1,396 matches
-
alternative, precum și datorită prezenței unei culturi politice a individualismului, eforturile eugeniștilor de a modifica legislația și de extinde responsabilitățile statului În domeniul sănătății publice și al asigurării bunăstării generale nu au avut succes În aceste țări24. Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelicătc " Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică" Analiza mea folosește discuția despre mișcarea eugenistă și ca modalitate de a reexamina antagonismul dintre forțele tradiționaliste și cele moderniste din România interbelică. Istoriografia despre Europa de Est a acordat o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
individualismului, eforturile eugeniștilor de a modifica legislația și de extinde responsabilitățile statului În domeniul sănătății publice și al asigurării bunăstării generale nu au avut succes În aceste țări24. Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelicătc " Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică" Analiza mea folosește discuția despre mișcarea eugenistă și ca modalitate de a reexamina antagonismul dintre forțele tradiționaliste și cele moderniste din România interbelică. Istoriografia despre Europa de Est a acordat o importanță deosebită dezbaterilor polarizate care au avut loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În același timp, Însuși acest rezultat a constituit punctul de plecare pentru controversele declanșate după 1918, ce puneau În discuție modul de manifestare a progresului și măsura În care schimbările prin care trecea România puteau fi considerate progresive. Numeroase lucrări istoriografice și-au Îndreptat atenția asupra acestui subiect, prezentând Înfruntarea dintre „moderniști” și „tradiționaliști” În cercurile literare, filosofice și În cele politice afiliate acestora 35. Cu toate acestea, până acum nu a fost realizată nici o cercetare asupra modului În care dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
caracteristicile cele mai importante ale acestor analize (asupra cărora istoricii au insistat prea puțin) era Însă tendința de a distinge intelectualii ca grup de clasa de mijloc. Dificultatea de a preciza poziția socială a intelectualilor se reflectă În numeroase analize istoriografice și teoretice ale structurării claselor În secolele al XIX-lea și XX3. Cu toate acestea, putem considera că intelectualii români din acea perioadă aparțineau clasei de mijloc dacă luăm În considerare preferințele, nivelul de educație și șansele la o poziție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
un film de mare succes, un film de cult.9 A.V. Vedeți că, în România, filmul german nu este prea bine cunoscut publicului larg... R.G. ... pentru că nu s-au proiectat... A.V. Nu s-au publicat, până în 1990, referințe istoriografice, critice despre filmul german decât într-un număr din 1985 al revistei "Secolul XX", dedicat exclusiv acestui subiect... R.G. ... da, cunosc dosarul acela. A.V. Revin la Fassbinder tocmai pentru că un regizor de valoarea lui nu este știut în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
strictețe pe care o dă doar responsabilitatea actului modelator, să înțelegem și să prețuim dicțiunea, marca indelebilă a autorului, în aceeași măsură cu fenomenul ancorat în istoria culturală prin care se naște literatura română. Dincolo de condiția scriptică particulară, de finalitatea istoriografică, de existența "întâmplătoare" sau, dimpotrivă, cultivată și livrescă a efectelor estetice, Cronicile ne-au apărut, astfel, în relație cu personalitatea autorilor lor, descifrați cu minuție, într-o empatică perspectivă individualizatoare. Modelele umane, explicite, ale Cronicilor, rămase în mintea noastră cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mare valoare în teritorii rezervate celor cu adevărat inițiați. Într-o cronologie editorială coerentă, acestea reflectă preocuparea de fond și supremația de specialist ale Elvirei Sorohan, pentru care fiecare subiect este explicit un motiv de reașezare și regândire a discursului istoriografic, cu argumente durabile, cu logică, în empatie "auctorială" și examen al contextului, cu spirit de geometrie și finețe. Categoria va fi, așadar, reprezentată de volumele consistente și perene în judecata lor critică: Iluminismul transilvan, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asupra oamenilor bisericii rezonează cu cea reflectată de folclorul autohton, unde se sancționează de mult timp și cu risipă de ingeniozitate figura acestora 125. De asemenea, mai multe categorii de surse istorice depun mărturie despre această tagmă, confirmând și întemeind istoriografic viziunea conținută de literatura înaltă, prin călugărul caterisit Damian Stănoiu, și de folclorul autohton 126. Se poate rămâne cu impresia greșită, așa cum a făcut Dumitru Micu, unul dintre puținii comentatori ai operei lui Damian Stănoiu 127, afară de Călinescu și Negoițescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ipotetic pentru început, tirania ca fiind „matricea” guvernărilor rele și, respectiv, ca fiind cea care se ascunde sub toate denumirile de forme politice decăzute (absolutism, autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de cercetare, formă de bază a guvernărilor contemporane privatoare de libertate, iar secolul XX ar deveni astfel caracterizat de tirania totalitară. În „vulgata” teoriei totalitarismului, mai ales prin textele lui C.J. Friedrich, Z.K. Brzezinski sau H. Arendt
