453 matches
-
locul 12 (1860 - 8.972), pe locul 7 (1899 - 16.378) între orașele Moldovei. În această perioadă dinamica demografiei băcăuane este surprinsă de următoarele repere statististice: 1860 - 8.972 locuitori, 1889/1890 - 12.675 locuitori (5.170 ortodocși, 6.122 israeliți), 1894 - 14.567 locuitori și 1899 - 16.378 locuitori. O analiză atentă a datelor statistice oferite de sursele vremii ne indică faptul că, la nivelul Moldovei, în intervalul 1859-1899, Bacăul a avut al cincilea ritm de creștere demografică, după orașele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cimitir evreiesc mai vechi decât cel de pe fosta stradă a Cremenei, abandonat din cauza ciumei (1848). Locația acestui din urmă cimitir este una ambigu): fie sub dealul Bisericii Precista, fie sub dealul Izvoarele. În pofida faptului că domnii fanarioți au încurajat imigrarea israeliților în mediul urban românesc, numărul membrilor comunității evreiești din Bacău s-a menținut, de-a lungul secolului al XVIII-lea, la cote scăzute. Pentru finalul acestui secol, cele mai optimiste estimări sunt plasate în jurul cifrei de 200 de persoane (condica
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Stubb și Flask îl asaltau cu lănciile lor; și, în vreme ce bătălia se desfășura în jurul corabiei, puzderia de rechini care mai înainte se țineau scai de carcasa cașalotului, se repezeau acum la sîngele proaspăt vărsat, sorbindu-l cu sete, așa cum sorbeau israeliții apa ce țîșnea din stînca atinsă de Moise. în cele din urmă, jetul se îngroșă, iar balena, după o ultimă zvîrcolire urmată de o vărsătură oribilă, se întoarse pe spate și-și dădu duhul. în timp ce-i legau strîns coada și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i pentru na? ionalit?? i, dac? erau supuse discrimin? rîi, prevedea c? acestea pot apela la organiza? iile internă? ionale ? i la Puterile semnatare (inclusiv la Liga Na? iunilor) că s? primeasc? repara? îi. Iar pentru evrei, există puternică Alian?? Israelit? din Fran? a, gata oric�nd s? intervin?. Iorga �n? elegea ? i nevoia Rom�niei Mari �n privin? a lini? ții interne. A luat de multe ori atitudine ferm? �mpotriva a? �??rîi la ur? antisemit? , a demagogiei ? i violen? ei (mai ales din partea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de? i excesele barbare comise �mpotriva evreilor, pe care rom�nii nu le puteau ? ine sub control, f? ceau că aceste interven? îi s? fie �ndrept?? ițe. Ar trebui aici s? ne g�ndim la o paralel? instructiv?. Alian? a israelit? a obligat statul rom�n victorios s? ? în? sub control excesele antisemite ? i s? acorde drepturi civile evreilor rom�ni neasimila? i (mul? i dintre ei abia ? tiau s? vorbeasc? rom�ne? te), dar atunci c�nd ? i?a oferit serviciile evreilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
evreilor unguri s? caute ajutor la str? ini �mpotriva compatrio? ilor lor. V. V�zsonyi, liderul mul? imilor de evrei, declară �n 1924: �Tratatul de la Versailles e o pacoste pentru na? iunea noastr? , el nu ne poate asigura drepturile�. Alian? a israelit? a tras concluziile cuvenite ? i a rupt? o cu comunit?? ile evreilor unguri, excluz�ndu? le astfel din evreimea internă? ional?. Evreii unguri nu s? au sinchisit de acest lucru. V�zsonyi a precizat din nou pozi? ia evreilor: �Coreligionarii no
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
creeze o conștiință planetară. Când pelerinii au debarcat la Plymouth Rock În 1620, ei credeau cu adevărat că au fost eliberați de către Dumnezeu din jugul opresorilor lor europeni. Ultimii dintre reformatorii protestanți, acești refugiați se vedeau ca pe niște noi israeliți și asemănau primejdioasa lor călătorie cu cea a evreilor din vechime, care au fugit de opresorii lor egipteni și, după ce au colindat În deșert timp de patruzeci de ani, au fost duși de Yahweh În Canaan, țara promisă. Liderul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ameliorări de natură a permite plecarea din spital. Aceasta explică dinamica bolnavilor și activitatea are, cum am spus, avea un caracter spitalicesc. Repartiția pe naționalități a bolnavilor asistați demonstrează, frecvent, predominanța elementului autohton, pe lângă 50 români existenți, fiind încă 4 israeliți și câte un francez, german, polonez și armean. Printre rânduri, bănuim că exista pe atunci un efectiv de bolnavi, câțiva desigur, de elită sau, în orice caz, mai înstăriți. Peste câțiva ani, plata diferențiată a devenit curentă, unii fiind asistați
