672 matches
-
desfigurați de marșul lor îndărătnic de a ajunge la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
-i pe-aproape. De renunțat la luptă nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
să conducă Franța. Așa cum se întâmplă de obicei, atunci când o conspirație nu este foarte bine organizată, și nu are o amplă susținere, și aceasta a eșuat, iar inițiatorul ei a fost arestat. în drumul ei de întoarcere, armata împuținată, dezorganizată, istovită și profund dezamăgită a lui Napoleon a ajuns la apa Berezina. Un râu larg și sinuos, care și-a sporit albia prin topirea gheții și și-a lăbărțat astfel mlaștinile. Iar podul peste care trebuia să treacă fusese distrus. O
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
dinspre Spania, Pirineii. Cu toate succesele obținute, francezii au asistat la un spectacol catastrofal: trupele aliate au intrat în Paris. în ziua de 6 aprilie 1814, Napoleon I Bonaparte a fost nevoit să abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
în așternut. Înainte de a adormi, avu un gând: "Trei zile... Oare vor trece mai încet pentru bărbatul care este supus neîncetat desfătărilor sau pentru ea care știa că plăcerile prelungite constituie cea mai mare durere?" Adormi îndată, ca un copil istovit. CAPITOLUL XIII DUPĂ CE căpătă adresa "casei iluziilor", îl sună pe Hedrock. Acesta îi ascultă gânditor relatarea și clătină aprobator din cap: - Bună treabă. O să te susținem. Am să trimit o navă de război Ia o înălțime foarte mare. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trezească după scurta amețeală produsă de emoții, se îndreptă către una dintre mese purtând imaginea lui .mintală. Se așeză și toată surescitarea îi dispăru. Se simți îngrozitor amintindu-și fața lui răvășită din momentul acela al dezastrului. Un Cayle Clark istovit, nefericit, cu ochii scoși din orbite... ăsta era chipul pe care-l ținea minte. Se întrebă așa, într-o doară, dacă ochii lui sticloși au observat-o cumva. În cele din urmă gândi: "Să-l mai privesc o dată peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi înregistrau tranzacțiile la bursă și aveau treabă până peste cap: stenografele începeau să scrie scrisori, iar un expert contabil, angajat în grabă ca administrator-șef, făcea noi angajări de personal și închiria noi spații pentru birouri la etajele apropiate. Istovit, dar jubilând de bucurie, Cayle își petrecu seara pregătindu-se pentru ziua următoare. Avusese o experiență în privința celor ce le poate face un om care și-a adus cu el din viitor rapoartele cu privire la cursurile de la Bursă pe o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Deodată îi fulgeră prin minte înțelegerea lucrurilor care aveau să se întâmple. Apoi îl copleși uimirea, după care își dădu seama ce hotărâre trebuie să ia: resemnare în fața morții. Era o hotărâre ciudat de ușor de luat. Se simțea tare istovit. Îi reveniră în minte reminiscențe dulci-amare din zilele și spațiile îndepărtate, când zăcuse, între viață și moarte, pe un câmp de luptă de la jumătatea secolului al XX-lea, resemnat cu ideea că va fi dat uitării. Atunci se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se întâmpla să dansez nopți întregi, tot mai lacom de oameni și de viață. Uneori, în acele nopți târzii în care dansul, alcoolul subtil, simțămintele mele dezlănțuite și violenta uitare de sine a celorlalți mă cufundau într-o supremă beție, istovit și totodată fericit, mi se părea, la limita oboselii și timp de o clipă, că înțeleg, în sfârșit, taina ființelor și a lumii. Dar oboseala pierea a doua zi și, o dată cu ea, taina; iar eu mă avântam din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
asta, dacă eu, Clamence, n-aș fi găsit scăparea, singura soluție, adevărul... Mă opresc aici, iubite prietene, fiți fără grijă! Ne vom despărți, de altfel, căci iată, am ajuns la ușa mea. Ce vreți, când ești singur și pe deasupra și istovit, ți se întâmplă ușor să te crezi prooroc. La urma urmei, asta și sunt, în pustiul acesta de piatră, de cețuri și de ape putrede: prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, Elie fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