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
filozofiei lui Platon doar admițând că ea rămâne esențialmente o filosofie a imaginii. Regele-filosof nu fantasmează și nu propune o falsă imagine, obținând astfel, ca efect direct, un șantaj discret al conștiințelor. El acreditează însă la nivelul imaginii o metaficțiune istoriografică menită să legitimeze puterea statului, a cărui întrupare se socotește. Platon reușește în Dialogurile sale o ștergere a granițelor dintre pictural și lingvistic așezând conținutul informațional pe diverse niveluri de retorism. Regele-filosof este comparat cu adevăratul cârmaci, cu „medicul, care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și a celor situate încă, în zona hegemoniei turcești. Stanley Lane-Poole (1854-1931), muzeograf la British Museum și profesor de studii orientale la Universitatea din Dublin, a efectuat cercetări de teren în Egiptși a întocmit o serie de lucrări cu caracter istoriografic asupra spațiului arab nord-african, ce constituie adevărate radiografii istorico geografice ale secolelor trecute. A întocmit o monografie a Egiptului în 1881 și a analizat succesiunea entităților statale și stăpânirilor politice din această țară în lucrarea “A History of Egypt in
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
oricare admirator al muzei Clio, fie el cercetător de profesie sau simplu cititor al "Magazinului Istoric", primele manuale de istorie, serbările școlare de altădată sau lecturile de profil din adolescență reprezintă izvorul formativ, decisiv și de neuitat, al conștiinței lor istoriografice. Cine nu l-a citit în copilărie pe Dumitru Almaș sau, mai nou, pe Neagu Djuvara, cine nu a recitat poezii patriotice de 1 Mai ori, după caz, de 1 Decembrie, cine nu-și mai aduce aminte cum arătau Ștefan
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
permis să se oprească la o simplă analiză de discurs, Cătălina Mihalache merge însă mult mai departe, adiționând mereu alte categorii de surse, filtrate prin tehnicile de investigație adecvate. Rezultatul este un studiu polifonic de antropologie istorică, în care concepțiile istoriografice, politicile educative, practicile comemorative și vocile actorilor implicați în aceste procese (consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate prin intermediul școlii românești. Prezentând avatarurile imaginii lui
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reconstituirilor factuale: "respingând obiectivitatea și factualismul, [memoria] valorizează reprezentarea și reamintirea [...]. Împotriva oficialismului istoriei, memoria cheamă trecuturi ascunse, trăitul și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24, monologurile insuficient documentate sau reașezările oportuniste, de complezență, în umbra unei idei generoase dar imprecise 25. Unii au identificat sub titulatura memoriei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să descifreze modul în care ele ilustrează memoria colectivă, identitatea națională, conștiința istorică, reperele patrimoniale ș.a.m.d. Până la urmă, cărțile școlare au reușit să deschidă și în cazul românesc un orizont de lectură detensionat și competent. Beneficiind de acumulările istoriografice ale acestor ani, ne propunem, la rândul nostru, o investigare cât mai lucidă a subiectului, în acord cu tendințele actuale ale istoriei culturale, istoriei educației și studiilor de memorie. Nu am intenționat să atingem și, cu atât mai puțin, să
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
internaționalei" antiotomane, ceea ce îi îndreptățea pe români să se considere până azi "apărători ai civilizației europene"85. Fragmentele de "lectură suplimentară" însoțitoare nu mai aveau caracterul ficțional-legendar al celor similare, recomandate pentru clasa a IV-a, trimițând explicit la texte istoriografice consacrate. Adeziunea afectivă la portretul eroizant al domnitorului părea aici un obiectiv îndeplinit și depășit. În anii '90, manualul a avut în plus față de edițiile anterioare un fragment semnat de Șerban Papacostea. El sugera o anume echivalență între victoria de la
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
