682 matches
-
tâmpit, ai? ― Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vrea ceva de la mine... Vrea să-l readuc în memoria oamenilor, vrea să-mi reamintesc sfaturile bune ce mi le-a dat pentru o viață corectă și demnă și mai ales... vrea să-mi amintesc despre multele lui povești și istorioare morale pe care mi le-a povestit urmărind să facă din mine un om asemeni lui. Din multele povești auzite de la el, dacă aș fi avut mintea adultului de astăzi și mi-aș fi notat sau aș fi fost mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avut mintea adultului de astăzi și mi-aș fi notat sau aș fi fost mai atent, aș fi fost în stare să tipăresc o cărțulie cu cele povestite și repovestite de el. El mi-a povestit nu numai povești și istorioare morale auzite de la alții, ci mi-a încredințat și o serie de întâmplări trăite, deci întâmplări din viața lui, așa cum orice om își reamintește prin ce a trecut. În cele ce mi-am propus să vă relatez nu mă voi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alții, ci mi-a încredințat și o serie de întâmplări trăite, deci întâmplări din viața lui, așa cum orice om își reamintește prin ce a trecut. În cele ce mi-am propus să vă relatez nu mă voi opri asupra acelor istorioare morale ori asupra dramaticelor întâmplări prin care a trecut în focul războiului, ci doar la câteva întâmplări petrecute în satul Priponești, în vremea începutului maturității vieții lui de om care încerca să iasă deasupra nevoilor vieții. Aceste câteva Povești adevărate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care n-a reușit să-i insufle virtuți creștine. Acestea sunt poveștile adevărate pe care le știu de la tatăl meu, care, pe lângă remarcabile calități socio-umane pe care le-a avut, avea și pe aceea de bun povestitor al poveștilor și istorioarelor morale auzite de la alții, precum și a celor ce i s-au întâmplat în decursul vieții. Regret enorm că n-am avut mintea și preocuparea de a consemna cele spuse cu atâta har de tata. Și ca o consecință ce decurge
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ocazia să stau de vorbă cu un CEO la un dineu, înainte de susținerea discursului meu, l-am întrebat ce considera cel mai șocant lucru în lumea din care venea. Se gândi timp de un minut și îmi răspunse cu această istorioară despre China, un loc important pentru clienții companiei sale. „ Ceea ce mă șochează și mă înspăimântă totodată este viteza cu care inovațiile fac schimbul din SUA înspre China. Am vizitat o fabrică. Era de dimensiunile a cinci stadioane de fotbal, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prezență din poeziile lor care te poate transporta oriunde dorești. Kitty și Matthew trecură pragul acestui teritoriu neexplorat cu foarte mare grijă. De obicei, acesta e momentul În care apar clișeele Întâlnirilor romantice. Bărbații și femeile Încep să-și povestească istorioare cât mai spirituale din viețile lor, Încercând să se descrie, În treacăt, ca pe niște creaturi nemaivăzute, unice. „Mai degrabă tac, Își zise Kitty. Și mă simt bine În pielea blondei prostănace care ia prânzul cu marele mogul media.“ Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deschiși. Ca om de afaceri, Matthew ieșise probabil din vârtejul creației și uitase cum funcționau aceste tipuri de oameni. Dar ea Îl iubea și nu Îi putea privi cu cinism această scăpare, o găsi drăguță și Începu să-i povestească istorioarele lui Ted. — Mie nu mi se par minciuni, zise el surprins. Cred că era adevărat, probabil că te-a plăcut. — Poate. I-am spus despre tine și m-a Întrebat cum se face că nu suntem Împreună sâmbătă seara dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Se pare că femeile au un talent înnăscut de a profita de bărbații care sunt drăguți cu ele. Femeia aceasta nu merita în nici un caz să fie tratată cu duhul blândeții. Cât despre numele lui Takamori, își are și el istorioara lui. Bunicul, bun cunoscător al ideogramelor chinezești, născut și crescut în Kagoshima, hotărâse ca primului său nepot să i se dea o educație aleasă, asemenea celui mai renumit dintre fiii Kagoshimei, Takamori Saigo. Nu întâmplător a insistat, deci, să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și acum două priviri S-au întâlnit întâia oară. A fost de-ajuns doar un cuvânt Un simplu te iubesc! Și acum două inimi Pe viață se unesc. Un cuplu fericit Un copilaș iubit Andrei numit! Prietenia Prietenia-i sfântă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-am auzit: Îți voi spune o poveste pe care am auzit-o de la bunicul nostru, căruia i-a fost spusă de către unchiul lui, care a auzit-o chiar de la tatăl său. Cred că te-ai prins că este o istorioară destul de veche și te-aș ruga să o tratezi cu atare. Doar un om înțelept poate să creadă întâmplările pe care le vei auzi și eu am încredere în tine. Probabil că nu te interesează ce vei auzi. Îți citesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
naviga. Și adevăratei Rosie. Ciudat că binefăcătorii omenirii au fost niște oameni amuzanți. Cel puțin În America acest lucru s‑a Întâmplat frecvent. Oricine dorește să guverneze țara trebuie să o și distreze. În timpul Războiului Civil, oamenii se plângeau de istorioarele hazoase ale lui Lincoln. Poate că Lincoln a intuit că seriozitatea sobră e mult mai primejdioasă decât gluma. Dar criticii săi Îl considerau un ușuratic, iar propriul său Secretar de Război spunea despre el că e un măscărici. Printre demitizatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cred că am realizat vreodată că Eminescu a trăit cu adevărat. Este adevărat, copile! Mie mi-a spus povestea tatăl meu, iar el o știa de la tatăl lui și era foarte mândru de asta. Sunt prea multe adevăruri în această istorioară ca să fie doar o poveste. Oricum, păstreaz-o și tu și la rândul tău s-o dai mai departe pentru că ar fi păcat să o lăsăm uitării.
