454 matches
-
și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. Este comis, înainte martie 1803. Ispravnic al ținutului Tecuci (august 1806). Staroste al ținutului Putna (noiembrie 1809). Agă al târgului Iași (după noiembrie 1813 ). Ispravnic al ținutului Tecuci (1815). Vornic al obștii la Iași (1816). Vornic al poliției (ianuarie 1817). Mare vornic (înainte de iunie 1820). Mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine, la 28 decembrie 1823). Mare vornic (1824). Mare postelnic (februarie 1827-ianuarie 1828). Membru
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
Inspectoratul vămilor bucovinene și podolene. În anul 1780, ființau în sat 5 mori, o velniță, un han și două cârciumi. Odată cu anexarea Bucovinei de către austrieci, stolnicul Vasile Neculce care stăpânea moșia satului, a rămas în Moldova, unde îndeplinea funcția de ispravnic al Ținutului Cârligăturii. În anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a proprietăților din Bucovina (înființată în 1781), comisie condusă de colonelul Metzger și din care făceau parte mazilii moldoveni Ion Calmuțchi, căpitan
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Țării Românești a folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
i-a închis într-o casă, i-a ospătat, apoi le-a dat foc. Domnitorul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) îi spânzura pe hoți în ulițe, lăsându-i câte o zi-două, să ia lumea aminte. La 1 iunie 1786 a dat ordin ispravnicilor "„să ridice țepi pe la toate drumurile și răspântiile"", unde se va pune la vedere și înscrisul următor: "„Cel ce va face hoții, ucideri sau va fi gazdă de hoți... cu această pedeapsă de moarte se va osândi - înțepatu’!"", fapt ce
Furt () [Corola-website/Science/312404_a_313733]
-
crescut bunică-sa, stolniceasa; după ce au murit bătrîna l-au luat maică-mea. Acesta, la domnul Calimah s-au făcut sardar, la Ioan vodă Sturza, spatar, iar la Mihai vodă, postelnic. Și fiul său Iorgu, fiind prezident la Putna și ispravnic de Iași, în 1848 l-au făcut postelnic. Pe Gheorghe, moșul postelnicului Costachi, prin mijlocirea nepotu-său, domnul Ioan Sturza l-au făcut căminar. Pe Neculai, fiul căpitanului Iordachi, văr primare cu postelnicul Costachi, tot Mihai vodă l-au făcut comis
Lipan (familie de nobili) () [Corola-website/Science/312957_a_314286]
-
în 1765, cu toată moșia ei, mitropoliei, locuitorii ajungând clăcași. Locul acestora l-a luat Ploieștiul, ajuns în secolul al XVIII-lea o așezare importantă, înscrisă și pe hărți. Dacă până la începutul secolului al XVIII-lea nu știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur aici, unde îi găsește Sulzer, într-o „căsuță țărănească". Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
rachiului și stipulând alte obligații de clăcășie de care urmau să fie scutite numai neamurile de roșii și călărași. Orășenii continuând să se împotrivească, Muruz a cerut și a obținut o nouă întărire de la Mihai Suțu (1783), odată cu porunca dată ispravnicilor de a pune în aplicare cartea domnească. Se pare că acum boierul a putut să se instaleze mai temeinic în stăpânirea orașului și chiar, terminându-și casele, să se așeze aici. La schimbarea domniei, orășenii „"au venit cu mulțime de
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar un mare număr de orășeni a sărit să-i apere, fiind prins numai Ion Bărbierul, care umbla pe ulițe îndemnând pe concetățeni să nu mai plătească avaet. La o nouă încercare a ispravnicilor de a pune mâna pe ațâțători, orășenii i-au bătut și alungat pe slujitorii acestora, apoi s-au strâns la isprăvnicie, au izgonit paznicii, au spart porțile pușcăriei și au eliberat pe cei închiși. Ei au cerut să le fie
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
să fie din nou ridicate. Abia după terminarea ocupației rusești, Costache Caradja a reînceput lupta. El a reușit să obțină de la Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lui Constantin Brâncoveanu spunea: Într-un alt document, din 18 februarie 1756, care marchează "ieșirea din indiviziune a lui Marin sin Ilinchii ot Ștefești hotărâtă de megieșii orânduiți din poruncă domnească", se face referire la "porunca dumnealui Petre vel Stolnic, ispravnic ot sud Saac". Prin hrisovul din august 1782 Nicolae Caradja acorda mănăstirii Căldărușani "vinăriciul din sud. Saac, după popoarăle Valea Mieilor, Valea Largă i Valea Negovanilor".. Reședința județului s-a aflat inițial la Urlați până cel târziu în 1645, an
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
râului Răut, pe traseul Florești-Bălți, la o distanță de 7 km. de ora;ul Florești și 137 km. nord-est de capitala Moldovei - Chișinău. Localitatea a fost întemeiată sub regimul Rusiei țariste, la 25 mai 1837 pe pământul moșierului Semion Starov, ispravnic de Soroca și a fost luată în posesie de coloniști evrei pe un termen de 12 ani. Coloniștii au sosit din Gubernia Podolia, practicau agricultura, pe 25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
de supușenie și credința Tarului și Prestolului Rus. Între țărănimea de la sate s-a iscat o mare panică, mulți locuitori fugeau și se ascundeau de aceste evenimente. Pentru a îndeplini prescripția Tarului, au fost organizate un comitet special, comisii cu ispravnici, inspectori și revizori. S-a apelat la Biserică Moldoveneasca, în frunte cu Mitropolitul Gavriil(Bănulescu-Bodoni) că, în toate eparhiele, să fie întocmite registre unde în fața ispravnicului și revizorului să fie înscriși cei ce au depus jurămîntul. Să deie jurămîntul erau
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