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
biblice, chiar mai recente, îl descriu pe Yhwh conform unei teologii care concordă cu stela lui Meșa. În aceste fragmente, Yhwh este descris ca zeul suprem național, cu o puternică conotație teritorială și politică. De exemplu, după teologia Cărții Judecătorilor, israeliții sunt periodic abandonați dominației unui popor străin atunci când fac răul „în fața ochilor Domnului” (Jud 4,1 ș.u.), în timp ce sunt prompt eliberați de oprimarea străină imediat ce poporul se întoarce să-l invoce pe Domnul cu credință. Această teologie propune imaginea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lega prin promisiunea ocrotirii. Acesta este imaginarul religios care ne permite să interpretăm mai bine versetul faimos din Dt 32,8: „Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă a LXX și în manuscrisele de la Qumran (cf. 4QDeutj) - ne descoperă conjunctura religioasă preexilică, în care Yhwh nu este venerat ca unic Dumnezeu (monoteism), ci doar ca zeul suprem al poporului său, a cărui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și alte instrumente de cult. Această așezare, despre care unii afirmă că are legătură cu activitatea regelui Ieroboam I (1Reg 12,28-30), a fost distrusă, spre jumătatea secolului al IX-lea î.C., probabil de arameenii lui Hazael, învingători asupra israeliților, dar imediat reconstruită și apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin urmare, datat înainte de apariția regatelor lui Israel și Iuda (așa consideră Dohmen, 1985; Albertz, 2005, p. 106). Alții au susținut chiar existența unui aniconism semitic nord-occidental mai generic (Mettinger, 1995, 2005), în cadrul căruia ar trebui să fie contextualizat cel israelit. Cultul originar fără reprezentarea divinității ar trebui înțeles doar ca aniconism de facto, nefiind încă exprimată pe deplin interdicția reprezentărilor divine, adică un aniconism programatic, tipic religiei yahwiste din secolele următoare. Recent însă, unii savanți au criticat ipoteza menționată anterior
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vizibile, astfel că ar trebui să tratăm distinct religiozitatea ebraică din Babilon, de cea din Iuda. Din păcate nu dispunem de suficiente documente despre religia practicată de comunitatea iudaică din Babilon, dar este probabil ca - dincolo de integrarea naturală a unor israeliți în lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat propriile însușiri religioase astfel încât să poată rezista procesului normal de diluare a propriei identități când se trăiește într-o țară străină. Se pare că aceste cercuri de tip naționalist-religios s-ar identifica
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeș și au postit timp de șapte zile” (1Sam 31,13). Jelirea avea loc în mod obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ce descrie cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în Egipt, oasele sale au fost exhumate și luate de israeliți în timpul exodului ca să fie în cele din urmă îngropate în Canaan (Gen 50,22-26; Ios 24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor fi hrană păsărilor și animalelor (Dt 28,25-26). Generații după aceea, această judecată a căzut asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ebraice cu privire la mâncare, își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dumnezeul părinților voștri” (Ex 4,5), ElohQy ’A>er"h"m... (Gen 24, 12.27), al căror sens vizează o relație privilegiată între respectivul patriarh și Domnul, între un clan și Dumnezeul sau, sunt o expresie a faptului că Dumnezeul israeliților nu este legat de locuri, ci de persoane, de un grup de oameni, deși își exercită autoritatea asupra întregului univers: ’ElohQy hašš"mayim wa-’ElohQy h"’"reț, „Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului” (Gen 24,3); ’ElohQy kol b"œ"r
