1,366 matches
-
curiozitatea: Fleacuri, niște fleacuri, și se pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc, îmi sună-n ureche istorioarele omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căci Blake spune: "[Los] se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă Stingere:/ El Golgonooza o zidi pe Lacul lui Udan Adan./ Și pe Hotarul Transparenței apoi zidi Luban-ul./ Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea"298. Scopul construirii Orașului Golgonooza este, așadar, mîntuirea ce nu se poate împlini decît printr-o cuprindere a întregii realități: se pornește din chiar inima căderii Udan Adan unde se află sălașul Satanei, prin urmare se construiește pe iad
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
profetica, 75 Fiindcă se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă Stingere: El Golgonooza o zidi132 pe Lacul lui Udan Adan. Și pe Hotarul Transparenței 133 apoi zidi Luban-ul134. Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea. Însă cînd paisprezece veri și ierni și-au fost sfîrșit rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fier, Fiice-a' lui Urizen, Adunînd roada tainicului arbor, încercuindu-i rădăcina Ea se-întinse prin toate ramurile-n a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a rotunjit-o și / cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.” Tentația zborului în azur (cu sugestii din simboliști) se înscrie de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Marea și cu Imperiul".5 În Dacia, ca și în alte provincii (cele apusene), găsim dualitatea între un Imperiu, de caracter universal, care nu poate abdica de la nici unul din drepturile sale, și o puternică viață populară față de care orice invazie isprăvește prin a da un nou contingent de barbari, spre a fi amalgați cu locuitorii de o străveche origine. O nouă încercare de romanizare este legată de voința politică a lui Dioclețian și a lui Constantin, la sfârșitul secolului al III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumani, după neam, fiind sprijiniți de "vlahi". Iorga precizează că, la începuturile mișcării, se pare că s-a aflat și o divergență religioasă: este vorba de Sf. Dumitru, de care se va lega acțiunea lui Ioniță, viitorul împărat, care va isprăvi sub zidurile Thesalonicului, apărut în fața grecilor ca un pedepsitor, dar și ca o atitudine de revoltă religioasă-referire la maniheism (bogomilism). În 1187, împăratul Isaac Anghelos, regretând că nu a acționat eficace, a pornit din nou împotriva românilor și bulgarilor. Însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Domnica, născută Balotă. Este dat la școală în Pitești, dar nu termină aici gimnaziul, ci își continuă învățătura la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi în Franța. Între studii și boemă epicurianul cam ezită, și așa se face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L’Echo de Genève et du Léman”. Descins pe malurile Senei
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
m-au calicit cu desăvârșire și mi-a ridicat și cinstea, care pentru mine, a fost cel mai scump lucru ! Cuza-Vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ion Roată, cât a vorbit el. Și când a isprăvit vorba, vodă i-a pus două fișicuri cu napoleoni În mână, zicându-i cu bunătate: Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și Întâmpină-ți nevoia... Lui moș Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
război, sau n-au intrat ?” Știa că victoria În acest război putea Însemna Împlinirea visului de veacuri al poporului nostru: Unirea Transilvaniei cu România. De cum a dat gură de primăvară, moșul a-nceput s-o ducă greu de tot. Își isprăvise tot ce strânsese peste vară, și bucatele erau scumpe foc. Într-o zi, iacătă l În fața primarului. Văd că toată lumea pleacă de aici cu bani. Va fi, pesemne, vr-un ajutor pentru oamenii bătrâni și săraci ca mine, În vremea asta
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