conflictului militar"150. Lunga și complicata domnie a lui Ștefan cel Mare s-a dovedit și de această dată utilă, ilustrând în mod fericit superioritatea pragmatismului politic în fața eroismului războinic, fie el și antiotoman 151. Alternanța perspectivelor și a constructelor istoriografice mai vechi sau mai noi nu se putea exersa în lipsa domnitorului care rămânea, în mod obligatoriu, "Mare". Cruciat european, principe ortodox, sfânt român Pentru virtuțile sale de cruciat, Ștefan a fost inclus și în cărțile "de istorie universală". Manualul de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aide-mémoire practic și concis, însoțit adesea de ilustrații grăitoare. Prin gruparea grafic distinctă a informațiilor "științifice" se evita restrângerea povestirii în perimetrul legendei, cea din urmă fiind percepută ca o formă de ficțiune plasată în decor de epocă, dar neargumentată istoriografic, așa cum apare în cărțile lui Dumitru Almaș. Apelul la documentul scris și la autori era însoțit de o minimă judecată asupra lor, nu foarte pretențioasă, dar suficientă pentru a obișnui cititorul cu ideea unor astfel de analize. Mostrele de trecut
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exemplu presupunând că cititorul imatur va primi, la nevoie, un anume ajutor în lectură. Dorința de a nu se îndepărta de probitatea istorică l-a făcut să-și tempereze judecățile de valoare, să evite ficțiunea pură, excesele tehniciste sau polemica istoriografică. A reușit să păstreze în limite rezonabile controversele istoriei noastre, atunci când s-a referit la o posibilă prezență umană pe teritoriul de astăzi al României acum 600 de mii de ani (folosind el însuși semnul mirării) sau la faptul că
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a românilor și, totodată, de a ocoli principala acuză adusă lecțiilor de istorie: că revarsă asupra cititorului șiruri nesfârșite de evenimente mediocre. În aceste pagini, grija de a evita deformările intenționate ale istoriei, așa cum s-au transmis ele prin vulgata istoriografică postbelică, este nelipsită. Astfel, problema continuității strămoșilor pe teritoriul României a fost sensibil relativizată și adusă în limitele unei plauzibilități avantajoase: după înfrângerea lui Decebal, romanii nu au ocupat un teritoriu pustiit căci, cu toate pierderile omenești sau retragerile în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
260, notând doar existența statului Asăneștilor, rezultat al "aventurii românilor, bulgarilor și cumanilor la sudul Dunării"261. Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului Ceaușescu. Chiar elaborarea sa istoriografică, în secolul XIX, a fost marcată de serioasa competiție identitară cu vecinii, în special cu maghiarii. Alternativele provoacă încă mari pasiuni, în ciuda condamnării de jure a tuturor naționalismelor și intoleranțelor etnice. Uneori, chiar aceste intervenții pacificatoare provoacă revenirea la interpretărilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
probabil în ideea colaborării cu un cititor mai experimentat, apt să completeze neștiința celor mici269. Povestea spusă de Neagu Djuvara nu este o contra-istorie, un ansamblu de negări, construit prin combaterea paradigmei național-comuniste ori prin simpla reactivare a unor secvențe istoriografice pe care fostul regim le combătuse decenii în șir. Este chiar o istorie, bine articulată într-o logică proprie, cu o reconfortantă finalitate identitară. Tonul degajat și lipsa constrângerilor normative, de tip academic sau pedagogic 270, au permis autorului să
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al evenimentelor"292 considerau cei din școala "Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie o agresiune"293, exploatând în același timp, cu deplină libertate, factologia istorică
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de regimul comunist la sfârșitul anilor '40, modelul explicativ interbelic a rămas chiar și atunci când era criticat o referință obligatorie, fiind recuperat treptat, în anii '60. Efortul de reintegrare în narațiunea identitară a fost însoțit și de asimilarea unor categorii istoriografice de inspirație marxistă lupta de clasă, revoluția socialistă, internaționalismul proletar, rolul decisiv al "maselor populare" în istorie ș.a. care au produs, spre final de regim, o nouă formulă a istoriei de uz școlar. Anii '90 au debutat sub semnul acestei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românești a fost reactivată, de altfel, în 1940, când Uniunea Sovietică "recupera" în forță Basarabia și Bucovina de nord, a căror istorie fusese deja rescrisă în total dezacord cu apartenența lor la România. Această versiune a intrat definitiv în repertoriul istoriografic sovietic și prorus, încă activ. Certitudinea târzie a victoriei din 1918 s-a reflectat retroactiv și asupra marilor bătălii din vara anului 1917 (de la Mărăști, Mărășești și Oituz)83. Pe moment, ele nu se legau de vreun ideal, ci de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]