444 matches
-
au așezat pe colina membri ai populației Shardana, unul din așa numitele „Popoare ale mării” dar ulterior au dominat aici din nou fenicienii. În Biblie, (Judecători 1:31), desi atribuită patrimoniului tribului Asher, Acra este unul din locurile din care israeliții nu i-ar fi putut alunga pe canaaneni. Potrivit lui Josephus, regele Israelului, Solomon, ar fi stăpânit și aici prin intermediul unui guvernator provincial. Dar, în principal, orașul a fost cea mai mare partea a timpului afiliat politic cu Fenicia. În jurul anului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
naziste în august 1944 , de la 31 octombrie 1944 Federația Uniunilor Comunităților Evreiești și-a putut relua activitatea pe baza legii cultelor din 1928. În cadrul Federației și-au reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
I. Negoițescu scria: "„...una dintre cele mai grandioase lucrări dramatice din literatura noastră, prin atacarea unei probleme acute și reale din aceste timpuri, pe care autorul o tratează cu o sinceritate impresionantă și cu calități scenice: procesul de asimilare a israeliților în societatea română.”"
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
ne este cunoscută din legea justiției mozaice, descrisă în Vechiul Testament, unde apare de trei ori și este considerată ca o lege a reciprocității și a corespondenței. Prima dată apare în Cartea Exodului (Ex. 21:23-25), când Moise le-a poruncit israeliților: "„Iar de va fi și altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânatăie pentru vânătaie”". A doua oară, apare în Levitic
Legea talionului () [Corola-website/Science/321950_a_323279]
-
ar fi putut fi palatul guvernatorului egiptean. La fața locului s-au găsit câteva suluri scrise în cuneiforme, dicționare de akkadiană și sumeriană. În epoca fierului au avut loc aici confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu numele Afek este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
este amintit de mai multe ori în Vechiul Testament sau Biblia ebraică: în Samuel I 4,1 („În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec”) , Samuel I 29,1 („Atunci și-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliții și-au așezat tabăra la fântâna cea din Izreel”). În afară de Biblie, orașul Afek este menționat prima dată în Textele de execrație din Egiptul antic de la inceputul mileniului II î.e.n. El este citat pe lista orașelor cucerite de faraoni din epoca
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Hebronului) sunt o entitate geografică din Cisiordania și centrul Israelului. Denumirea de „” provine de la seminția lui Iuda, una din cele 12 seminții ale lui Israel, care a ,după tradiția biblică, a primit aceste pământuri după părăsirea Egiptului și cucerirea de către israeliți a teritoriului Canaan. Munții Iudeei sunt traversați de o linie a Căilor Ferate Israeliene, care pleacă din Beit Șemeș, trece peste râul Nahal Sorek din valea Refaim și merge până spre Ierusalim. În prezent este în aplicare un plan de
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
și în care faraonul anunță cu mândrie ca „Israelul este pustiit și sămânța lui nu mai este”. Wiliam Dever vede acest „Israel” ca o entitate culturală și probabil politică, dar mai degrabă un grup etnic decât un stat organizat. Străbunii israeliților erau, după limbă, semiți, înrudiți cu canaaniții și probabil amestecați cu aceștia în cursul timpului. McNutt spune, „Este mai sigur să presupunem că cândva în epoca fierului, o populație a început să se identifice drept „israeliți”, astfel separându-se cultural
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
respingă invazia asiriană, prin victoria în Bătălia de la Qarqar (854). Oricum, Regatul Israel a fost în final distrus de regele asirian Tiglatpalasar al III-lea, în jurul anului 750. Regatul filistean a fost de asemenea distrus. Asirienii au trimis cei mai mulți din israeliții din regatul din nord în exil, astfel creându-se bazele legendelor în jurul soartei enigmatice a „triburilor pierdute ale lui Israel”. Samaritenii spun că ei sunt descendenții supravietuițorilor triburilor pierdute, deși li se crede că ar fi fost în mare parte
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
lui Solomon și a exilat o parte din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. Conform Bibliei, 50.000 de israeliți, conduși de Zerubabel s-au întors în Iudeea și au reconstruit templul. Un al doilea grup de 5000, conduși de Ezra și Neemia (Nehemia) sau întors în Iudeea în 456, deși adversari ai
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
din evrei, mai cu seamă elita ebraică, în Babilon. În 538, Cirus cel Mare al Perșilor a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul. Cirus a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. Conform Bibliei, 50.000 de israeliți, conduși de Zerubabel s-au întors în Iudeea și au reconstruit templul. Un al doilea grup de 5000, conduși de Ezra și Neemia (Nehemia) sau întors în Iudeea în 456, deși adversari ai evreilor i-au scris lui Cirus pentru
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
î.Hr, când, deși a câștigat Bătălia de la Djahy împotriva popoarelor mării, regatul egiptean a intrat în colaps. Potrivit tradiției religioase antice a Bibliei, țara (atunci numită Canaan) a fost promisă de către Dumnezeu poporului evreu cunoscut in antichitate și ca israelit sau iudeu, ca o moștenire eternă. Filistenii au sosit în zonă ca o parte a Popoarelor mării, au dominat o vreme zona de coastă și cu timpul s-au amestecat cu populația locală. Regatul ebraic unitar al Israelului, despre care
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