în lărgirea sau în hotărnicirea numai a cunoștinței ei. Nu putem socoti dinainte că aceasta e cu putință, ba chiar că un asemenea sistem nici poate avea un cuprins atât de mare încît să n-avem speranța de a-l isprăvi cu totul, mai ales când cumpănim că obiectul lui consistă aici nu din natura obiectelor, care-i inepuizabilă, ci din inteligența care judecă asupra naturei obiectelor, și încă ș-aceasta numai ]n privirea cunoștinței sale apriorice. Deci, nefiindu-ne permis
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-l privească, Dumnezeu aruncă fier în rosătura stâlpului și diavolul roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul” (8, p. 73). Credințele citate mai sus sunt relevante. Ele definesc unele dintre coordonatele mentalității populare românești referitoare la actul ritual al colindatului : 1. colinda relatează o dramă cosmică în chiar momentul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au vărsat focul cam prea energic pentru atitudinea guvernului din București în cestiunea dunăreană. Dar o foaie care ea însăși se pierde într-o violență așa de inutilă n-ar trebui tocmai să se mire că și altora li se isprăvește răbdarea. E destul de neplăcut că cererile primitive ale Austriei, sprijinite de alte două mari puteri, au fost înlăturate prin rezistența României și că bunăvoința amicală a guvernului austriac, cu care a recunoscut erigerea la regat a României, este așa de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
brusc antagonism cu Austro-Ungaria. Istoricul cestiunei dunărene, care a ajuns în stare de stagnație prin obstinența României, ne vorbește destul de elocuent. Negreșit că aci noul regat și-a periclitat propriele sale interese. În cazul cel mai rău monarhia noastră poate isprăvi cu opoziția României într-o formă sau în alta; ea e destul de tare și dispune de conexiuni destul de puternice spre a nu-și pierde cumpătul daca cei din București vor păstra cu orice preț o atitudine ostilă. Din contra, România
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
telegrafic chiar erau la dispoziția d-lui I. Vilacrose; ore întregi ședea cu șeful stației închis la aparatul telegrafic, vorbind cu diferiți alegători de la Drăgășani 292 {EminescuOpXIII 293} Horez, Ocna; și particulari cari veneau cu telegrame trebuiau s-aștepte până când isprăvea d. Vilacrose. Dar Râmnicul Vîlcii, pașalâcul Simulescului, e terenul clasic al tuturor nelegiuirilor. Acolo au fost scăzuți fără voia lor la foncieră, pentru a fi declasați în colegiul II, oameni cu averi cunoscute, iar, ca compensațiune pentru scoaterea adevăraților proprietari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EminescuOpXIII 366} al cărei efect a fost prefacerea poporului românesc într-un popor de aspiranți la funcțiuni, adecă la boierii, cei ce înțelegeau lucrul se luptau ca o barcă împotriva valurilor mării, căci revoluția sociala, departe de-a se fi isprăvit, c și azi în fierbere și nu va înceta poate decât cu pieirea Romînici, ["CU UN STAT CA AUSTRIA... "] 2264 Cu un stat ca Austria, din cauza ungurilor, a maloneștilor de unguri - e absurd, domnilor. Nu dați vina Casei de Austria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
muncă, către activitate susținută. El este capabil de aceasta, dar nu are resortul interior necesar. Are nevoie de ceva din exterior. "Țăranul sfârșește cu zorul în câteva ceasuri de clacă, o muncă pe care altminteri el n-ar putea-o isprăvi într-o săptămână: căci la clacă are cântece și îndemn, pe când la munca obișnuită el este lăsat pe seama propriilor sale deprinderi" (Rădulescu-Motru, 1998: 123). Analizând teoria păturilor superpuse la Eminescu, (care promova "adevăratul" naționalism și nu cel de paradă, demagog
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