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
elefantului și spuse: nici unul dintre voi nu are dreptate; elefantul este asemănător cu un șarpe imens. Cei șase orbi au continuat să discute toată ziua dar nu au reușit să se pună de acord asupra constituției elefantului. Avem în aceasta istorioară o introducere perfectă pentru a putea spune că fericirea este ca acel elefant imens, din care fiecare poate să atingă doar o parte, dar pe care toți ar vrea să-l cunoască în totalitate. Și mai mult de atât, persoanele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de natura orientativă și vocațională a fiecărei ființe umane. 1. A munci și a iubi, semnele unei fericiri ce trebuie îngrijită Pentru a înțelege mai bine sensul unei fericiri care poate să lumineze existența umană, vrem să începem cu o istorioară. Este o fabulă cunoscută, preluată din cartea lui Hollis și a lui Martin, The Cunning of Reason, care ne ajută să înțelegem că, de multe ori, istoria fericirii și a bucuriei izvorăște tocmai din necazurile vieții, uneori chiar și dintr-
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
surori. În cele din urmă, după ce a trecut pe la toate surorile, strugurele s-a întors la sora de la recepție (pentru a-i aduce puțină fericire). Astfel se închise un cerc. Un cerc făcut din pași mărunți pentru fericirea comunității. Această istorioară simpatică pare să ne învețe că trăsăturile caracteristice ale singularității, irepetabilității și a limitării fiecărui individ sunt cele ce permit cel mai bine să se intre în relație cu ceilalți. „Ceea ce definim ca fiind o entitate”, spune Frankl, „este o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar semințele nu-s de vânzare... Mi le-a dat madam Nicolici să le scot la tratament, pe trotoar. Au beteșug. Poate trece umbră de străin peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcea. IF-ul intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă În lături de la treabă. Punctul lui de vedere este rudimentar țărănesc: femeia să fie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum am spus, femeia rea. El reproduce mai Întîi un număr de proverbe (ca de exemplu: „Arjagul Își găsește pîrțagul”), după care dă o istorioară ilustrativă. Pentru propoziția dinainte inventează (prelucrează) povestea unei văduve bătrîne care, În contractul de căsătorie, stipulează dreptul de a-și ocări bărbatul În locuri publice iar bărbatul să tacă. Acesta este arțagul. Văduva găsește, după numeroase eșecuri, un bărbat care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alții, face curte celor cu sfanți, dedică volumele unor protectori influenți ele. Scrie, negreșit, din plăcere, dar scrie și ca să trăiască: „Încet-Încet, Învățîndu-mă singur, una ca să-mi treacă de urît și al doilea socotind ca să trăiesc” (Prefață la Fabule și istorioare, 1841). Pentru Anton Pann, poezia Înseamnă, așadar, două lucruri: o petrecere (o pe-trecere, o trecere de timp și o petrecere, adică o trecere plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt bogasieri, cămărași, covaci, el
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pentru această nouă ipostază s-a folosit în literatura de specialitate termenul „intrarealitate”. Literatura de aventuri se înrudește cu fantasticul prin înclinația pentru senzațional. Se poate identifica această legătură în romanul politist. Unii creatori de literatură fantastică au scris și istorioare cu peripeții palpitante, dar spre deosebire de senzaționalul din cărțile de aventuri, în care se urmărește soarta eroului, insolitul fantastic țintește dincolo de destinul personajelor. În romanele polițiste eroul este un detectiv, înzestrat cu o inteligență deosebită, care dezleagă misterul crimelor obscure și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]