655 matches
-
perfectă pentru Christina. Am văzut-o în câteva producții studențești pe care le-am regizat și chiar este foarte bună. Rămâne de văzut cu Krogstad... Urmă o scurtă pauză. —Fă ce vrei! zise Philip Cantley, pe un ton de om istovit. Eu nici măcar nu-mi mi-i amintesc pe cei mai mulți dintre cei pe care i-am văzut... N-aș putea să mă gândesc la altceva decât chestia aia - cadavrul - și poliția care nu mă slăbește... Ce mă fac, Ben? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care o doreai și s-a îmbrăcat ca ea, și s-a spălat ca ea, dar, chiar și așa, n-ai vrut-o decât după ce a murit. De ce? De ce întotdeauna prea târziu...? Închise din nou ochii și se culcă istovit, ca și cum i se sfârșiseră toate puterile. — Cum de știe toate astea...? José Correcaminos făcu un gest de neputință: — Este huayahuasca cea care vorbește pentru el, pentru că el n-a vorbit niciodată decât limba noastră. — Nu e cu putință! Se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în latină deveniră melodioase dar nicidecum pure. Aveau într adevăr puterea de a te subjuga și de a te face să guști din ele ca dintr-un măr otrăvit. Dar ce mai conta? Începu să își simtă trupul greu și istovit așa că se abandonă. Simți cald, rece, cald, din nou rece pănă cănd nu mai simți nimic. Viața părăsi trupul ce deveni inert, în același moment Lucas îl luă în primire pe Gavriel instruindu-l să se lase să plutească deasupra
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
străini de sensibilitatea lor. Se scula de îndată ce se lumina de ziuă și se așeza la masa de scris, fără să contenească truda până la ora prânzului, și imediat după acesta începea din nou. La întâlnirile din faptul serii era de-acum istovit și nu-i mai ardea de glume sau de tainicul lui legământ politic. Dacă vreunul îl provoca, îi răspundea cu un surâs, se referea la subiect schițând cu mâna o linie, după care renunța la orice replică. În câteva săptămâni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de minți înguste. Mai scuipă odată, chiar dacă istovit. Țepușele îi țineau pleoapele deschise; genele îi fuseseră tăiate, acestea fuseseră înlocuite cu fire subțiri de fier care dureau foarte tare. Dar poate, se gândea Tommaso, tocmai durerea aia îl ajutase să înlăture amorțeala și să nu alunece-n somn
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui vis, ci aștepta fără măcar să știe ce. Era mai bine însă atunci când căldura pătrundea puțin și în bezna celulei, încălzindu-l, sciatica
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Am înțeles asta foarte târziu, tot întrebându-mă de ce zidurile închisorii îmi păreau mai strânse și de ce, deși treceau uneori zile întregi fără să facem nimic altceva decât să ne privim, nemișcați și neliniștiți ca niște șopârle, ne simțeam totuși istoviți. Lumina era prea bolnavă ca să ne decupeze corpurile. Ca un val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceva. Chiar reuși, căci buzele nu doar se deschiseră, ci se și închiseră la loc, pe mutește, la sfârșitul cuvintelor. Cosmina se aplecă până când îi simți respirația pe obraz. El repetă, dar era prea mult pentru el și închise ochii, istovit. — Ce zice ? întrebă doctorul fără de arginți. — Nu sunt sigură că am înțeles. Cred că a zis „fiind“. Poate să fie o frântură dintr-un cuvânt mai lung. Da’ de unde, ar fi spus Efrem, dănțuind prin osuarul lui translucid. E exact
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altor nume, omise fără rea voință, să ni le sesizeze. 2. Dramaticul an 1907 la Umbrărești „Ați pus cu toții jurământ/ Să n-avem drepturi și cuvânt;/Bătăi și chinuri când țipăm,/ Obezi și lanț când ne mișcăm,/ Și plumb când istoviți strigăm,/ Că vrem pământ !” G. Goșbuc N-am putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile” și îndoliază satele, s-a scris mult sau puțin. Se poate însă ușor constata că tragicul eveniment a fost apreciat diferit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pună mâna pe Grete, dar Grete a ales și trebuie să-i gonească pe bărbații triști, pentru că ceea ce a ales ea este de acum în stăpânirea ei și nu se lasă amestecat cu alte lucruri de același soi. (Grete este istovită și fericită, își șterge sudoarea.) Aaah, minunată a fost... MARIEDL: Și Mariedl deschide sticluța și dă pe loc pe gât o dușcă de parfum... ERNA: Asta n-am știut, tu, Mariedl, tu, că ești o gaură de closet așa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dispar toate trei. Pe scenă se mai joacă o vreme "Șefele". Sfârșit GENOCID SAU FICATUL MEU E FĂRĂ ROST O comedie radicală Dedicată mie însumi, autorului unor minciuni de mare amploare Personaje: DOAMMA WURM: (ceea ce înseamnă Doamna Vierme): o pensionară istovită HERRMANN: Fiul doamnei Wurm, în jur de treizeci de ani, șchiop, e pierdut în spațiu și se comportă grotesc: despre el n-ar fi mai multe de spus. FAMILIA KOVACIC: Domnul și Doamna Kovacic se află cum s-ar spune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tu, rahat scârbos de porc ce ești. Florile mele trebuie iarăși să sufere din cauza urinei tale nepământești. (Se întinde spre bufet după o vergea cu care îi arde câteva lui Herrmann, peste spinare) Na și na... tu, păcătos fără de Dumnezeu... (Istovită) Nici măcar florile vieții mele cumpătate nu le cruți!... HERRMANN (Țipă excitat): Florile tale trebuie să moară! Florile tale stau la fereastră și privesc întrega lume. Florile tale mă țin departe de tot și îmi vâră în capul înfierbântat conștiința ta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic muge ca o vită și se lovește peste șolduri cu pumnii) DOMNUL KOVACIC (scos din fire): Asta... tot universul e umplut cu o grămadă de muieri împuțite. Tot pământul e... plin cu găuri. (Istovit) Lumea o să dispară înfometată într-o gaură neagră... Nimic nu mai încetează din viață și nu se mai retrage la el acasă. Până și hamsterul auriu fuge în plină zi prin cușca lui rotitoare... Se repede, îl scoate din cușcă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