pentru evrei,Samuel 1) este o carte din Vechiul Testament. Cele două cărți ale lui Samuel (ebraică: Sefer Sh'muel ספר שמואל) fac parte dintr-o serie de cărți istorice (Iosua, Judecători, Samuel și Regi) care alcătuiesc o istorie teologică a israeliților care afirmă și explică legea lui Dumnezeu pentru Israel sub îndrumarea profeților. sau 1 Samuel începe cu o descriere a nașterii profetului Samuel și a modului în care Dumnezeu l-a ales pe el pe când era un băiat. Urmează povestea
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
prin cruțarea lui Agag, împăratul amaleciților, și a celei mai bune părți din pradă, de teama poporului, în pofida poruncii Domnului de a nimici cu totul pe amaleciți. Aceștia trebuiau pedepsiți prin ștergerea pomenirii lor de sub ceruri, pentru că au astupaseră ieșirea israeliților din Egipt, aruncându-se asupra poporului lui Israel „pe dinapoi, asupra tuturor celor care se târau la coadă”, când Israelul era „obosit și sleit de puteri” I Regi 15,2-33, Deuteronom 25,17-19. Deși Saul își recunoaște păcatul și se
Cartea întâi a Regilor () [Corola-website/Science/323556_a_324885]
-
Cuvântul ebraic "sukōt" este pluralul de la "suka", "colibe ori corturi", și este o construcție temporară cu pereți acoperiți de „skhah” (material vegetal cum sunt ramuri de copaci ori lăstari de bambus). Suká are menirea să evoce lăcașurile fragile în care israeliții au locuit în cei 40 ani de drum prin pustiu după ieșirea din robia egipteană. În timpul sărbătorii mesele se servesc în această suká, iar unii și dorm în ea în cursul nopții. În fiecare zi a sărbătorii, membrii familiei recită
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
Cronici II, 3,1) După Biblie, Templul lui Solomon a fost ridicat pe Muntele Templului pentru a sluji cultul lui Yahve, unicul zeu al iudaismului monoteistic și al poporului Israel (Elohey Israel). Templul a devenit centrul principal de cult al israeliților, în care slujeau preoții (cohanim) și înțelepții (hahamim) evrei. Construcția templului imita pe cea a Tabernacolului pe care îl faurise Moise în Deșertul Sinai, dar având dimensiuni cu mult mai mari și fiind mult mai fastuos și sofisticat. Arheologi au
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
În acelaș timp Finkelstein însuși, care pe baza lipsei de probe arheologice, tinde să minimalizeze puterea politică și militară precum și întinderea teritoriului aflat sub dominația primilor regi evrei David și Solomon, admite totuși că este neverosimil ca un conducător al israeliților din secolul al 10-lea î.e.n, cum a fost, de pildă, Solomon, să nu fi construit un palat și templu propriu în capitala sa, așa cum au făcut și alte state și orașe-state contemporane din regiune Regele persan Cirus
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
4,1): Deoarece Muntele Templului are pentru religia iudaică statutul de loc cel mai sacru din lume, legislația religioasă evreiască cuprinde numeroase prevederi care se refera la intrarea în perimetrul Muntelui. Există numeroase interdicții ale vizitării locului de către „impuri”, neevrei, israeliți de rând și „cohanim” (adică evreii din neam de preoți). După Maimonide, și după dărâmarea Templului, locul unde s-a aflat își păstrează sfințenia. De aceea până în zilele noastre continuă polemica religioasă și juridică religioasă dintre cei care interzic accesul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Moise într-adevăr ar fi scris o carte, suficient de scurtă pentru a fi înscrisă pe cele 12 pietre ale jertfelnicului, adică altarului, („să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia” -- Deut. 27:8) și pentru a fi citită în fața israeliților într-o singură adunare. Spinoza conclude că cartea originală a lui Moise a fost folosită la alcătuirea Pentateuhului de către un alt autor care a trăit cu mult timp mai târziu (Spinoza speculează că acesta ar putea fi Ezra). În 1753
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și reprezintă motivul pentru care Avram s-a supus poruncii de a-și sacrifica fiul. Legământul este evidențiat în sursa elohistă în mai multe episoade, de exemplu la încheierea legământului în Exod 24, la întinderea cortului adunării și la răscularea israeliților pe muntele Sinai. Teologia istoriei în vederea sursei elohiste este axată pe poporul Israel și este mai inclinată spre așa aspecte religioase ca rugăciune, sacrificii și revelațiile profeților, decât sursa yahwistă. Obiectivul istoric al Israelului este explicit religios -- să devină „împărăție
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist a scris în mijlocul secolului VI î.e.n., adresându-se contemporanilor săi aflați în exilul babilonian pentru a le demonstra că „suferințele acestora au fost o consecință pe deplin meritată a secolelor de lipsă de loialitate a israeliților față de Yahweh”. Prin devotament față de Yahweh se înțelegea respectarea legii deuteronomice. Deoarece în regatele Israel și Iuda nu respectau acea lege, ele au fost distruse după judecata divină descrisă în cartea Deuteronomului: „Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
mare autoritate din întreaga Biblie. Geneza prezintă creația lumii, promisiunea lui Dumnezeu în fața lui Avraam că va avea mulți urmași și o țară și coborârea copiilor lui Israel în Egipt. Exodul, Leviticul și Numeri continuă povestea eliberării de către Dumnezeu a israeliților din sclavia Egiptului, întâlnirea acestora cu el în pustie, unde sunt de acord să-l accepte ca zeul lor și călătoria lor mai departe până la granița Canaanului, unde se afla țara pe care Dumnezeu le-a promis-o. În aceste
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]