1,086 matches
-
un caz, suportată în mod pasiv în celălalt. Totuși, lucrurile nu sînt chiar atît de simple (și rareori sînt astfel atunci cînd comparăm miturile). Deși mitul lui Narcis invocă tema nostalgiei, tema neînțelegerii este și ea prezentă. Să vedem cum istorisește Ovidiu, în cartea a treia a Metamorfozelor, povestea lui Echo și a lui Narcis. Îndrăgostită nebunește, nimfa îl urmează pe Narcis în adîncul codrilor. Este însă incapabilă să ia inițiativa, căci Junona, ca să o pedepsească pentru că încercase să o distragă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Cartea, însumând peste 700 de pagini, a apărut la Princeps Edit, pare-se, fără vreun sprijin material din partea statului. Cu atât mai mult de apreciat gestul editorilor! Împlinindu-se trei decenii de la răsăritul "Stelei de vineri", a venit timpul să istorisim și povestea acelei apariții-eveniment. Poetul de la Chișinău știe că n-a fost simplu, nici lesne, drept pentru care declară, în prefață, că "până la capătul vieții voi fi recunoscător moral (...) celor care, ca editori, avuseseră curajul să mă editeze". Probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-o din America. Mi-a trimis-o dl Florentin Smarandache, iar pe autocolantul tipărit negru pe auriu este înscrisă adresa unei Universități din lumea nouă. Ceea ce înseamnă că, până la urmă, olteanul a izbutit. Am primit, apoi, alte două cărți ce istorisesc epopeea inserției în lumea nouă. Amară experiență! C artea de față era să piară înainte de a se naște: mi s-a virusat computerul. L-am tăbârcit în brațe, așa cum am dus pisica la veterinar. Specialistul (voce gravă la telefon, fețișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un om al pădurii în sensul înalt al cuvântului și, probabil, se simte mai în largul lui în râpile de la Dârmoxa decât în solemnitatea austeră a bibliotecii. (Nu-i un reproș: și subsemnatul a încercat, și mai încearcă, trăiri asemănătoare.) Istorisește cu ingenuitate și aici e aici! nu-i vânător până la capăt, fiindcă nu știe (și nu-și propune) să... mintă. Ba, câte odată, se așază cu bună știință și fără vestă de protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un puternic impact asupra societății, astfel că povestea a fost reluată În nu mai puțin de trei cronici moldovenești din secolul al XVIII-lea și În alte documente din epocă <endnote id="(44)"/>. De exemplu, ambasadorul Franței pe lângă Înalta Poartă istorisește astfel această Întâmplare : „Domnitorul Moldovei a reînviat o veche născocire Împotriva bieților evrei, scoasă la iveală de atâtea ori de către spoliatori. Evreii din principat [= Moldova] au fost acuzați că ar fi omorât un copil grec [= creștin-ortodox] pentru a-i pune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
maeștri în teologie Petricca și Frascella din Constantinopol, cereau permisiunea să se întoarcă în Italia pentru a putea pleca într-o altă Misiune pentru că, în Orient, din cauza războaielor și a schimbării continue a domnitorilor, izbândeau prea puțin; și pentru a istorisi în viu grai situația Misiunii noastre. Cu toate acestea au rămas pe loc până în primăvara anului 1634; apoi, văzând că ceilalți doi însoțitori se reîntoarseră în aprilie din Moldova din cauza veștilor grele de război, decid să plece. Mai întâi a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
îngrijească de biserici, ba chiar au fost implorați de creștinii vremii prin Domnul de Césy, ambasador pe lângă Poarta Otomană al M[aiestății] Sale Preac[rești]ne (franceze n.n.), și nu pentru că i-ar fi spus anumite capete încoronate, după cum ne istorisesc catolicii lor de la țară, ci din cauza unui scandal, după cum ne spun altundeva atât ei cât și țăranii lor despre un oarecare frate Andrea Dalmatino, care falsifica sigiliile Apostolice făcându-se Episcop și Arhiepiscop după bunul său plac; și despre un
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
