știu, însă nu-mi dădeam seama exact ce anume. Mi se păreau urâte, dar sugerau fără să dezvăluie o taină de o semnificație majoră. Te atrăgeau și te ispiteau într-un mod straniu și chinuitor. Îmi creau o emoție pe care nu eram capabil s-o analizez. îmi spuneau un lucru pe care cuvintele n-aveau puterea să-l rostească. Îmi închipui că Strickland vedea vag în lucrurile materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Soupe unde vreme de o săptămână la orele unsprezece și patru poți să capeți o farfurie de supă subțire și sărată. Cele două clădiri sunt situate la mare distanță una de alta astfel încât numai muritorii de foame să fie ispitiți să ajungă la ele. Drept care își luară micul dejun și astfel începu tovărășia ciudată dintre Charles Strickland și căpitanul Nichols. Probabil că au petrecut vreo patru luni la Marsilia unul în compania celuilalt. Cariera lor a fost lipsită de aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de parcă ar fi mângâiat un vis. Apoi Încuviință din cap. - Cuvântul meu e unul și bun. Îți respect voința. Poate că ceea ce mi-ai arătat e Într-adevăr prea de preț pentru un simplu artizan ca mine. M-ar putea ispiti să mă iau la Întrecere, și e primejdios să te Întreci cu mâna lui Dumnezeu. La hanul Îngerului Încăperea cea mare de la parter era aproape pustie. Numai Marcello, așezat la o masă lungă. Dante se apropie de el din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Frederic și, În sfârșit, chiar noaptea asta și Întâlnirea noastră... - Cine Îți spune că nu așa este? Dacă... - Hulești, Marcello! Adam a fost creat liber să aleagă Între bine și rău. Dacă n-ar fi așa, Dumnezeu l-ar fi ispitit pe Întâiul nostru părinte cu singurul scop de a contempla o priveliște a degradării care, În mintea sa, era deja Împlinită. - Atunci privește aici! strigă bătrânul, Începând să traseze un pătrat pe pergament. Vei avea rezumatul vieții dumitale și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În conversație și a aflat că Burne era profund preocupat și de alte lucruri. Îl interesau științele economice și cocheta cu socialismul. Pacifismul Îl ispitea; citea cu fidelitate Mesele și pe Lev Tolstoi. — Dar religia? l-a Întrebat Amory. — Nu știu. Multe lucruri Îmi sunt Încă nelămurite. Abia de curând am descoperit că am creier și m-am așternut pe citit. — Pe citit ce? — Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa cum venise, fără veșminte, fără gânduri, fără cuvinte. Mișu era pregătit să o prindă, oricare ar fi fost clipa în care se va prăbuși. Mariana, murind încet, privi portretul din brațele lui nea Ovidiu. Doi ochi puternici o fascinau, o ispiteau, o chemau în lumea lor. Nea Ovidiu simți doar că povara din brațele lui deveni cu câteva grame mai ușoară. Atât. Dar nefiind sub influența whisky-ului lui Mișu și nici a morții, nu putu să-l vadă pe Sorinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Maica îl aprobă zâmbind. - Deci așa e, Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu fusese prea mare? Să vinzi sufletul copilului tău pentru libertate, și încă o libertate pe care nu ți-o dorești! Unde-i fusese capul? Dar acum era prea târziu. O acuzase pe Maică de ispită și uite cine-l ispitise, tocmai Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră când se lipi de mine. Nu pot spune cu mâna pe inimă că nu eram ispitit. Știi ceva povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de a exista și, adevărate entități plasate acolo spre aducere aminte, ne arată direcția în cazul în care înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni poemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi trebuit să vorbim aici nu de suprarealismul, ci de infrarealismul lui Rimbaud. Un "infrarealism" care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea. * Împunsă chiar de natura obiectului căruia se aplică, metoda rimbaldiană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În societatea noastră cam bolnavă/ Va veni să fie ca terapeut - / Va începe dezrobirea de iznoavă:/ Unul el va face cât un institut.” ("Lui Paul Goma"). Dar spre a identifica și exemplifica nuanțele caracteristice liricii lui V. Rață poți fi ispitit să uiți de limite, în cazul de față, de limitele legate de cât poate fi dispus să reziste eventualul cititor al exercițiului meu pe marginea unui așa-zis portret de autor. Iar pe lângă riscul încălcării regulei legate de întinderea unui
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate, Din vise m-or trezi confuz. Și-oi pune murături la beci, Iar tu, cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
vocație trebuie să fie niște profesori de limba și literatura română pentru ca Mihai Eminescu să le devină indezirabil și nesuferit elevilor? Când astfel de profesori nu au știința de a provoca dragostea de lectură la cei tineri, chiar în condițiile ispitind la a nu citi din lumea de azi, ar fi de preferat ca din mâinile lor să iasă niște elevi care să vorbească și să scrie corect în limba română. Dar știm că nu e chiar așa. De aceea, trecând
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
pentru ca dobândind virtutea prin luptă și durere, să „o avem sigură și nestrămutată” - zice Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. A treia, pentru ca înaintând în practicarea virtuții, să nu ne îngâmfăm, ci să ne smerim. A patra, ca după ce am fost ispitiți de păcat, am luptat cu el și l-am biruit, să-l urâm cu „ură desăvărșită” - susține tot Părintele Teșu. A cincea, considerată mai presus de toate, este ca, eliberându-ne de păcat și de patimă și înaintând în viața
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
îngăduință, iar alta de lepădare. Cea în sens de îngăduință sau povățuire, aflăm de la Sfântul Marcu Ascetul, nu lipsește sufletul de lumina dumnezeiască, ci harul își ascunde prezența sa, cu scopul ca sufletul lipsit de harurile sale duhovnicești și fiind ispitit de diavoli, să caute cu frică și mai multă ajutorul lui Dumnezeu. Spre deosebire de cea dintâi, părăsirea în sens de lepădare lipsește cu totul sufletul de ajutorul lui Dumnezeu și îl predă „legat dracilor”50. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că sunt
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Ce-i suferința și de unde vine, De ce i-e dată celui bun si drept! Tu iartă-mă ce spun și mă înțelege Mușcat de viață ca un lup flămând, Talharii, hoții, cei fără-de-lege Sunt ocrotiți de cine și de când? Mă ispitește gândul, știu prea bine, Fără durere fericirea ce-i? Și totusi mă întreb de unde vine, Cine oare e stăpânul ei? ÎNTRE NOI LUMINA... Mi-am adus aminte de întrebarea ta, Singura din toate care mă mai doare, Azi și niciodată
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
am așezat-o pe brațul fotoliului. Așteptam ceva ce nici eu nu știam ce. Totul fusese atât de ciudat. - Bea dragule!, mă îndemnă ea, turnându-și altă cupă. - Pentru ce bem? - Pentru noi, pentru partidul nostru, nu-i așa?, mă ispiti ea zâmbind. Am băut. Nici eu nu știam de ce am făcut-o, dar am băut. Lichidul acidulat mă învioră. Treptat mă simțeam tot mai bine. Mi-a turnat din nou și am băut, fără a mai aștepta vreun îndemn. - Mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]