America se poate vorbi de o nație americană, dar supt națiunea americană se văd Încă națiunile celelalte. SÎnt oameni foarte optimiști, cari-și Închipuie că ele nu se vor mai vedea peste cîtăva vreme [...]. Eu cred că secolul se va isprăvi și națiile deosebite vor fi Încă vizibile În America”. După ce se Întîlnise cu ei, marele intelectual român atrăgea atenția asupra faptului că „românii din America Îmi păreau altfel Înainte de a merge acolo, decît pe urmă. Este o legendă a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poate!».” Evocând momente de intimitate, poeta nu le reconstituie, ci doar notează detalii revelatoare, integrate într-o anume atmosferă. O despărțire se produce într-o „mohorâtă dimineață” în care „mijesc luminile ca-n fum / Și parcă dincolo de drum / S-a isprăvit cu orice viață / Că nu mai poți zări, de ceață,/ O streașină, un pom, un fum.” Sub apăsarea unor stări interioare fluide, cuvintele se refuză rostirii și sunt înlocuite de lacrimi. Sensul lacrimilor îl divulgă, fără voie, mâinile: „Doar mâinile
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de la Slatina a fost omorât cândva între 10 și 13 iunie 1535. însurat întâi cu Zamfira, Vlad Vintilă a luat-o apoi de nevastă pe Rada, fiica vistiernicului buzoian Vlaicu din Rumceni și Cislău 82, cea care - văduvă fiind - a isprăvit mănăstirea de la Menedic (veritabilă fortăreață cu ziduri și turnuri la colțurile incintei)83. Când și-au pus în gând să-l suprime pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), mult prea supus voinței turcilor, Găneștii și Arbureștii (partidă cercetată de Ștefan S. Gorovei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în urma poruncilor crude (să ne aducem aminte de acel „ospăț al crimei” - povestit de Anonimul Bălenilor - când „căte pă unul-unul îi lua de-i sugruma și-i arunca den case jos pă ferestri și tabulhanaoa zicea, până i-au isprăvit pă toți”) ale lui Mihnea al III-lea Radu236. Marele vornic Preda Brâncoveanu, cel ucis în 1658 la Târgoviște, era însurat cu Păuna, fiica vornicului Popa Greceanu 237; Badea Comăneanu, mare stolnic, o ținea pe Ioana, nepoata lui Ivașcu din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vreo ctitorie a dispărutului unde mormântul era pregătit. Istrate Dabija - zise Neculce - a fost îngropat „în mănăstirea lui, în Bârnova, care este de dânsul isprăvită, iar din temeiul ei au fost început-o Barnovschi-vodă și n-au apucat s-o isprăvească, c-au pierit la Poartă...”. într-adevăr, terminarea Mănăstirii Bârnova - însemnată realizare a arhitecturii moldovenești din secolul al XVII-lea, începută de Miron Barnovschi între 1626 și 1629 - se afla între dorințele expuse în testamentul lui Vodă Miron Barnovschi: „Pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cea de lemn, ce s-au făcut întâi, să aibă acești boieri a o socoti și a o întări” 38. Dacă biserica ori mănăstirea, ctitorită de defunct, se afla departe de Orașul de Scaun (Mănăstirea Bârnova, evocată mai sus, și isprăvită cu decoruri sobre pe fața de piatră fățuită, în incinta ei fortificată, de Istrate Dabija înaintea anului 1665, era - ne spune Miron Costin - „lângă Iași”), cortegiul era refăcut și pornea la drum „cu mare pompă”; „în drum, aceștia trebuie să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în veci bună pomenire stremoșilor, moșilor și părinților lor să râmâe și al lor nemortŭ nume...”. Unii dintre ei (cu o presiune importantă în compunerea inscripției din 1696; datarea este ca la ctitoriile brâncovenești și în cronica lui Radu Coreceanu: „isprăvind-o la al optulea anŭ alŭ domniii lor...”) sunt prezenți și în tablourile voative: „Bunul și creștinul Ioan Costandin Băsărabŭ voevod i g(o)sp(o)žda ego Mariia; Ioanŭ Antonie voevod; jupan Neagul post[elnic], slivn Antonie Voevod și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
început acest sfânt hram, cu numele Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Neagoe voievod și domn a toată țara Românească și ctitori: jupan Barbul, marele ban, și Pârvul vornic și Danciul și Radul și jupan Preda. Și s-a isprăvit în timpul egumenului Marcu, amin. Mâna mulgreșitului Dobromir și Dumitru și Chirtop; ispravnic jupan Stoian; s-a început [să se zugrăvească] și s-a isprăvit în anul 7028[1519], luna octombrie 1” (Inscripție ce a fost în biserica Mănăstirii Bistrița - Inscripții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]