UPS (cu sosire În 3-5 zile, conform specificației lui Tom), cu numărul UPS de identificare 1Z13WA374253514697. În data de 19 aprilie, la ora 6.41 seara, sistemul lui Tom a sosit În Bethesda, Maryland, unde s-a semnat de primire“. Istorisindu-vă povestea laptopului meu, vă spun de fapt o poveste mai cuprinzătoare, despre geopolitica lumii plate. Pe lângă forțele menționate În capitolele anterioare, forțe care Încă țin În loc aplatizarea lumii sau chiar ar putea inversa procesul, trebuie să adăugăm și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ca aceeași putere să o aibă și unele și altele. Nu crezi? Ba da, dar nu-mi dau seama care mituri le numești ,,cele mai importante”. Sunt acele mituri - am spus eu - pe care Hesiod și Homer ni le-au istorisit, ca și alți poeți. Căci aceștia, alcătuind mituri mincinoase, le-au spus și le tot spun oamenilor. La care dintre ele te referi și ce anume din ele nu-ți este pe plac? La ceea ce - am răspuns - mai înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și ancoră în realitate a modelului în ansamblu) este inexplicabilă din perspectiva celor care vor să submineze semnificația politică a Republicii. Platon credea, prin urmare, în realismul și aplicabilitatea modelului său, așa cum o arată și demersurile sale pe lângă tiranii sicilieni, istorisite de el însuși în Scrisoarea a VII-a, unde este formulată într-o manieră foarte asemănătoare celei din Republica, faptul că realizarea binelui public este posibilă numai prin unirea dintre filozofie și putere politică. Și totuși, de ce a păstrat Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai mare dintre frați, însă acesta a grăit râzând: „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
va jertfi niciodată”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, în col. cit., p. 316, 317. footnote>. Ceva cu totul deosebit și de-a dreptul nemaiîntâlnit s-a petrecut în Edesa Mesopotamiei. În orașul acesta - ne istorisește Casiodor - se afla biserica apostolului Toma, nu mai puțin vestită decât împodobită. În ea, pentru respectul ce i se arăta, se Țineau deseori întruniri. Voind să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Țipă lumea; scandal! ce-i asta? «Așa e porunca măria-sa Vodă, răspunde polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită și de D. Teleor, în broșura Din junețea lui C.A. Rosetti (Anecdote), București, 1903, care o situează însă în anul 1835. 318. C.A. Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decît învățarea după manualele școlare ar fi lecturarea marii cărți a naturii. Exagerînd, considera că nu este nevoie de manuale în procesul instructiv-educativ. O singură carte nu reprezenta nici un pericol și pe aceasta o putea citi Émile: Robinson Crusoe, fiindcă istorisea viața omului în mijlocul naturii și trezea stima elevului pentru artele manuale și dorința de a învăța o meserie. Pentru că avem nevoie absolută de cărți, este una care, după părerea mea, ne oferă cel mai reușit tratat de educație naturală. Aceasta
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
urs, Ostrovul Lupilor. Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de lumea modernă se află în Baltagul, unul din romanele fundamentale ale literaturii române. Aici se istorisește cum o munteancă, Vitoria Lipan, nevastă de oier, caută și descoperă cadavrul bărbatului ei, care nu se mai întorsese acasă. Femeia îi identifică și pe autorii crimei, doi ciobani, jefuitorii mortului, îi silește să își recunoască fapta și procedează la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Vaslui, unde eram titular) și la primele impresii și ceva distracție la un bal. Lumea s-a simțit excelent. Duminică, 3 octombrie, dimineață, s-a strigat catalogul generațiilor, la prezidiu D.V. Marin, C. Petroni și încă cineva, și s-au istorisit amintiri de către mulți participanți (cu lacrimi, suspine, emoții), s-a dat „raportul vieții” de până atunci, după care s-au făcut fotografii, schimburi de adrese. Apar foarte puțini (50) în fotografii de grup pentru că o parte plecaseră la izvorul din
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Uliul, Coroiul etc. Există însă și „Dobitoc supus” și „Pasăre supusă” (prin ambele subînțelegându-se țărănimea). Realitatea istorică, în datele ei exacte, nu mai interesează, întrucât totul este redimensionat potrivit libertăților subiective ale ficțiunii. În prima parte a romanului, se istorisește importantul eveniment al adunării patrupedelor și păsărilor pentru alegerea unui domnitor în țara patrupedelor. Sunt puse în lumină, marcat hiperbolizate, moravurile politice balcanice care viciază atmosfera. Personajele se tem de o primejdie ce planează în aer și le anihilează voința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