evenimente. Pentru a îndeplini prescripția Tarului, au fost organizate un comitet special, comisii cu ispravnici, inspectori și revizori. S-a apelat la Biserică Moldoveneasca, în frunte cu Mitropolitul Gavriil(Bănulescu-Bodoni) că, în toate eparhiele, să fie întocmite registre unde în fața ispravnicului și revizorului să fie înscriși cei ce au depus jurămîntul. Să deie jurămîntul erau impuși nu numai modovenii, dar și evreii, găgăuzii, bolgarii și alte națiuni ce locuiau pe acest pămînt. În formulare, localitățile și populația erau introduși după trei
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
10 case. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru mazilii Iordache Sava și Vasile Oprea. Recensămîntul din 1803 din porunca domnitorului Alexandru Moruzi găsește în satul Alcedar numai 47 gospodării ale răzeșilor. La 10 martie 1805 acest voievod scrie ispravnicilor din Soroca să aleagă partea răzeșilor din Alcedar, moșia cărora era împresurată de Pietrache Catargiu, care stăpînea și la Șestaci, și la Cobîlea... Mai aproape de adevăr se pare că a fost totuși recensămîntul din 31 iulie 1835, cînd în Alcedar
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a plătit bani pentru produse, în sat era adusă toată compania și în fiecare casă erau cazați câte 6-7 soldați. În afară de aceasta , locuitorii trebuiau să-i aducă lui câte patru căruțe cu iarbă. Țăranii din Pogănești au scris despre aceasta ispravnicului de zemstvă din Bender. La indicația lui I.N.Inzov s-a cercetat cazul, unde 10 țărani au fost puși sub jurământ să declare că ceia ce este scris în jalobă este adevărat. În rezultatul cercetării generalul M.F.Orlov la impus
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
egumenul și soborului Mănăstirii Putna dreptul de a stăpâni satele Ostrița, Cozminul, Ropcea și Crasna, împresurate de Ion vornicul, Bainschie Dumitrașco, Sorocianul și Gafenco și de a încasa dijma după obicei. La 12 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, poruncește ispravnicilor de la ținuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăștiați din satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
craioveni dețin o putere discreționară care depășea granițele Olteniei. Amplificarea autorității Marelui Ban al Olteniei este rezultatul perioadelor de criză repetată a puterii voievodale și a dezvoltării puterii autogene a stăpînilor de domenii. După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
repetată a puterii voievodale și a dezvoltării puterii autogene a stăpînilor de domenii. După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai evidentă în momentele cînd marii bani, nesocotind prerogativele domniei, manifestatu tendințe opoziționiste. Fenomenul este relevat de cronicarul Radu Popescu și Paul de Alep, aflat în vizită la Craiova în acea perioadă. Tot în 1620, Mihail Moxa, care
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
oficii ale reprezentantului țarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra ăstirilor fortificate de la Strehaia și Motru, iar pe 4/16 februarie și-a stabilit tabăra la Țânțăreni. Timp de trei săptăi, Vladimirescu și-a
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
cade cu dreptate să le hotărască și să le dei mărturie". La 15 iunie 1742 banului Aristarho i s-au dat cărți de stăpînit aceste moșii. La 1 august 1767 di porunca lui Grigore Ghica voievod și a stolnicului Leonard, ispravnic de Soroca, la solicitarea preotului Maftei din Stoicani se măsoară moșia răzeșilor din acest sat. Ei au arătat un suret de pe ispisocul de la Vasile Lupu din 1643 și hotarnicii au perces "din acest suret, din hotar de spre "Pripiceni"" și
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
cruce și acest puțu. Dacă inscripția principală se conservă în condiții bune care au permis citirea ei, o a doua inscripție, foarte ștearsă și în consecință indescifrabilă (pe fața laterală dreapta a stâlpului) cuprindea, se pare, data ridicării monumentului, numele ispravnicului și poate și alte amănunte. La aproximativ 100 m. nord-vest de locul unde era amplasat monumentul se află un puț făcut prin anii ’20 (sec. XX), pe locul altuia dinainte, poate chiar cel amintit în inscripție, de la care a rămas
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
au lăsat-o a fost foarte puțină precum lumea știa și scrisorile o dovedesc"". Costache Conachi a făcut parte din comisia pentru elaborarea Codului Calimach (1815), iar apoi din comisia pentru elaborarea Regulamentului Organic (1829). A îndeplinit numeroase funcții administrative: ispravnic al Ținutului Tecuci, președinte al Departamentului Afacerilor Străine (Marea Postelnicie), mare vornic și apoi mare logofăt. El este considerat precursor al poeziei moderne românești. S-a căsătorit la 29 ianuarie 1828, la Țigănești, cu Smaranda (Zulnia) Donici, văduva lui Petrache
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul meu sau din neamul Popii lui lon, care a fost ispravnic, sau din cei ce urmând ori cu ce și ar spune toți aceia să fie afurisiți de 318 Sfinți Părinți și să fie la un loc cu luda vânzătorul ceea ce o vor închină și nu vor ține legătura, zugrav fiind
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul ca pe "un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele ispravnicilor de district". Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
domnului și propria numire pe tronul Țării Românești. Urcarea pe tron a unchiului său Șerban Cantacuzino, pe care Brâncoveanu îl urmase în toamna lui 1678 la Rusciuc, a avut drept consecință numirea tânărului vlăstar în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), ispravnic al scaunului București și mare postelnic. Anul 1681 îl găsea la Constantinopol, unde purta discuții în numele unchiului său cu Ladislau Csàki și Cristofor Pasko, dușmanii domnului transilvănean Mihai Apafi, cei doi asumându-și prin semnătură ca după răsturnarea lui Apafi
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]