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1Sam 17,36). „Fiii Dumnezeului celui viu” (Os 2,1), „oștirea Dumnezeului celui viu” (1Sam 17,26.36) îi înving pe cei care îi insultă Numele. Daniel, „slujitorul Dumnezeului celui viu” (Dn 6,21), scăpa nevătămat din groapa cu lei. Israeliții sunt singurii care au auzit „glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului” (Dt 5,26). Avându-l în mijlocul lor (Ios 3,10), sunt de neînvins. În cartea Esterei, soția și prietenii lui Aman îl avertizează pe acesta că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BJ); „Hear, O Israel: The Lord our God is one Lord.” (cu varianta, în notă: „The LORD our God, the Lord is one.”) (RSV). La ideea de Dumnezeu unic s-a ajuns treptat: de la considerarea lui YHWH că divinitate proprie israeliților (’ElohQy ’a>ÄtQykem, „Dumnezeul părinților voștri” - Ex 3,13), care s-a arătat superioară zeilor celorlalte neamuri - de unde formule că ’Pl ’elohm (Ps 50/49,1), ’ElohQy h"’elohm, ’A:onQy h"’a:onm (Ps 136/135
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
135/134,5): „Dumnezeul nostru este mai mare decât toți zeii.” (t.n.) În pasajul din Exod, este o constatare făcută în urma unei biruințe, iar în cel din 2 Cronici exprimă convingerea la care a ajuns Solomon cu privire la superioritatea Dumnezeului israeliților față de zeii altor popoare. b) G":Äl YHWH ó mehull"l me’o: be-‘r ’ElohQynó (Ps 48/47,2; cf. 99/98,2): „Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte, în cetatea Dumnezeului nostru.” (t.n.) În astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
y (Is 1,24): „De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.” (C) Semnificație de bază: cel a cărui tărie de neînvins asigura biruințele israeliților. 3.1.7.5. ’Ql/YHWH gibbÄr: „Dumnezău/ Domnul cel tare”/ „puternic” (Ps 24/23), „tare biruitoriu” (Is 9,5) (SC și Blaj); „Dumnezeul cel puternic”, „tare, biruitor” (Is 9,5) (BVA); „Dumnezeu/Domnul cel viteaz/puternic” (G-R, BS, C
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
114,7). Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.2. Mélek: „Împărat” (toate traducerile românești); basileús (LXX); „rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Tema regalității lui YHWH este centrală în Vechiul Testament, deși se conturează abia după stabilirea israeliților în Canaan. Evreii recurg la această reprezentare simbolică pentru a exprima relația dintre ei și Dumnezeu 207. YHWH domnește peste Israel (Jud 8,23; 1Sam 8,7). Domnește în veci (Ex 15,18), în cer (Ps 11,4; 103,19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
țÄn ’imrQy p we-hegyÄn libb le-p"nQk" YHWH Țór we-Go’al (Ps 19,15): „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stâncă mea și Izbăvitorul meu!” (C) În Ps 78/77,35 se spune despre israeliți că, la vreme de restriște, „își aminteau că Dumnezeu e stâncă lor și Cel Preaînalt e Răscumpărătorul lor”. Acest nume, cu forma de participiu prezent q"l, desemnează de obicei rudă cea mai apropiată din partea căreia cel căzut în robie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tatăl este în mine și eu în Tatăl” (În 10, 39); ho heÄrakÄîs emè heÀraken tòn patéra, „cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl” (În 14, 9). Și în Vechiul Testament Dumnezeu este numit uneori Tatăl poporului israelit 250. Această paternitate este efect al alegerii și al răscumpărării din partea lui Dumnezeu, iar termenul e folosit pentru a arăta iubirea și grijă ocrotitoare a lui Dumnezeu. Isus însă nu-l numește pe Dumnezeu „Tatăl lui Israel”, ci ho pater
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]