militari străini care se uitau mirați la ea și strânse iar ochii, încercând să spună ceva într-o limbă necunoscută, dar gura n-o asculta. Renunță. Întinse mâinile slabe după bidon, îl duse la gură și bău îndelung, apoi căzu istovită. Bidonul căzu alături și apa atât de prețioasă aici începu să gâlgâie împrăștiindu-se prin fânul uscat ca iasca. Mihu sări iute și îi înșurubă la loc capacul metalic. Scoase de undeva o cămașă pe care o avea de schimb
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
valorile clasicismului se observă, de altfel, și în alte domenii artistice, mai ales cel al picturii. Afirmația lui Matisse "Vreau o artă echilibrată, a purității, care să nu neliniștească și nici să deranjeze; aș vrea ca orice om obosit, surmenat, istovit, să-și capete în fața picturii mele liniștea și odihna."241 nu este, nici pe departe, singura mărturie de acest gen, mai putând fi citată și cea a lui Georges Braque sugerând în 1917 că "progresul artistic nu constă în expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se descoperă un caz de lepră și deci, încă o dată, îndemn la practicarea Legii. O singură dată Zakhor-ul biblic se aplică în mod clar unui eveniment colectiv negativ: amintirea atacului lansat de Amalec împotriva poporului evreu abia ieșit din Egipt, istovit, la capătul puterilorgggggg. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, poporul evreu l-a învins pe Amalechhhhhh. Și că amintirea lui Amalec însuși este sortită să fie ștearsă "de sub ceruri". Memorie a pericolului trecut, conștiință a pericolelor prezente și viitoare? Da, cu siguranță
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în pădure", "umbla cu șerchii în sîn, dar mai cu seamă făcea cîntece și băsnea tare cu dor... pînă ce a venit vremea de s-a înstrăinat de aste meleaguri... Atunci rareori mai dădea pe-acasă... Iar cînd venea, părea istovit, tăcut și îngîndurat..."59 Cu atîtea amănunte așa de variate, autorul vrea să ne lase impresia că Dumitru Leancă copilărise cu Eminescu, însă registrul de stare civilă și de astă dată ne precizează că acest bîtrîn nu se născuse mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Panaite Cîrstea să poată primi de la Epitropia casei Sf. Spiridon acei 1388 galbeni și 9 lei, iar apoi să-i numere la Cinstitul Divan al Întăriturilor, pentru supusul austriecesc D. Constandin von Hurmuzache, "spre istovirea datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas datoriile către Eufrosina Petrino. Dacă din 2500 galbeni scădem acești 1388 de galbeni, încă mai rămîn de dat Eufrosinei Petrino 1112 galbeni și 9 lei. Pînă va fi istovită această datorie, cu tot cu dobînzile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unde - ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării, urmându-și destinul, precum actorii sosiți aici împreună cu Contesa. Într-adevăr, în jurul Contesei (despre care „ai zice că e moartă”) își târăsc anevoie picioarele comedianții istoviți, vlăguiți, „aflați la capătul puterilor”, iar „când ai ajuns în starea asta, când nu mai ești decât fantoma a ceea ce ai fost odinioară”, atunci se cheamă că ai pășit fără doar și poate pe tărâmul dintre viață și moarte. În spatele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu se rupă și să-și producă o fractură sau o rană, trebuind apoi să explice cum s-a întâmplat, toate acele lucruri care ar fi constituit o sursă suplimentară de îngrijorare pentru părinții săi...) S-a întors apoi acasă istovit, a așezat sfoara într-un colț al camerei și câteva zile mai târziu a înghițit medicamente... Dacă luăm în considerație „statisticile”, acest băiat a avut una sau două TS? Din punct de vedere medical și raportat la termenul de auto-leziune
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
patul copilului. Și voi avea grijă de el... îl voi legăna (mimează legănatul), îi voi da să mănînce (mimează), îl voi ține în brațe, pe gît, pe spate, mă voi juca cu el (mimează toate aceste gesturi și, în final, istovit, rămîne în genunchi descumpănit, dezmeticit, cu o devastatoare tristețe în priviri) Mina: (după un timp, se duce spre el, îl ajută să se ridice și îl așează pe un scaun; toarnă șampanie în două pahare) Hai, gata, gata! Să bem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu gîndurile lui) Nu, nu dorm. Maria: Nu m-ar mira. Trebuia să te duci tu. Ce autoritate poate să aibă un profesor de filozofie? Nu înțeleg de ce nu mai vine odată! Cît e de cînd a plecat? Mihai: (greoi, istovit) M-ai mai întrebat de o sută de ori pînă acum. Nu știu cît e de cînd a plecat. Nu știu. Alex: (exersînd) Demult... tare demult... Maria: Tu mai bine n-ai mai zdrăngăni ghitara aia. Alex: Am făcut schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul final al unei tragedii adunată în resturile unui costum de clown. * * * Obosiți (istoviți) peste măsură de întrebări și îngrijorați de posibile răspunsuri, omul Popescu trece uimitor de repede și ușor peste greșeala de a se fi luat prea în serios, și atunci își revine, și-și fabrică un echilibru de urgență în preajma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]