baba Dochia anume o alungase, ca să se rătăcească și să Înghețe ori s-o mănânce vreun lup. Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O cuprinse toropeala,simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fascinație bazală în om de a-l vedea pe altul murind. E o atracție similară cu cea pentru sex. Pornografie și moarte, basic instincts, Iisus Hristos „lucrat” pe cruce de Sharon Stone, iată ce mai poate excita un public decepționat, istovit, prăbușit în sine, după mai bine de un deceniu de politică, democrație, capitalism și alte înalte lucrări ale spiritului. Cu cât aceste opintiri spre civilizație se dovedesc mai false și mai sterpe, cu atât un popor cade în primitivism, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă că-n ea se petrecuse ceva fundamental și simțurile ca și mintea ei luaseră alt curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă că-n ea se petrecuse ceva fundamental și simțurile ca și mintea ei luaseră alt curs. Îi era numai teamă de ce avea și de ce putea pierde. Fața îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des umbre acolo unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și aceleiași idei, încât nu puteam să mai uit textul. Într-o noapte am lucrat la un articol foarte important pentru mine, pe care trebuia să-l predau unei redacții a doua zi dimineața, și pe la ora patru în zori, istovit, am făcut curat pe masa de lucru și m-am culcat. După două ore de somn am vrut să recitesc textul, mai detașat, și am constatat cu stupoare că, din greșeală, îl distrusesem, împreună cu alte hârtii, nefolositoare. Cuprins de panică
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
dusese de mult, căci nu ținea în părul ei cu firul subțire și fragil. Serile își mai punea părul pe moațe, dar cu slabe efecte. Maria se apropia de treizeci de ani și era, încă de pe-atunci, o femeie istovită. Negricioasă și slabă, cu sânii atârnând, nu știa altceva decât să facă mâncare și să stea toată ziua cu Mircișor. Chiar și când amesteca în veșnicele ei crătiți, îl ținea pe copil în brațe, îl dăscălea și-l învăța, îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se desfășura atât de repede încît Xtyn abia dacă-și dădu seama cine anume îi sărise în ajutor. Victoria, care veni foarte repede, dezorientîndu-l pe tânăr, era prea tristă pentru a mai bucura pe cineva. Războinicii Omenori erau atât de istoviți, încît nu-și dădeau seama că învinseseră, iar aceia care mai făceau încă priză cu realitatea se străduiau să ajute sutele de răniți. Xtyn privi și el dimensiunile dezastrului. Cel puțin o treime dintre luptătorii tribului său căzuseră. Era clar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Fă cum vrei. Urmă un foșnet de pași prin iarbă, apoi chemări cu glas puternic și, în sfârșit, galopul compact al unor cai ce se îndepărtau. Lui Balamber i se făcuse frig, o slăbiciune tot mai mare îl cuprindea; era istovit. Se simți scuturat de brațele copilei: — Femeia aia rea s-a dus. Vorbește-mi, Shudian-gun! Oh, te rog, nu muri! Nu trebuie să mori! Răspunde-mi! El, clipind din pleoape, îi zâmbi: Nu, Go-Bindan, n-o să mor. Dacă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erai... ca o crăiasă, Căci tu ai multe toane, dar toate sânt frumoase; Noi ne-am fi fost în lume atât, atât de dragi, Te ascultam la toate supus ca și un... pagi. Dar azi, ca frunza toamnei pe-un istovit izvor, Pe calea vieți-mi visuri cad la pământ și mor. Daca te las, nimica în lume nu aștept, Mă mir la ce mai bate și inima-mi din piept, Cum pot în astă lume o clipă să trăiesc Văduv
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în peșteră, ea devine întruchiprea a tot ceea ce Mao căuta. Momentul când Zi-zhen pleacă este momentul în care sosește Lan Ping. În istoria scrisă, e o după-amiază cu vânt. Friguroasă și rece. Zi-zhen e cu fiica ei cea mică. Pare istovită și e plină de ranchiună. Îi vorbește unui alt pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu pietrele prețioase. L-am cunoscut pe muntele Yongxin, la o întrunire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de rău. Doamne, ce fericit trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele de cărăușie istovite iar ei străbătuți de cârcei în toate mădularele. Pe drum nu mai opriseră decât la mânăstirea Slănicului, cea în care poslușnicii citesc psalmii fără oprire, ziua și noaptea. Oprirea nu fusese pentru odihna lor, ci a dobitoacelor cărora începuseră picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]