săpat în marmură nodul de care se născându-ne, ne rupem. Avea urme de praf24. Fragmentul ekphrastic din capitolul treisprezece al romanului Căderea în lume face referire la un episod secund în istoria celuilalt Babis. Vasi, fratele celuilat Babis, îi istorisește lui Babis Vătășescu, fiul lui, episodul parisian. Într-una din zilele secetei din vara anului 1922, Vasi se află la moșia familiei sale din Găvrileni. I se face dor de o ploaie "măruntă, pariziană"25 și ia intempestiv decizia de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
actului lecturii și interpretării, care înseamnă perfecta conștientizare a procesului decizional de formulare a concluziilor. Pe parcursul unui asemenea studiu, ascultătorul sau cititorul unei povești a vieții intră în interacțiune cu narațiunea însăși și devine sensibil la vocea celui care o istorisește și la înțelesurile oferite de acesta. Ipotezele și teoriile sunt astfel generate pe parcursul lecturii și analizării narațiunilor și - printr-o mișcare circulară, așa cum propune conceptual cercetarea întemeiată al lui Glaser și Strauss (1967) - acestea pot îmbogăți, la rândul lor, lecturile
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
scriitor, țintă urmărită cu o rară perseverență. În proze - antologate în volumul Necunoscuta, 1972 -, C. nu e captivul unei singure maniere. Unele narațiuni sunt contaminate de o febră romantică, sub apelul iubirii (Dram, Necunoscuta), altele se înscriu în arie realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
mitologiile clasice - de a fi înrădăcinată în istorie. Crezul nicean face o referință precisă la zilele lui Ponțiu Pilat, prefect al Iudeii între 26-36 (d.Hr.). Prin urmare, „metanarațiunea” Revelației nu se povestește liber, ca un basm ancestral, ci se istorisește, precum faptele apostolilor. Pentru creștini, există un sit privilegiat în care, zi de zi, an de an, se deapănă această povestire. Cadrul în care povestea Evangheliei continuă să fie spusă și ascultată este Liturghia Bisericii. Teologia narativă cere ca istorisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
referința la Scripturi și la tradiție, noul tip de întemeiere propus de H.-R. Patapievici nu poate rezista criticii bazate pe perspectiva teologică antisubiectivistă a tradiției, dar și pe antimetafizica narativistă contemporană. Un asemenea creștinism va mai avea oare de istorisit vreo poveste ori de vestit vreo noutate? Pentru o poetică liturgicătc "Pentru o poetică liturgică" Fără asumarea completă a criticii teologice a modernității, H.-R. Patapievici riscă să piardă terra ferma (creștinismul substanțializat) pentru terra nova (creștinismul eteric). Desigur, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mult cât unei biografii personale îi aparține, prin definiție, paradoxul. De aceea, la drept vorbind, istoria oricărui fragment de umanitate este și o invitație la tăcere. „Dacă făptura nu se cunoaște pe sine”, remarcă Sf. Grigorie de Nyssa, „cum va istorisi cele ce trec dincolo de ea? În cazul de față se potrivește să spunem «vreme este să taci», căci mai bună e tăcerea”. La sfârșitul secolului trecut, am lăsat în urmă o istorie amuțită. Două conflagrații de uriașe proporții (1914-1918; 1939-1945
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ferite de orice pată și greșeală, fără îndoială că am putea fi pe bună dreptate învinovățiți că încălcăm întru totul hotarele prescrise cunoașterii omenești. Căci, de vreme ce nici cele ce se petrec dinaintea ochilor noștri nu suntem în stare să le istorisim astfel încât povestirea noastră să fie în orice privință desăvârșită și lipsită de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere „fapte” care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte, între neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]